Alina Gaja
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, examinând un recurs întocmit în limba rusă, a statuat că documentele procesuale judiciare se întocmesc în mod obligatoriu și în limba de stat, care este limba română, iar cetățenii – justițiabili care nu posedă sau nu vorbesc limba de stat, au dreptul să se exprime în limba maternă, prin interpret, în cadrul procedurilor desfășurate în faţa instanței judecătoreşti, chiar și în ipoteza în care cunosc limba de stat.
Totuși, colegiul a conchis că dreptul de a se exprima în limba maternă în cadrul procedurilor desfășurate în faţa instanței judecătoreşti, include şi dreptul de a întocmi şi înainta în instanţă acte de procedură sau alte cereri în această limbă, dar în mod obligatoriu traduse și în limba de stat.
Din considerentele expuse, completul a amânat examinarea recursului și a acordat recurentului termen pentru prezentarea cererii de recurs redactate sau cu traducere în limba în care se desfăşoară procedura judiciară, adică în limba de stat – limba română.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a concluzionat că atunci când cererea de recurs este redactată într-o altă limbă decât cea în care se desfăşoară procedura judiciară, este aplicabilă sancțiunea procedurală sub forma restituirii cererii de recurs. Or, în conformitate cu articolul 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
Pe cale de consecință, instanța de recurs a notat că ignorarea de către subiectul procesual civil a prescripțiilor legale și a condițiilor de legalitate a cererii de recurs ar lipsi procedura civilă de eficiență și ar submina efectele actului de justiție. În acest sens legiuitorul a instituit în procesul civil instituția sancțiunilor procedurale, una dintre care este perimarea, adică sancționarea pasivității participanților la proces.
Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act de procedură atrage după sine perimarea, ca sancțiune procedurală pentru neglijența părților sau a participanților la proces în îndeplinirea obligațiilor sale procedurale, precum și de intenția acestora de a abandona procesul civil. Respectiv, perimarea fiind o consecință a lipsei de străduință și insistență în desfășurarea procesului civil.
:: Încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2r-276/22 din 8 iunie 2022
Av. stagiar, drd. Alina Gaja
Redactor-șef JMD