Av. Vlad Bercu
În cadrul studiilor doctorale, mi-am propus ca subiect de cercetare „Evaluarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării obligației”. Problematică determinării prejudiciului real suferit atât de către persoanele implicate în ecuației, cât și instanțele judecătorești sau arbitrale este larg cunoscută. Într-un articol publicat pe JURIDICE MOLDOVA, Prejudiciul viitor, profitul ratat și pierderea unei șanse – elemente ale prejudiciului reparabil în cazul neexecutării obligației contractuale, semnat de profesorul, dr. hab. Aurel Băieșu, autorul prezintă un exemplu elocvent al neînțelegerii de către judecătorii autohtoni al conceptului de profit ratat – SC „Sigalus & Partenerii” SRL vs. ÎCS „Eurolife Broker de Asigurare”.
Așadar, în cadrul cercetării pe care o efectuez, îmi planific să împărtăși celor interesați informații care ar putea fi utile pentru ei. După cum știm, începutul oricărei cercetări ține de colectarea surselor de studiu, astfel, pe acestea le vom împărți în izvoare naționale și străine sau internaționale.
I. Izvoare naționale
Cadrul teoretic național este unul modest. În acest sens, putem aduce ca exemple cursurile, monografiile și tratatele de Teoria Generală a Obligațiilor, unde s-a studiat existența dreptului de a solicita repararea prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutării obligației, însă propriu zis evaluarea și metodologia calculării prejudiciului real suferit de creditor nu a fost obiect obiectul de studiu al teoreticienilor și practicienilor autohtoni.
O lucrare de baza pentru studierea obligațiilor, îl reprezintă manualul de Teorie Generală a Obligațiilor, editată sub coordonare profesorului dr. hab. Sergiu Băieșu. Totuși, în ce privește despăgubirile datorate pentru neexecutarea contractului, conf. univ. dr. Octavian Cazac (cel care a coordonat capitolul dedicat Efectelor contractului[1]) nu i-a acordat o atenția cuvenită care ar fi bucurat profesioniștii dreptului, pe de altă parte, lucrare are drept auditoriu studenții facultăților de drept, iar în acest sens rolul acesteia era îndeplinit pe deplin la acel moment.
Cu toate că nu există cursuri, monografii, tratate autohtone care ar aborda subiectul supus cercetării, nu putem afirma că nu s-a scris nimic în acest sens. Astfel, o lucrare care prezintă interes pentru studiul nostru este teza de doctor habilitat al coordonatorului prezentei cercetări profesorul dr. hab. Aurel Băieșu, Sancţiunile neexecutării contractului în dreptul comerţului internaţional. Autorul tezei de doctorat analizează în cadrul secțiunii 3.2. Evaluarea prejudiciului reparabil, cităm „Evaluarea prejudiciului este o condiţie prealabilă necesară şi indispensabilă reparării. Dar metodele evaluării prejudiciului variază în funcţie de natura prejudiciului suportat de victimă, deoarece nu pot fi aplicate aceleaşi reguli indiferent de faptul dacă prejudiciul poate fi evaluat direct în bani sau nu. Astfel, se face deosebire între prejudiciul patrimonial şi cel nepatrimonial.”[2] Diferențierea făcută încă de la începutul secțiune ne prezintă direcția cu o tentă foarte practică pe care o are segmentul de lucrare dedicat despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale.
Chiar dacă teza profesorului dr. hab. Aurel Băieșu a fost apărată acum 10 ani de zile, considerând că aceasta s-a bazat în mare parte pe tratate și acte de referință internaționale, precum ar fi Convenția de la Viena[3] și Principiile UNIDROIT 2010, aceasta reprezintă o sursă importantă pentru civiliștii din Republica Moldova, dar și de peste hotare.
Tot același autor a scris mai multe articole care în continuare abordează aspecte de neexecutare a obligațiilor și calculării despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat și, chiar mai mult, aceste articole analizează prevederile redacției Codului civil în vigoare.
Articolul intitulat Abordări noi în materia neexecutării contractului civil[4] diferenția optica civilistică în materie de neexecutare a obligațiilor. Dacă anterior, curentul dominant era de a consideră mecanismele oferite creditorului prejudiciat drept sancțiuni împotriva debitorului vinovat, acum, având în vedere influențele anglo-saxone, vom vorbi despre remedii. În plus, ca creditorul să beneficieze de remediile oferite în caz de neexecutare a condițiilor contractuale, vinovăția debitorului nu mai joacă un rol, intenția și culpa gravă au relevanță pentru determinare întinderii despăgubirilor, e.g. art. 937 Cod civil „Debitorul obligației care rezultă din contract sau alt act juridic este răspunzător doar pentru prejudiciul pe care l-a prevăzut sau putea în mod rezonabil să-l prevadă, la momentul asumării obligației, ca fiind rezultatul probabil al neexecutării, cu excepția cazului în care neexecutarea era intenționată sau din culpă gravă”.
În cadrul lucrării Prejudiciul viitor, profitul ratat și pierderea unei șanse – elemente ale prejudiciului reparabil în cazul neexecutării obligației contractuale[5], deja citate, autorul se aprofundează în materia compensării prejudiciului în totalitatea elementelor din care este compus, astfel încât restabilirea echilibrului contractual deteriorat prin neexecutarea contractului să fie redresat. Articolul analizează trei categorii distincte de prejudicii și anume: prejudiciul viitor, profitul ratat și pierderea unei șanse.
Urmează să menționăm că un alt profesionist ilustru al dreptului autohton a cercetat subiectul pierderii unei șanse. Andrei Rogac, în articolul Repararea prejudiciului pentru pierderea șansei în Codul civil modernizat[6], afirmă că „Prejudiciul pentru pierderea șansei reprezintă o parte integrantă a principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat în prevederile articolelor 19 (1), 934 (1) și indirect în 2025 (1) CC și o consecință naturală a adagiului latin restitutio in integrum în materie de reparare a prejudiciului transpus în articolele 19 (5), 936 (1) și 2025 (1) CC. Numai prin repararea integrală a daunei cauzate se poate realiza repunerea persoanei prejudiciate, cât mai aproape posibil, în situația anterioară faptei ilicite. Sau cum zic francezii a face ca răul să pară că a fost doar un vis.”[7]
Revenind la profesorul dr. hab. Aurel Băieșu, o altă lucrare ce va fi cercetată și dezvoltată este intitulată – Repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea în executarea obligațiilor în dreptul comerțului internațional[8]. Cu referire la situația de întârziere a executării obligației, multe din contractele internaționale au stipulații foarte rigide, îndeosebi având în vedere circuitul economic și lanțul comercial. Astfel, întârzierile pot reprezenta o executare esențială atunci când periclitează acțiune subsecvente ale creditorului care ar fi trebuit să rezulte în profit pentru afacerea sa.
Pe lângă lucrările doctrinare, urmează a menționa că o sursă importantă pentru studierea calculării despăgubirilor pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de creditor, o reprezintă hotărârile instanțelor judecătorești din Republica Moldova. După cum a fost arătat și în introducerea Referatului, practica judecătorească în această materie este una inconsistentă. Această problemă după părerea autorului derivă din următoarele considerente:
– pentru evaluarea pecuniară justă a unui prejudiciu de către judecătorii din Moldova, aceștia ar trebui să aibă cunoștințe economice mai profunde pentru a identifica cu precizie nu doar suma despăgubirilor în baza unor indicatori cât se poate de clari (prețul contractului, cheltuielile asumate de creditor în legătură cu neexecutarea contractuală de către debitor probate prin aceleași facturi fiscale), dar și ceva mult mai fin, cum ar fi profitul ratat sau pierderea unei șanse;
– în cadrul litigiilor între cocontractanți, judecătorii urmează să se adreseze mai des experții în domeniul financiar, precum ar fi auditorii sau ați specialiști în domeniul economiei;
– judecători trebuie să treacă peste bariera acordării de despăgubiri care în parte ce ține de profitul ratat și pierderea unei șanse, eventual, să poată fi chiar mai mare decât prețul contractului. Judecătorii nu ar trebui să se comporte în raport cu debitorul drept o instituție care împarte indulgențe.
II. Izvoare străine
În ceea ce privește izvoarele străine de studiu, la acest capitol avem o sondă de lucrări juridice mult mai bogată.
Începând cu autorii din România, avem următoarele lucrări care abordează fie direct, fie tangențial, problematică despăgubirii pentru neexecutarea obligației.
Primordial, Comentariul Codului civil[9], coordonat de profesorul dr. Flaviu Baias, conține comentarii la art. 1531-1537 Cod civil român, care reglementează aspecte de evaluare a prejudiciului. Similar Codului civil autohton cel român stabilește principiul reparării integrale a prejudiciului, în acest mecanismele de determinare ale despăgubirilor urmează a fi similare.
Profesorul dr. Liviu Pop, alături de profesorul dr. Ionuț-Florin Popa și jud. Stelian Ioan Vidu, analizează repararea prejudiciilor pentru neexecutarea condițiilor contractuale în cadrul cursului universitar de Drept civil. Obligațiile[10]. Mai mult, capitolul dedicat acestei problem este intitulat Remediile neexecutării contractului[11], astfel îmbrățișând teoria generală a remediilor în lucrarea acestora.
În cadrul doctrinei din România, există un șir de autori care analizează problematica remediilor și evaluării despăgubirilor, printre care se număr și: Bazil Oglindă, profesorul dr. Valeriu Sotica, Vasile Luha, Ioan Dorel Romșan și alții.
A se remarca, că în România există și lucrări care din punctul de vedere a sinergiei dintre doctrină și practica națională și internațională sunt valoroase pentru cercetătorii în domeniu. Astfel, Oana Gligan a făcut o analiză complexă a practicii judecătorești românești și străine în cadrul materialului intitulat – Pierderea unei șanse privită prin prisma condițiilor răspunderii civile[12]
În ce privește literatura de specialitate recunoscută la nivel internațional, nu putem să nu menționăm o lucrare fundamentală pentru dreptul Obligațiilor și anume, The Law of Obligations: Roman Foundations of the Civilian Tradition[13], autor profesorul dr. Reinhard Zimmermann. Citarea acestui autor este deja de bone sens, pentru orice lucrare în domeniul Obligațiilor. Profesorul Zimmermann la capitolul dedicat despăgubirilor și rezoluțiunii contractuale[14], analizează evoluția acordării de despăgubiri creditorului începând cu dreptul roman, care nu își puneau foarte mult problema evaluării despăgubirilor, ori aceștia se conduceau după adagiul latin omnis condemnatio pecuniaria, adică, fiecare judecată trebuie să fie pentru o anumită sumă de bani determinată. Așadar, reclamantul singur trebuia să determine suma prejudiciului (de altfel ca și acum) dar, judele nu putea să jongleze cu cifrele, fie acorda câștig de cauză pentru întreaga sumă fie respingea reclamația.
De asemenea, există câteva lucrări interesante sub aspect juridic cât și economic, această problematică a fost studiată.
Vestitul judecător american Richard Posner, a atins subiectul cercetat pentru prima dată încă în 1973, în lucrarea sa notorie Analiza economică a dreptului[15] la secțiunea dedicată raporturilor între indivizi. În general, doctrina juridică americană a studiat acest fenomen mai în detaliu, iar jurisprudența acestora este bogată în ce privește evaluarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării obligației.
Din punct de vedere a dreptului continental, probabil una dintre cele mai bune lucrări este comentariul la DCFR-ului „Principii, definiții și model de reguli de drept privat european – DCFR”.
Pe lângă această, comentariile codurilor civile europene, reprezintă o sursă importantă de inspirație. O bogată cultură a comentării codurilor civile o au state precum: Germania, Franța, Italia, Austria și chiar și România. Cu părere de rău, unicul comentariu al Codul civil autohton a fost redactat încă în primul deceniu al secolului XXI, ceea ar trebui rectificat cât mai curând. În acest sens, profesorul dr. Octavian Cazac, prin intermediul platformei animus.md, încearcă să creeze un comentariu digital și în continuă dezvoltare, care cu siguranță tot poate fi inclus în la categoria izvoarelor de cercetare.
Totuși, pentru ca studiul să aibă o conotație cât mai practică pentru a deveni un instrument, după cum s-a afirmat în secțiunea precedentă, principala sursă de analiză urmează să fie jurisprudență instanțelor judiciare, precum și a arbitrajelor comerciale.
Cu titlul de exemplu, una dintre cauzele de referință este Bunge SA v Nidera BV[16]. În cauza menționată, Curtea Supremă a Marii Britanii a clarificat modul în care urmează a fi calculate despăgubirile atunci când o parte renunță întrerupe executare contractului în mod necorespunzător.
În cadrul arbitrajului internațional Arif v. Moldova în cadrul ICSID[17], tribunalul arbitral a constat că Republica Moldova a încălcat art. 3 din Acordul moldo-francez privind încurajarea şi protejarea reciprocă a investițiilor și a acordat reclamantului despăgubiri în valoare de peste 50 milioane lei.
Cu siguranță, pe lângă izvoarele menționate în acest articol informativ, vor fi luate în considerare și alte lucrării și studii. Scopul materialului este de a contura o platformă de cercetare.
În viitorul apropiat, voi publica articole care ar aborda subiectul din punct de vedere teoretic și practic.
Vă mulțumesc pentru atenție.
[1] Coord. Băieșu S. Drept Civil. Teoria Generală a Obligațiilor. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 357.
[2] Băieșu A. Sancţiunile neexecutării contractului în dreptul comerţului internaţional. Teză de dr.hab. în drept. Chişinău, 2012. p. 97.
[3] Convenţia de la Viena din 11 aprilie 1980 asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri. Disponibilă conform linkului: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=28036.
[4] Băieșu. A. Abordări noi în materia neexecutării contractului civil. Chișinău: 2020. Disponibil conform linkului: https://juridicemoldova.md/5759/abordari-noi-in-materia-neexecutarii-contractului.html.
[5] Băieșu A. Prejudiciul viitor, profitul ratat și pierderea unei șanse – elemente ale prejudiciului reparabil în cazul neexecutării obligației contractuale. Disponibil în: Revista Studia Universitatis nr.8 (138), 2020, p. 45-51. Disponibil și conform linkului: https://juridicemoldova.md/10277/prejudiciul-viitor-profitul-ratat-si-pierderea-unei-sanse-elemente-ale-prejudiciului-reparabil-in-cazul-neexecutarii-obligatiei-contractuale.html
[6] Rogac A. Repararea prejudiciului pentru pierderea șansei în Codul civil modernizat. Chișinău: 2020. Disponibil conform linkului: https://juridicemoldova.md/7813/repararea-prejudiciului-pentru-pierderea-sansei-in-codul-civil-modernizat.html.
[7] Ibidem.
[8] Băieșu A. Repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea în executarea obligațiilor în dreptul comerțului internațional. Chișinău: 2021. Disponibil în: Revista Studia Universitatis nr.8 (148), 2021, p. 55-63.
[9] Coord. Baias Fl. A. Noul Cod civil: Comentariu pe articole. Ediția a II-a. București: C.H. Beck, 2014.
[10] Coord. Pop L. Curs de Drept civil. Obligațiile. București: Universul Juridic, 2015.
[11] Idem, p. 119.
[12] Gligan O. Pierderea unei șanse privită prin prisma condițiilor răspunderii civile. Disponibil conform linkului: https://dreptmd.wordpress.com/2015/02/08/pierderea-unei-sanse-privita-prin-prisma-conditiilor-raspunderii-civile/
[13] Zimmermann R. The Law of Obligations: Roman Foundations of the Civilian Tradition. Oxford: Oxford University Press, 1996.
[14] Zimmermann R. Op. cit. p. 824.
[15] Posner R. The Economic Analysis of Law. Philadephia: Wolters Kluwer, 2012.
[16] Bunge SA v Nidera BV, Curtea Supremă a Marii Britanii, 2015.
[17] Franck Charles Arif v. Republic of Moldova, ICSID nr. ARB/11/23.