Dr. Tudor Osoianu

Importanța examinării plângerilor de către judecătorul de instrucție

Articolul 313 CPP RM, asigură acesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Conform prevederilor art. 20 din Constituțiea RM, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și intereselor sale legitime, drept garanție a respectării legalității în cadrul procesului penal.

Articolul 13 din Convenţia Europeană stabileşte că orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instituţii naţionale, chiar şi atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale. [1, pct.12]

Judecătorului de instrucție îi revine sarcina de a cenzura orice pretins abuz al organului de urmărire penală.  [2, pct.32 ]

În opinia plenului CSJ, controlul judiciar al procedurii de urmărire penală constă în verificarea de către o instanţă independentă şi imparţială, sesizată în modul prevăzut de lege, a acţiunilor organului de urmărire penală şi a organului care efectuează activitate operativă de investigaţie în scopul depistării şi înlăturării încălcărilor drepturilor omului încă la faza de urmărire penala şi asigurării respectării drepturilor, libertăţilor şi a intereselor legitime ale participanţilor la proces şi a altor persoane. [3, pct.1 ]

CtEDO a statuat în jurisprudența sa, că deși scopul primar al art. 6, sub aspect penal, este ca instanța competentă să se pronunțe în privința unei acuzații penale trebuie să asigure un proces echitabil, acest fapt nu presupune că articolul nu este aplicabil în cazul procedurilor anterioare procesului de judecată (s.a.) (Saranchov c. Ucrainei, Hot. CtEDO din 09.06. 2016, [4, par.41]; Schatschaschwili c. Germaniei, Hot. CtEDO din 15. 12. 2015, par.. 104). [5, par. 104]

CtEDO concluzionează că procesul în litigiu, în ansamblu, nu a respectat cerinţele unui proces echitabil, atunci când niciuna dintre neregularităţile constatate în faza de urmărire penală şi cea de judecată în primă instanţă nu a fost remediată de instanțele ierarhic superioare. [6, par.71, 82-84 ]

Importanța interpretării în procesul de aplicare a normelor de drept

Interpretarea este un mijloc necesar şi eficient de însuşire şi explicare a normelor procesuale de depistare şi poate servi în perspectivă înlăturării lacunelor legislaţiei şi desăvârşirii a normelor de procedură în continuare.

Interpretarea normelor procesual-penale are importanţă pentru aplicarea lor concretă, deoarece orice legislaţie oricât de perfectă ar fi ea, nu poate totuşi elimina necesitatea interpretării.

Interpretarea dreptului e necesară, în virtutea contradicţiei între caracterul formal-determinant al normelor juridice şi dinamismul vertiginos al relaţiilor sociale. În virtutea caracterului formal-determinant prescripţiile juridice rămân invariabile, stabile până la modificarea lor.

„În acelaşi timp viaţa socială este în permanentă schimbare, de aceea nu rareori legea se aplică în condiţii care s-au modificat esenţial în comparaţie cu momentul emiterii ei. ” [7, p.43]

Scopul interpretării constă în clarificarea normei de drept prin elucidarea conţinutului exact al acesteia şi constituie o premisă a aplicării corecte a normelor juridice. [8, pct.28 ]

Un rol diriguitor în interpretarea normelor procesual penale revine Hotărîrilor Curții Constituționale – …actele Curţii Constituţionale ghidează evoluţia întregului sistem legal, precum şi procesul de interpretare şi aplicare a legii. Numai o astfel de poziţie asigură în mod real realizarea principiului supremaţiei Constituţiei. [9]

Curtea Constituțională reiterează că interpretarea și aplicarea dispoziţiilor legale la situații concrete excede sferei controlului de constituționalitate și reprezintă o competență a instanţelor judecătoreşti. [10, pct.21]

CC RM, menționează că Codul de procedură penală nu poate să abunde în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal. [11, pct. 24]

De altfel, în acest context, și Curtea Europeană a menționat că va exista întotdeauna un element de incertitudine cu privire la sensul unei noi dispoziții legale până când va fi interpretat și aplicat de instanțele naționale (a se vedea, mutatis mutandis, Perinçek v. Elveția, 15 octombrie 2015 [MC], §§ 135, 138; Jobe v. Regatul Unit (dec.), 14 iunie 2011; Dmitriyevskiy v. Rusia, 3 octombrie 2017, § 82). [12, pct.20]

CC în jurisprudența sa face unele concluzii care s-ar impune dintr-o interpratare sistemică a normelor de procedură penală.

Interpretarea sistematică se rezumă la lămurirea conţinutului normelor procesual-penale, implicând determinarea locului lor în sistemul legii procesual-penale în vigoare, precum şi, în genere, în sistemul de drept.

În acest context, Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente. (DCC nr. 23 din 29 martie 2018, § 30; DCC nr. 128 din 29 octombrie 2020, § 26). [13, pct.17]

Prin urmare, din interpretarea sistematică a normelor procesual-penale, care instituie termene pentru aplicarea altor măsuri preventive, se impune necesitatea reglementării în art. 191 din Codul de procedură penală a termenului pentru care poate fi dispusă măsura preventivă – liberarea provizorie sub control judiciar. [14, pct.73]

Înțelesul textului art. 313 alin. (2) pct.3) CPP: alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

Evident acest text este nu atât de precis în comparație cu textele formulate de legislator în art. 313 alin. (2) pct. 1),  și 2) CPP.

Din interpretarea logică, gramaticălă și sistematică, a dispozițiilor art. 313 alin. (2) CPP înțelegem că pct.3) nu cuprinde acele acțiuni, inacțiuni și acte, care sunt expuse în punctele precedente 2) și 3).

Interpretarea prevederilor art. 313 alin. (2) pct. 3) CPP, poate fi realizată cu ajutorul dispozițiilor din alte articole ale CPP cu caracter general, (de ex. art. 6 pct.44) și 94 alin. (2) CPP) chiar dacă acestea nu determina în concret care sunt alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

În doctrină se reține că „În principiu orice ordonanță emise de către organul de urmărire penală poate fi atacată procurorului în temeiul art. 298. ” [15, p.751]

Această constatare ne înclină spre înțelegerea faptului că ar putea să existe unele excepții.

Nu orice acţiune a organului de urmărire penală sau a organului care exercită activitate operativă de investigaţii poate fi atacată judecătorului de instrucţie, ci doar aceea care a afectat un drept legal reglementat de legea materială sau procesuală, adică drepturi şi libertăţi constituţionale ale persoanei. [3, pct. 5.2]

Totodată, judecătorul de instrucţie nu trebuie să se pronunţe cu anticipaţie asupra chestiunilor care ulterior pot fi obiectul cercetării judecătoreşti în cadrul judecării cauzei în fond. [3, pct.5.10]

În contextul acestui raționament considerăm importantă precizarea, că în cadrul controlului judiciar al urmăririi penale nu poate fi anticipată expunerea asupra vinovăției persoanei. „…. în procesul examinării plângerilor în ordinea prevăzută de art. 313 CPP, instanța nu are dreptul să dezbată și să dea apreciere acelor materiale ale procesului penal, din puctul de vedere al confirmării sau infirmării vinovăției persoanei în comiterea infracțiunii investigate.” [16, p.668]

Judecarea în fond a cauzei penale este funcția exclusivă a instanței care se pronunță asupra acuzației susținute de procuror într-o ședință de publică de regulă. Această constatare o facem în baza unor norme din partea generală a CPP. (art. art. 8, 25, 36-39 și 41 CPP).

În acest context, Curtea notează că încadrarea juridică a faptei penale, identificarea normei aplicabile cazului și stabilirea pedepsei țin de competența instanței de judecată. [17]

În opinia unor autori de specialitate, în art. 313 alin. (2) pct. 3) CPP sunt incluse 2 grupuri de acțiuni și acte procedurale. „În primul grup sunt incluse acțiuni și acte procedurale de urmărire penală, care nu au fost descrise anterior, iar în grupul al doilea sunt incluse măsurile și actele operative de investigații legate de limitarea inviolabilității vieții private a persoanei.” [18, p.176 ]

Și unele normele din partea specială a CPP indică în mod expres unele acțiuni și acte care sunt/nu sunt suceptibile a fi contestate în ordinea prevăzutăde art. 313 CPP.

Pornind de la prevederile CPP, Jurisprudența CC, și având în vedere HP CSJ, la categoria actelor și acțiunilor ce nu pot fi contestate judecătorului de instrucție se referă:

– Ordonanțele prin care procurorul s-a expus asupra cererilor de recuzare a procurorului, interpretului, traducătorului, specialistului sau expertului, în conformitate cu prevederile art. art.54 alin. (6), 86 alin. (3), 87 alin. (9) și 89 alin. (3) CPP. În aceste cazuri plângerile respective urmează a fi declarate inadmisibile de judecătorul de instrucție, fără a convoca părțile în ședință;
– … conform legii, nu sunt pasibile de a fi atacare judecătorului de instrucţie la faza de urmărire penală: hotărîrea asupra abţinerii sau recuzării procurorului (art.54 CPP); hotărîrea privind soluţionarea cererii de înlăturare din procesul penal al apărătorului (art.72 CPP). Odată cu dezvoltarea practicii judiciare CSJ a precizat că articolul 72 alin. (4) din Cod este aplicabil doar în cazul înlăturării apărătorului la cererea persoanei. [19, p.21]
– Din articolul 72 alin. (4) din Cod rezultă că imposibilitatea contestării se referă doar la soluțiile de înlăturare care au fost adoptate în baza cererii persoanei apărate; [20, pct.41]
– Ordonanțele privind retragerea cauzei de la un organ de urmărire penală şi transmiterea altui organ pentru efectuarea urmăririi penale. Cît priveşte deciziile procurorului la faza de urmărire penală, privind retragerea cauzei de la un organ de urmărire penală şi transmiterea altui organ pentru efectuarea urmăririi penale, Plenul consideră că aceste drepturi sunt nişte procedee legale ale procurorului îndreptate spre organizarea şi desfăşurarea eficientă a urmăririi penale şi nu pot fi considerate acţiuni ce afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale părţilor în procesul penal privind accesul la justiţie sau dreptul la un proces echitabil, nefiind pasibile a fi contestată în conformitate cu prevederile art. 313 CPP. [21]
– În opinia Plenului CSJ, în cazul în care legea naţională nu prevede dreptul la recurs efectiv în privinţa încălcării unui anumit drept prevăzut de Convenţia Europeană, instanţa de judecată urmează să primească plîngerea respectivă şi să soluţioneze cauza conform procedurii civile sau, după caz, penale, aplicînd direct prevederile acesteia. [22, pct.12 ]

La categoria actelor și acțiunilor/inacțiunilor ce sunt pasibile a fi contestate judecătorului de instrucție se referă, în afara celor prevăzute în art. 313 alin. (2) pct.1) și 3) CPP se referă:

– Ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive în conformitate cu prevederile art. 196 alin. (1) CPP, poate fi atacată cu plîngere judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal. Ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive, date prin lege în competenţa procurorului la faza urmăririi penale este succeptibilă de a fi atacată cu plângere judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal. În temeiul art.175 alin. (3) CPP, de către procuror pot fi aplicate următoarele măsuri preventive: 1) obligarea de a nu părăsi localitatea; 2) obligarea de a nu părăsi ţara; 3) garanţia personală; 4) garanţia unei organizaţii; 5) transmiterea sub supraveghere a militarului; 6) transmiterea sub supraveghere a minorului. [3, pct. 5.9]
– Victima, partea vătămată, reprezentantul ei legal, partea civilă, partea civilmente responsabilă sau reprezentanţii lor au dreptul de a contesta ordonanţa de suspendare a urmăririi penale la judecătorul de instrucţie, în conformitate cu prevederile art. 287 alin. (2) CPP.
– Victimei relelor tratamente trebuie să-i fie explicat dreptul de a contesta orice hotărîre, adoptată de organul de urmărire penală pe marginea plîngerii sale, dacă cauza penală în baza plîngerii nu a fost trimisă în judecată. De asemenea, procurorul trebuie să-i explice petiţionarului dreptul de a adresa plîngeri în ordinea prevăzută de art. 313 CPP cu respectarea procedurii prealabile. [22, pct.19]
– Plângerile privitor la condiţiile de detenţie şi calitatea asistenţei medicale, declarate la faza de urmărire penală …..se vor examina în ordinea prevăzută de articolul 313 Cod de procedură penală. [22, pct.20]
– CC reține că garanția principiului echității juridice și a dreptului la un proces echitabil impune un control al legalităţii probelor, precum şi interdicţia utilizării acelor probe care au fost obţinute prin rele tratamente sau prin încălcarea dreptului la tăcere. În plus, aceasta presupune ca acuzatului să i se ofere posibilitatea de a contesta probele pe care le consideră ilegale. [23, pct.14] Astfel, urmează a fi excluse din dosarul cauzei penale, cu înlăturarea fizică din conținutul său, probele inadmisibile care au fost catalogate astfel la faza urmăririi penale. [24, pct.52]
– Ordonanța procurorul emisă în baza art. 460 alin. (7) CPP privind refuzul de deschidere a procedurii de revizuire este susceptibilă de atac în fața judecătorului de instrucție. [25, pct.26]
– Deasemena, hotărârea administraţiei instituţiei de suspendare din funcţie poate fi atacată la judecătorul de instrucţie în conformitate cu prevederile art. 200 alin. (3) CPP.
– Dispunerea unei expertize judiciare constituie o obligație procesuală a procurorului (organului de urmărire penală) în faza de urmărire penală, dacă circumstanțele cauzei o justifică. Expertiza urmează a fi dispusă și în favoarea învinuitului pentru a respecta drepturile procesuale ale acestuia, inclusiv principiul egalității armelor. Potrivit prevederilor art. 144 alin. (4) CPP RM, Bănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita organului de urmărire penală sau, după caz, procurorului dispunerea efectuării expertizei judiciare. Refuzul de dispunere a efectuării expertizei judiciare poate fi contestat în modul stabilit de prezentul cod. În cazul unei omisiuni a procurorului (organului de urmărire penală) de a respecta o asemenea obligație, persoanele interesate pot utiliza instrumentele procesuale prevăzute în instituția controlului judiciar al procedurii prejudiciare. [26, pct.22]
– Deși nu este indicat în mod expres din conținutul pct. 32 și 32 al DCC nr. 54 din 13.04. 2021, [27, pct.31] rezultă fără echivoc că ordonanțele de disjungere a cauzelor penale sunt succeptibile a fi supuse controlului judicar în ordinea prevăzută de art. 313 CPP, bineînțeles nu înainte de controlul legalității realizat de procurorul ierarhic superior.

O problemă distinctă pentru jurisprudență constituie atacarea ordonanțelor de începere a urmăririi penale, de recunoaștere a calității de bănuit și a ordonanței de punere sub învinuire.

În opinia Plenului CSJ, nu sunt pasibile de atacare, de regulă, (s.a.) nici hotărîrile privind pornirea urmăririi penale; ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit, învinuit; ordonanţa prin care s-a dispus efectuarea expertizei etc. [3, pct. 5.3]

Recunoaşterea calităţii de bănuit și de învinuit presupune nu numai drepturi procesuale, dar şi restrîngerea drepturilor constituţionale legate de libertatea persoanei, dreptul la libera circulaţie ş.a. …..În acest aspect Curtea Constituţională nu este de acord cu opinia plenului Curţii Supreme de Justiţie, expusă în Hotărîrea nr.7 din 04.07.2005, conform căreia „pornirea urmăririi penale, recunoaşterea persoanei în calitate de bănuit, punerea persoanei sub învinuire, dispunerea efectuării unei expertize nu afectează drepturi sau libertăţi constituţionale. [28, pct.8]

Întrebarea privind legalitatea contestării hotărârii procesuale de începere a urmăririi penale, are mai degrabă importanță practică decât teoretică. [29, p.90]

Susținem opinia acelor autori, care afirmă că nu pot fi contestate hotărârile de începere a urmăririi penale in rem, adică atunci când în ordonanța respectivă nu este indicată persoana în privința căreia este inițiată urmărirea penală. [29, p.90 ]

„Dacă urmărirea penală este începută împotriva unei persoane concrete, aceasta poate fi afectată de prejudicierea drepturilor și libertăților constituționale. De acea instanța sesizată trebuie să clarifice dacă a fost respectată procedura de emitere a acestui act procedural, dacă există temeiuri pentru inițierea urmăririi penale și nu există circumstanțe care ar împiedica urmărirea penală.” [30, p.151]

„Hotărârea de a începe urmărirea penală nu poate fi atacată cu privire la chestiuni esențiale ale unui litigiu de natură penală: cu privire la vinovăția sau nevinovăția suspectului, prezența sau absența elementelor constituitive ale infracțiunii în acțiunile lui, prezența sau absența unei fapte infracționale, etc. Aceasta poate fi atacată numai din motive formale, de exemplu – în legătură cu prezența anumitor circumstanțe care exclud urmărirea penală (expirarea termenului de prescripție, prezența unuei sentințe de condamnare sau altă decizie procesuală definitive în legătură cu aceeași acuzație, etc.); lipsa de autoritate a persoanei care a inițiat procesul penal; nerespectarea procedurii de intentare a unui dosar penal etc.; lipsa împuternicirilor persoanei care a dispus începerea urmăririi penale, încălcarea proceduriii de inițiere a urmăririi penale, etc.” [31, р. 57 ]

În opinia Plenului CSJ, pot exista cazuri cînd persoana interesată poate ataca în instanţă şi actul procedural prin care s-a dispus pornirea urmăririi penale. Acestea sunt cazurile cînd se invocă încălcarea ordinii de pornire a urmăririi penale  (s.a.)sau există unele din circumstanţele care exclud urmărirea penală, cu referință la prevederile art 275 pct.2), 4) – 9) CPP. [3, pct.5.4]

În practica controlului judiciar al urmăririi penale s-a constatat că pornirea urmăririi penale „in personam” poate avea valenţa unei acuzaţii în materie penală, și pasibilitaea contestării ordonanțelor de punere sub învinuire. [32, 33]

Judecătorii de instrucție au anulat ordonanțele de punere sub învinuire, deoarece a fost depășit termenul pentru calitatea de bănuit, termenul de 3 luni fiind calculat din data emiterii ordonanței de începere a urmăririi penale. În ultimul caz instanța a reținut, cu titlu de precedent, jurisprudența CSJ. [34, 35]

„Ordonanța de punere sub învinuire nu este succeptibilă de a fi atacată judecătorului de instrucție, în mod special, pentru motivul netemeiniciei sau ilegalității, dar în anumite situații (de exemplu emiterea ordonanței după expirarea termenului limită -3 luni prevăzut de art.63 aliniatul 2, această hotărâre poate fi atacată conform art. 298 judecătorului de instrucție.” [36, p.443]

În acest sens CSJ RM a confirmat viabilitatea constatării că pornirea urmăririi penale „in personam” are valenţa unei acuzaţii în materie penală. Instanța supremă a constată că pornirea urmăririi penale în personam constituie actul procedural de atribuire a calității de bănuit și pe acest motiv dispune/menține hotărârea privind încetarea procesului penal, dat fiind faptul că a expirat termenul de menținere a calității de bănuit. [36, 37, 38, 39]

În acest sens, legislatorul le-a acordat organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată competența de a aprecia, în fiecare caz concret, dacă acțiunile procedurale efectuate în cadrul urmăririi penale au produs sau nu repercusiuni importante pentru situaţia persoanei și dacă, în consecință, persoanei trebuie să-i fie recunoscută calitatea de bănuit în sensul alin. (1¹) al articolului 63 din Cod, având în vedere particularitățile fiecărui caz concret. [40, pct.35]

În practica controlului judiciar al urmăririi penale s-a constatat că judecătorul de instrucție a dispus anularea ordonanței de punere sub învinure pe motive procedurale. [41, pct.4]

Concluzii

Deși prevederile art. 313 CPP alin. (2) pct.3) CPP, presupun o marjă largă de interpretare, totuși sensul acestora este posibil de a fi clarificat de instanțele de judecată investite cu atribuțiile funcționale de control judiciar al urmăririi penale, utilizînd mai multe tipuri de interpretare, cunoscute în teoria generală a dreptului, ţinând cont de specificul normelor procesuale, jurisprudența CtEDO și evoluția jurisprudenței CC.

Textului art. 313 alin. (2) pct.3) CPP: alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei, nu este corelat cu prevedeile din alin. (2) și (5) al acestui articol. În opinia noastră mai corectă ar fi – alte acțiuni, inacțiuni și acte procedurale care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

Chiar dacă nu ne-am axat asupra conținutului sintagmei din cadrul art. 313 alin. (3) CPP, – şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate, constatăm că nu poate fi agreată această redacție, deorece art. 251 CPP nu reglementează nulitățile acțiunilor, dar numai a actelor procedurale. După noi formularea adecvată a acestui text normativ ar fi – şi, după caz, declară nulitatea actului procedural sau ilegalității acţiunii/inacțiunii procesuale atacate.

*Acest material a fost publicat în cadrul Conferinței ştiinţifice naţională cu participare internaţională „Infracţiunea – Răspunderea penală – Pedeapsa. Drept şi Criminologie”, organizată în cadrul Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova.

Referințe:

1. HP CSJ nr. 3 din 09. 06. 2014 Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
2. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 54 din 13.04. 2021 de inadmisibilitate a sesizării nr. 20g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 279/1 alin. (2) din Codul de procedură penală (disjungerea cauzelor penale) (Sesizarea nr. 20g/2021).
3. HP CSJ nr.7 din 04.07.2005 Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucţie în procesul urmăririi penale.
4. Hotărârea CtEDO Saranchov c. Ucrainei, din 09.06. 2016, [Accesat 12.01.2021] Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-163435
5. Hotărârea CtEDO Schatschaschwili c. Germaniei, din 15. 12. 2015, [Accesat 17. 12. 2020] Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-159566
6. Hotărârea CtEDO Beraru c. României din 18. 03. 2014, [Accesat 02.11.2020] Disponibilă: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-176203
7. GUZUN, Gh. Interpretarea dreptului. În: Avocatul Poporului, nr. 7–9, 2002, p. 43-46.
8. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr.8 din 09.11.2015 de inadmisibilitate a sesizării nr.41g/2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(4) din Legea nr. 333 din 10 noiembrie 2006 cu privire la statutul ofiţerului de urmărire penală
9. CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 33 din 10.10.2013 privind interpretarea articolului 140 din Constituţie
10. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 140 din 12.12.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 156g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi de la articolul 290 alin. (1) din Codul de procedură penală
11. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 124 din 30.10.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 149g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 321 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2002
12. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 8 din 17.01.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 11g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală (ridicarea provizorie a permisului de conducere)
13. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 162 din 29.12.2020 de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 165g/2020 și nr. 178g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 305 alin. (1) din Codul de procedură penală (omisiunea participării și citării persoanei ale cărei drepturi și libertăți pot fi afectate la examinarea unor demersuri)
14. CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 17 din 19.05.2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 191 din Codul de procedură penală (liberarea provizorie sub control judiciar)
15. DOLEA, I. Codul de procedură penală al Republicii Moldova (Comentariu aplicativ), Ed.a II-a, Ch. 2020. 1407 p.
16. POSTICĂ, A. Limitele judecării în procedura examinării plângerilor în ordinea prevederilor art.313 CPP.. În: Culegerea comunicărilor. Conferința științifică națională cu participare internațională. REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI JURIDIC NAȚIONAL, 01-02 octombrie 2019. Vol. II. p.667-671
17. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 63 din 11.06.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr. 39g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din articolele 332 alin. (2) și 391 alin. (2) din Codul de procedură penală (încetarea procesului penal atunci când fapta constituie o contravenție și soluționarea cauzei conform prevederilor Codului contravențional)
18. ȘTERBEȚ V.[et.al.] Ghidul judecătorului de instrucție. Ch. Cartier. 2007. 663 p.
19. Opinie consultativă CSJ, Cu privire la contestarea ordonanţei de înlăturare a apărătorului din procesul penal nr.105 din 15.04.2019. În: Buletinul CSJ a RM nr.5/2019, p.21-29
20. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 59 din 25.04.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 55g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi conținute de articolele 52, 53¹, 67 alineatele (5) pct. 5) și (6) pct. 3) și de articolul 72 alin. (4) din Codul de procedură penală (înlăturarea apărătorului din proces)
21. Decizia PCP CSJ din 27. 02.2014 asupra recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Republicii Moldova cu privire la determinarea modului unitar de interpretare şi aplicare a prevederilor art.257 alin.(5) şi art.271 alin.(7) Cod de procedură penală. Dosarul nr.4-1ril-1/2014. [Accesat 12. 02. 2021] Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_interes_lege.php?id=2
22. HP CSJ nr. 8 din 30.10. 2009 Cu privire la unele chestiuni ce ţin de aplicarea de către instanţele judecătoreşti a prevederilor articolului 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale
23. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 140 din 12.12.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 156g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi de la articolul 290 alin. (1) din Codul de procedură penală
24. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr.47 din 22.05.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 56g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 94 alin. (1) din Codul de procedură penală (excluderea probelor din dosarul penal)
25. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr.128 din 15.11.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 154g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziții din articolul 313 alin. (6) din Codul de procedură penală (contestarea încheierilor judecătorului de instrucție)
26. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 98 din 06.09.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 116g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziții din articolul 142 alin. (2) din Codul de procedură penală (plata pentru efectuarea expertizei în cauzele penale)
27. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 54 din 13.04. 2021 de inadmisibilitate a sesizării nr. 20g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 279/1 alin. (2) din Codul de procedură penală (disjungerea cauzelor penale) (Sesizarea nr. 20g/2021).
28. Hotărârea CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 26 din 23.11.2010 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală.
29. DOLEA, I. [et. al.] Drept procesual penal, Partea specială, Vol.II, Ed.II-a rev. şi compl., Ed.Cartdidact, Chişinău, 2006, 335 p.
30. Колоколов Н.А., Судебный контроль в стадии предварительного расследования, Изд. ЮНИТИ-ДАНА, М., 252 р.
31. Головко Л. и друг. Курс Уголовного процесса. Изд. Статут. Москва 2017. 1279 p.
32. Încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 august 2016 (dosar nr. 10-345/16)
33. Încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 02 octombrie 2017 (dosar nr. 10-85/2017)
34. Decizia CP CSJ din 26.11.2013, dosarul nr. 1ra-903/13
35. Decizia CP CSJ din 25.04.2008, dosarul nr. 1ra- 357/08
36. Decizia CP CSJ din 06. 2017, dosar nr. 1ra-735/2017; [Accesat: 22. 12. 2020 ] Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9005
37. Decizia CP CSJ din 06. 2017, dosarul nr. 1ra-880/2017; [Accesat: 04. 11. 2020 ]; Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9150
38. Decizia CP CSJ din 12. 09. 2017, dosar nr. 1ra-886/2017; [Accesat:25. 12. 2020 ] Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9483
39. Decizia CP CSJ din 09. 02. 2021, dosar nr. 1ra-122/202; [Accesat: 11. 02. 21] Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=18033
40. Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr.25 din 29.03.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.20g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 63 alin. (1) punctele 1)-3) și alin. (2) pct. 3) din Codul de procedură penală (recunoașterea calității de bănuit a persoanei)

*Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 32 din 25.03.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr. 153g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 313 alin. (6) și 453 alin. (1) din Codul de procedură penală (contestarea cu recurs și cu recurs în anulare a încheierilor judecătorului de instrucție)