Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova

Masă rotundă „Cauzele de nefuncționare a normei de incriminare prevăzute la art. 330/2 CP RM (Îmbogățirea ilicită)” în cadrul Departamentul Drept penal al Facultății de Drept a USM
30.04.2021 | JURIDICE MOLDOVA

La 28 aprilie 2021, Departamentul Drept penal al Facultății de Drept a USM a organizat masa rotundă, dedicată jubileului de 75 de ani a USM, cu genericul „Cauzele de nefuncționare a normei de incriminare prevăzute la art. 330/2 CP RM (Îmbogățirea ilicită)”.

Evenimentul a avut drept scop consolidarea eforturilor de identificare a celor mai bune soluții de asigurare a viabilității noului instrument anticorupție – art.330/2 din Codul penal (îmbogățirea ilicită), prin intermediul unei platforme de comunicare între exponenți ai teoreticienilor și exponenți ai practicienilor în drept.

La evenimentul jubiliar au participat reprezentanți ai mediului academic, reprezentanți ai Ministerului Justiției, Procuraturii, Autorității Naționale de Integritate, Agenției de Recuperarea a Bunurilor Infracționale (CNA) și studenți ai Facultății de Drept a USM.

Manifestația științifico-practică a fost deschisă de Dl BRÎNZA Sergiu, dr. hab., prof. univ., Decan al Facultății de Drept a USM, care a comunicat scopul, obiectivele mesei rotunde și a salutat participanții, fiind exprimată considerațiunea față de eforturile organizatorilor ce au facilitat desfășurarea evenimentului, precum și a tuturor celor prezenți la reuniune – fie că au acceptat transferul reciproc de idei, experiențe şi rezultate la tematica mesei rotunde ori asistă în calitate de auditori. Dl BRÎNZĂ Sergiu a menționat că tematica mesei rotunde este una de maximă importanță și actualitate, iar preocupările acesteia vizează, în special: analiza cuprinzătoare a infracțiunii de îmbogățire ilicită, a limitărilor sale constituționale şi a celor care decurg din respectarea drepturilor omului; examinarea experiențelor altor state în domeniul incriminării ori dezincriminării faptei de îmbogățire ilicită; stabilirea cauzelor ce împiedică tragerea la răspundere penală în temeiul art.330/2 din Codul penal etc. În cele din urmă, Dl BRÎNZA Sergiu și-a exprim convingerea că dezbaterile, concluziile, recomandările ştiinţifico-practice formulate în cadrul mesei rotunde vor constitui un pas important îndreptat spre înlăturarea deficiențelor tehnico-juridice de care suferă norma de incriminare prevăzută la art.330/2 din Codul penal.

Dna GUREV Dorina, dr. în drept, șef interimar al Departamentului Drept Penal al Facultății de Drept a USM, a mulțumit participanților pentru că au dat curs invitației și i-a îndemnat să-și exprime punctele de vedere în raport cu materia îmbogățirii ilicite, îndeosebi dacă nu se încalcă: prezumția nevinovăției şi prezumția caracterului ilicit al proprietății private; principiul non bis in idem; previzibilitatea normei şi neadmiterea arbitrariului; egalitatea persoanelor în fața legii și nu numai.

La fel, șeful Departamentului a făcut o incursiune asupra originii îmbogățirii ilicite și a relevat experiența altor state în care îmbogățirea ilicită se află în fondul incriminator. Astfel, a fost comunicat că pioneri în reglementarea îmbogățirii ilicite, numită ca „disproporționalitate a averii” sau „avere inexplicabilă”, sunt Argentina și India, care în rezultatul unor amendamente au adoptat instrumentul anticorupție încă în anul 1964.

În contextul tematicii mesei rotunde, dar îndeosebi în legătură cu faptul că actualmente acțiunea prejudiciabilă de îmbogățire ilicită incriminată la art.330/2 din Codul penal prezintă grave semne de imperfecțiune, Dna GUREV Dorina a provocat participanții să-și reunească eforturile în identificarea modalităților legale de asigurarea a viabilității normei de incriminare în discuție.

Dl PLEȘCA Alexandru, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției a venit cu un mesaj de mulțumire pentru organizatori și a punctat că implicarea în evenimente de acest gen este necesar vitală, sperând că va deveni o frumoasă tradiție pentru Facultatea de Drept a USM de a reuni eforturile teoreticienilor și practicienilor de a dezbate probleme stringente din domeniul dreptului și de a identifica soluții optime de remediere a acestora. În același timp, secretarul de stat a salutat scopul mesei rotunde și a făgăduit că în eventualitatea găsirii unor soluții de îmbunătățire a cadrului incriminator de referință, în speță orientat spre înlăturarea deficiențelor tehnico-juridice de care suferă norma de incriminare prevăzută la art.330/2 din Codul penal, materializat într-un  proiect de lege, Ministerul Justiției îl va prelua pentru ulterioarele discuții în cadrul unor ședințe lucrative de definitivare, pentru a putea fi promovat în Parlament.

Lucrările mesei rotunde au fost moderate de Dna EȘANU Adriana, dr. în drept, conf. univ., care a creat un mediu favorabil, încurajator pentru discuții constructive și dezbateri de idei.

În cadrul mesei rotunde au participat cu comunicări:

Dl VÎRLAN Petru, lector univ., director interimar al Agenției de Administrare a Instanțelor Judecătorești, care a abordat conceptul, premisele incriminării și natura juridică a îmbogățirii ilicite. Dânsul a atras atenția că o problemă critică care face obiectul unei dezbateri continue se referă la compatibilitatea îmbogățirii ilicite cu principiile drepturilor omului și la preocupările legate de percepția inversării sarcinii probei. Dl VÎRLAN Petru care cercetează îmbogățirea ilicită în cadrul studiilor de doctorat, este convins că experiența mai multor state care au depășit provocările legate de incriminarea îmbogățirii ilicite poate fi preluată de Republica Moldova, iar un aspect determinat este asigurarea legalității întregului proces de tragere la răspundere penală, fapt pentru care, este necesar de a interveni cu modificări sistemice atât în legislația de referință, cât și cu instrumente instituționale apte de a descuraja comportamentele coruptibile și, astfel, de a preveni îmbogățirile nejustificate ale agenților publici.

Dl RENIȚĂ Gheorghe, dr. în drept, având o dublă calitate: de reprezentant al mediului academic, dar și reprezentant al Curții Constituționale, delegat special pentru participare la lucrările mesei rotunde, a făcut o sistematizare a jurisprudenței Curții Constituționale a Republicii Moldova în materie de îmbogățire ilicită. La modul concret, Dl RENIȚĂ Gheorghe a abordat sintetic constatările făcute de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în Hotărârea nr. 6 din 16 aprilie 2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul penal şi Codul de procedură penală (confiscarea extinsă şi îmbogăţirea ilicită), precum și în Decizia nr. 131 din 5 decembrie 2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 158g/2019. În urma analizei jurisprudenței Curții Constituționale a Republicii Moldova s-a ajuns la următoarea concluzie: Constituția nu reprezintă un impediment pentru aplicarea corectă a articolului 330/2 din Codul penal, articol care stabilește răspunderea penală pentru îmbogățirea ilicită. Dimpotrivă, Constituția stabilește garanții și drepturi inerente unui proces penal echitabil. Autorităților (și, în mod special, instanțelor de judecată) le revine sarcina de a asigura în fiecare caz particular ca drepturile garantate de Constituție să fie practice și efective, nu teoretice și iluzorii. În fine, Dl RENIȚĂ Gheorghe a subliniat că pe rolul Curții Constituționale se află o sesizare (nr. 209a/2020), prin care s-a contestat, între altele, opțiunea legislatorului, potrivit căreia începerea urmării penale pentru îmbogățirea ilicită trebuie să depindă de existența unui act pronunțat de Autoritatea Națională de Integritate privind constatarea încălcării legislației în materie. Curtea a suspendat acțiunea acestor prevederi, însă încă nu s-a pronunțat pe fond. Hotărârea Curții este așteptată.

Dl RUSU Vitalie, procuror-șef adjunct interimar al Procuraturii Anticorupție, în preliminarii a venit cu un cuvânt de felicitare față de corpul didactic în legătură cu aniversarea a 75 de ani de la fondarea USM, după care, a evidențiat aspectele practice și problemele cu care se confruntă Procuratura în investigarea și aplicarea art.330/2 din Codul penal. La fel, Dl RUSU Vitalie a punctat că în raport cu instituția pe care o reprezintă – Procuratura Anticorupție, „caravana” încercării de a trage la răspundere penală pentru îmbogățire ilicită a pornit în anul 2016, atunci când a fost inițiată prima cauză penală pe faptul îmbogățirii ilicite. În anul 2017, au fost pornite 2 cauze penale, în anul 2018 – 6 cauze penale, iar în anul 2019 – 4 cauze penale. Procurorul a atras atenția că pe parcursul anilor 2020 și 2021 de către Procuratura Anticorupție nu au fost pornite cauze penale pe faptul îmbogățirii ilicite, iar această stare de lucruri se datorează inclusiv dificultăților identificate în raport cu cele 13 cauze penale instrumentate de Procuratură, care nu au permis avansarea pe cauzele respective, iar în restanțe la zi, sunt 5 cauze penale. Din cele 13 cauze penale inițiate de Procuratura Anticorupție, pe parcurs au fost dispuse soluții de clasare în raport cu 3 cauze penale, iar altele 3 cauze penale au fost expediate după competență, dintre care 2 la organul de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție și una la Procuratura Generală. La fel, reprezentantul Procuraturii Anticorupție ne-a comunicat că în instanța de judecată au fost expediate 3 cauze penale, iar la moment nu avem o sentință pronunțată pe marginea acestor cauze. Totodată, s-a remarcat că actualmente avem o singură sentință de condamnare pentru îmbogățire ilicită, fapt datorat îndeosebi recunoașterii integrale a vinei de către făptuitor. Procurorul a relevat că această sentință de condamnare nu poate fi luată ca reper, întrucât dacă persoana nu ar fi recunoscut vina, acuzarea trebuia să intre în alt câmp de probare și în legătură cu problemele legate de demonstrarea caracterului substanțial al diferenței dintre mijloacele dobândite și cele obținute licit, probabilitatea condamnării era redusă la minimum.

Dl SOCHIRCĂ Viorel, șef al Direcției evaluare, prevenire și implementare a politicilor din cadrul Autorității Naționale de Integritate, în calitate de reprezentant al entității care efectuează controlul averii deținute de subiecții declarării și care constată dacă există o diferență substanțială între veniturile realizate pe parcursul exercitării mandatelor sau a funcțiilor publice ori de demnitate publică şi averea dobândită în aceeași perioadă și nejustificată, a comunicat provocările și reușitele în sfera de referință, precum și deficiențele cu care se confruntă entitatea. Printre cele mai stringente probleme semnalate, Dl SOCHIRCĂ Viorel a evidențiat incoerența unor prevederi din actele normative, în special divergențele ce se impun între prevederile Legii nr.133/2016 privind declararea averii și intereselor personale și Regulamentul privind modul de completare a declarației de avere și interese personale în formă electronică, aprobat prin Ordinul ANI nr.15/2018, referitoare la conceptul de „beneficiar efectiv”. La fel, reprezentantul Autorității Naționale de Integritate a comunicat o lipsă de conlucrare constructivă dintre Autoritate și organele de drept, în sensul imposibilității valorificării rezultatelor ANI furnizate, în special, organelor de urmărire penală. În acest context, reprezentanții mediului academic au ridicat întrebarea, dacă nu cumva lipsa statutului de organ de constatare al ANI face ca organele de drept să manifeste reticență în planul respectiv, fiind totodată abordată problema referitoare la avizul negativ al ANI asupra proiectului de lege prin care s-a preconizat atribuirea statutului de organ de constatare a Autorității Naționale de Integritate (actualmente acțiunea Legii nr. 244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative (proiectul nr. 495 din 4 decembrie 2020) a fost suspendată de către Curtea Constituțională). Dl SOCHIRCĂ Viorel a explicat în replică că avizul ANI a fost parțial negativ, aceasta fiind dictată exclusiv din rațiuni ce derivă din atribuțiile instituționale, semnalând că există o diferență dintre subiecții infracțiunii de la art.330/2 din Codul penal și subiecții declarării înscriși în prevederile art.3 din Legea nr.133/2016 privind declararea averii și intereselor personale. De aceea, atribuirea calității de organ de constatare al ANI în raport cu art.330/2 din Codul penal, ar presupune extinderea atribuțiilor de verificare a averii, inclusiv față de persoane care nu sunt subiecți ai declarării averii, ceea ce ar intra în contradicție cu scopul Legii nr.133/2016 privind declararea averii și intereselor personale. În același timp, reprezentantul ANI nu a contestat necesitatea atribuirii statutului de organ de constarea al ANI, în măsura în care aceasta vizează fapta de îmbogățire ilicită comisă exclusiv de subiecții stipulați în art.3 din Legea nr.133/2016 privind declararea averii și intereselor personale.

În dezbaterile asupra comunicării, s-a ridicat problema referitoare la metodologia (formula de calcul) de stabilire a diferenței substanțiale între averea dobândită și veniturile obținute pe care se bazează inspectorii de integritate în contextul efectuării controlului averii. Astfel, a fost supusă criticii caracterul nepublic al Metodologiei de efectuare a controlului averii și al intereselor personale, aprobat prin Ordinul ANI, fiind sugerată necesitatea asigurării transparenței actului în cauză, care se pretinde a fi cu caracter normativ. În dezbateri, Dna EȘANU Adriana a revelat că întrucât Autoritatea Națională de Integritate nu a ținut cont de modul de publicare a actelor normative, neasigurând publicarea acestora în Monitorul Oficial (fapt ce contravine 56 alin.(1) al Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative), Metodologia de control nu dispune de forță juridică, ceea ce condiționează în unele cazuri, pe bună dreptate, anularea de către instanțele de contencios administrativ a actelor de contestare emise de către inspectorii de integritate ai ANI.

Dl RACU Vitalie, șef al Direcției investigații financiare din cadrul Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale, Centrul Național Anticorupție, în debut a eclipsat stereotipul existent în societate, precum că Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale a fost creată în exclusivitate pentru recuperarea așa numitului „furt al miliardului”, punctând că entitatea, relativ nou creată, este orientată inclusiv spre desfășurarea investigațiilor  financiare  paralele în  cadrul  urmăririi  penale  cu privire  la  infracțiunea  de  îmbogățire  ilicită. Dl RACU Vitalie a comunicat că în perioada sa de activitate, Agenția s-a confruntat cu următoarele provocări: lipsa capacităților de investigație financiară a patrimoniului persoanelor care săvârșesc infracțiuni generatoare de venit; lipsa unui mecanism de evidență centralizată a bunurilor puse sub sechestru și a celor confiscate; gestionarea defectuoasă a bunurilor sechestrate; lipsa experienței de confiscare a bunurilor peste hotare și a mecanismelor de repatriere a bunurilor. La fel, reprezentantul Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale a etalat atribuțiile Agenției, a descris întregul proces de recuperare a bunurilor infracționale, prezentând semnificația și natura juridică a investigațiilor financiare paralele și a indisponibilizării bunurilor infracționale. În definitivă, au fost etalate și unele date statistice în raport cu art.330/2 din Codul penal (îmbogățirea ilicită). Astfel, în adresa Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale au fost formulate 8 delegații în privința îmbogățirii ilicite și, urmare a rezultatelor furnizate de Agenție, organele de urmărire penale au inițiat 6 cauze penale în temeiul art.352/1 din Codul penal (falsul în declarații) și o cauză penală în temeiul art.330/2 din Codul penal (îmbogățirea ilicită). Până la momentul de față, de către Agenție au fost puse sub sechestru bunuri în valoare de peste 15 000 000 lei în cadrul investigațiilor financiare paralele desfășurate cu privire la infracțiunea de îmbogățirea ilicită.

Dl STATI Vitalie, dr. în drept, conf. univ., Facultatea de Drept a USM, a abordat în comunicarea sa două aspecte extrem de valoroase pentru tematica mesei rotunde, și anume: recenta inițiativă legislativă înregistrată la 01.02.2021, de către un deputat în Parlamentul Republicii Moldova, care a inițiat modificarea alin. (1) art. 3302 din Codul penal (Proiectul de lege nr.19 din 01.02.2021, https://parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5409/language/ro-RO/Default.aspx) și dezincriminarea îmbogățirii ilicite de către Curtea Constituțională a Ucrainei (https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/v001p710-19/card3#Files).

Astfel, în rezultatul unei analize critice minuțioase, Dl STATI Vitalie a concluzionat că în ipoteza în care Proiectul de lege nr. 19 din 2021 va fi adoptat, există probabilitatea ca art. 330/2 din Codul penal să fie declarat neconstituțional, fiind astfel dezincriminate faptele reunite sub denumirea marginală de îmbogățire ilicită. Cu alte cuvinte, există probabilitatea să se repete situația care s-a atestat în 2019 în Ucraina. La concret, conform Hotărârii Curții Constituționale a Ucrainei nr. 1-р/2019 din 26.02.2019, a fost declarat neconstituțional art. 3682 din Codul penal al Ucrainei, care incrimina îmbogățirea ilicită.

În același registru, a fost citat un fragment dintr-un raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 2016. În legătură cu art. 3682 Cod penal al Ucrainei, în acest raport se arată: „Introducerea în legislație a dispoziției privind îmbogățirea ilicită ca infracțiune ridică o serie de probleme juridice, deoarece poate fi percepută ca fiind contrară standardelor cu privire la drepturile omului. Cu toate acestea, rapoartele de monitorizare, întocmite în baza Planului de Acțiune Anticorupție de la Istanbul, denotă că aceste obstacole pot fi depășite printr-o formulare clară a componenței de infracțiune. Elementele acestei infracțiuni trebuie formulate într-o asemenea manieră încât să nu fie încălcate drepturile fundamentale ale omului, cum ar fi prezumția de nevinovăție și dreptul de a nu se autoincrimina. În acest scop, este necesar să se plaseze sarcina probei asupra procurorului pentru ca acesta să poată dovedi: faptul existenței anumitor bunuri; lipsa de surse legale de venit ale persoanei, care ar putea explica prezența acestor bunuri; intenția infracțională a persoanei de a obține astfel de bunuri etc.” (https://www.oecd.org/corruption/acn/Anti-Corruption-Reforms-Eastern-Europe-Central-Asia-2013-2015-ENG.pdf ).

Dl STATI Vitalie s-a arătat convins că întrucât legiuitorul ucrainean a omis să ia în considerare sugestiile consemnate supra, s-a ajuns la aceea că în 2019 Curtea Constituțională a Ucrainei a dezincriminat faptele reunite sub denumirea marginală de îmbogățire ilicită. Din aceste rațiuni, ținând cont de acest exemplu, s-a punctat că Proiectul de lege nr. 19 din 2021 ar trebui respins pentru a nu se admite deconstituționalizarea art. 330/2 din Codul penal.

În alt context, Dl STATI Vitalie a făcut o analiză a actualei dispoziții incriminatorii de la art. 330/2 din Codul penal și a demonstrat că legiuitorul îi cere făptuitorului să prevadă o condiție pe care acesta nu poate în mod obiectiv să o prevadă. Vinovăția făptuitorului nu poate să cuprindă condiția referitoare la obiectul material sau imaterial al îmbogățirii ilicite, descrisă  în alin. (1) art. 330/2 din Codul penal prin sintagma „s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit”. În lipsa acestei condiții, este imposibilă imputarea  art. 330/2 din Codul penal. Or, conform alin. (1) art. 52 din Codul penal, „se consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă”.

Așadar, în lipsa unei singure condiții descrise în art.330/2 din Codul penal, lipsește totalitatea semnelor, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept îmbogățire ilicită. În consecință, reprezentantul mediului academic este convins că, la caz, lipsește temeiul aplicării acestui articol.

Reieșind cele enunțate mai sus, Dl STATI Vitalie a raționalizat că sintagma „s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit” reprezintă un „corp străin” în art.330/2 din Codul penal. O prescripție cu caracter procedural, destinată celui care urmează să aplice acest articol, nu-și are locul într-o normă incriminatoare.

În concluzie, Dl STATI Vitalie consideră că, în varianta sa în vigoare, art. 330/2 din Codul penal nu poate fi aplicat. Pentru ca acest articol să devină aplicabil, doctorul în drept a venit cu următoarele propuneri de lege ferenda:

1) excluderea din alin. (1) art. 330/2 Cod penal a prescripției cu caracter procedural „s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit”;

2) completarea art. 8 „Prezumția nevinovăției” din Codul de procedură penală cu alin. (2/1) care ar avea următorul conținut: „În cazul îmbogățirii ilicite (art. 330/2 din Codul penal), se constată în baza probelor că bunurile, a căror valoare depășește substanțial mijloacele dobândite de către făptuitor, nu aveau cum să fie obținute licit”.

Dna EȘANU Adriana, dr. în drept, conf. univ., Facultatea de Drept a USM, avocat, a generalizat în calitatea sa de moderator, abordările teoretico-practice privind impedimentele de tragere la răspundere penală pentru îmbogățire ilicită. Dna EȘANU Adriana a remarcat că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, prin care a fost definită noțiunea de „diferență substanțială”, destinatarul și beneficiarul legii penale cunoaște existența unei unități de măsură ce caracterizează condiția existenței obiectului material al infracțiunii. Aceasta rezultă din interpretarea dată de către Curtea Constituțională în pct. 20-23 din Decizia nr. 131 din 5 decembrie 2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 158g/2019, context în care definiția noțiunii „diferență substanțială” dată în art.2 din Legea nr.133 din 17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale, are conexiuni legislative cu sintagma „valoare care depășește substanțial mijloacele dobândite” utilizată în dispoziția alin.(1) art. 3302 din Codul penal. În opinia moderatorului, prevederile art.330/2 din Codul penal nu pot fi aplicate retroactiv cu privire la bunurile dobândite înainte de intrarea în vigoare a prevederilor care asigură previzibilitate și claritate sintagmei „valoare care depășește substanțial mijloacele dobândite” utilizată în dispoziția alin.(1) art. 3302 din Codul penal – 01 august 2016, dată care marchează intrarea în vigoare a Legii nr.133 din 17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale, prin care a fost definită noțiunea de „diferență substanțială”.

În același timp, previzibilitatea legii penale nu este înlăturată in toto prin definirea noțiunii „diferență substanțială” în art.2 din Legea nr.133 din 17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale. Aceasta deoarece, cercul subiecților infracțiunii de la art.330/2 din Codul penal este cu mult mai larg decât cercul subiecților declarării averii  prevăzuți în art.3 din Legea nr.133/2016 privind declararea averii și intereselor personale. La modul concret, șeful Departamentului Drept penal al Facultății de Drept a USM este persoană cu funcție de răspundere în sensul art.123 alin.(1) din Codul penal, deci subiect al infracțiunii de îmbogățire ilicită, însă nu este subiect al declarării averii. De aici apare ca firească întrebarea: Cât de previzibilă este norma de incriminare pentru acest destinatar al legii penale, în condițiile în care pragul valoric care definește diferența substanțială este definit de art.2 din Legea nr.133 din 17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale, act normativ care nu are ca destinatar acest tip de subiecți?

În altă ordine de idei, cuantificarea barometrului „diferența substanțială” definită în art.2 din Legea nr.133 din 17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale, coincide după conținut cu proporțiile mari, definite astfel de art.126 alin.(1) din Codul penal, lucru care nu se conciliază principiului activității de legiferare, cel al coerenței normelor juridice. Un aspect nu mai puțin important este acela potrivit căruia, în legea penală a Republicii Moldova sintagma de referință mai este utilizată de legiuitor drept condiție inerentă a confiscării extinse, iar o cuantificare legală a condiției „depășirea substanțială a veniturilor dobândite licit” pentru a opera art.106/1 din Codul penal, nu există la momentul de față. Or, ar fi deplasat și abuziv de a aplica unitatea de măsură ce caracterizează „diferența substanțială” definită în art.2 din Legea nr.133 din 17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale pentru cazurile de confiscare extinsă. Orice interpretare per a contrario ar însemna o analogie, inadmisibilă în planul răspunderii penale (art.3 alin.(2) din Codul penal). De aceea, Dna EȘANU Adriana consideră că actualmente aplicarea sechestrelor asupra bunurilor în scopul unei eventuale confiscări extinse nu este o măsură justificată, în condițiile în care condiția de aplicarea a măsurii de siguranță este imprevizibilă și neclară. Pentru a înlătura respectivele carențe, un prim punct de pornire ar fi inserarea în Capitolul XIII al Părții Generale a Codului penal al Republicii Moldova a unei norme cu caracter explicativ, care ar defini înțelesul sintagmei „diferență substanțială”, astfel încât dispoziția art.106/1 alin.(2) și art.330/2 din Codul penal ar deveni clare și previzibile, punând destinatarul normei în situația de a-și putea ordona conduita.

Pe parcursul evenimentului participanții au dat dovadă de activism, fiind lansate critici constructive, idei generatoare de ample discuții. La închiderea evenimentului, Decanul Facultății de Drept a concluzionat asupra faptului că obiectivele mesei rotunde au fost atinse și promite noi evenimente, cu noi abordări și noi perspective.


Aflaţi mai mult despre , , , ,


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.