Dan Furculiță
Mihaela Efros
În Sparta, copiii cu handicap erau lăsați să moară, lucru aprobat chiar de filosoful Platon (Republica III, 906). De altfel, filosofia greacă a fost favorabilă sinuciderii şi suprimării vieții celor care deveneau povară pentru alții. Cucerind Grecia, romanii au preluat moravurile grecilor, inclusiv pe cele referitoare la moarte. În Imperiul Roman nou‐născuții cu malformații erau lăsați să moară. În Roma antică sinuciderea era considerată o moarte onorabilă, pe când creştinismul a respins orice acțiune sau omisiune prin care s‐ar încerca ridicarea vieții cuiva şi orice modalitate prin care cineva ar încerca să‐şi ia viața.
Primele manifestări de amploare în favoarea eutanasiei se înregistrează în Statele Unite ale Americii, în preajma anului 1900, care însă au eșuat.
Prima țară în care s-a reușit să se legalizeze eutanasia, a fost Germania fascistă, printr-un decret semnat de Adolf Hitler în octombrie 1940 prin care s-a hotărât suprimarea indivizilor de calitate inferioară , adică copii cu malformații, alienați, bolnavi incurabili și este evident că pentru prima dată omorul la cerere a fost reglementat de Codul Penal german, care prevedea că cererea victimei trebuie să fie explicită și serioasă pentru a putea fi luată în considerare .
Societatea este într-o continuă dinamică și realizările medicinei moderne au schimbat radical atitudinea față de moarte ca fenomen, cercetările minuțioase de-a lungul anilor în domeniul medicinei au făcut posibilă prelungirea vieții persoanei, fiind identificate numeroae mecanisme și metode de prevenire a unor boli sau maladii, și tratarea lor eficientă. În trecut unele intervenții chirurgicale care se considerau din domeniul fantasticului, actual sunt disponibile pentru omenire. Criteriile utilizate anterior pentru determinarea morții unei persoane au intrat în conflict cu noua sa înțelegere științifică. Acest lucru a contribuit la agravarea percepției uneia dintre cele mai dificile probleme și anume eutanasia.
Problema legată de fenomenul eutanasiei este bine cunoscută atât pe plan național cât și pe cel internațional, de aceea considerăm că este un subiect destul de controversat în zilele noastre, iar această problemă este adeseori evitată și pusă în umbră, de-a lungul timpului au existat diverse opinii/argumente atât pro, cât și contra legalizării eutanasiei. Mai exact această problemă, și anume “dreptul la viață și la moarte”, duce la o reformare a bazelor societății umane, iar asumarea acestei reformări nu este o sarcină deloc ușoară.
Complexitatea şi importanţa analizei acestei tematici este determinată de viziunea societăţii asupra fenomenului de eutanasie. În unele ţări ale lumii se observă o tendinţă de legalizare a eutanasiei şi scoaterea acesteia de sub incidenţa normelor penale.
Analiza prevederilor naționale și internaționale
Constituția Republicii Moldova prevede la art. 24 „Dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică”, și anume că Statul garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritatea sa fizică și psihică. Tot prevederile art.24 ne spun că nimeni nu poate fi supus torturii, sau la pedepse sau tratamente crude inumane sau degradante. Alin. (3) al aceluiași articol ne spune că pedeapsa cu moartea este abolită, nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă și nici executat.[1]
Din analiza prevederilor Constituției Republicii Moldova deducem că dreptul la viață este primul drept fundamental al omului, fără de care toate celelalte drepturi își pierd sensul, dreptul la viață a priori este un drept care depășește sfera de acțiune a oricărui interes, acesta fiind protejat prin intermediul legii având un rol esențial în garantarea integrității umane.
Considerăm necesar a face referire la legea nr. 411 din 28.03.1995 care are drept obiect Ocrotirea sănătății. [2]
Articolul 34. “Încetarea acordării asistenţei medicale”. Alin (1) a acestui articol prevede că rugămintea pacientului de a i se scurta viaţa prin mijloace medicale (eutanasie) nu poate fi satisfăcută. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că dreptul la viață nu poate fi privit din două perspective: dreptul de a trăi și dreptul de a muri, iar în calitate de argument este art. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. [3]
Declarația Universală a Drepturilor Omului prin prisma articolului 3 prevede că “Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertatea și securitatea sa”. [4] În aceeași ordine de idei în Pactul Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile și politice, prin prisma art. 6 se menționează faptul că „Dreptul la viață este un inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viața sa în mod arbitrar.[5]
Deci, dispozițiile acestor articole sunt destul de explicite prin faptul că se subânțelege că persoana are toate drepturile și garanțiile însă nu și dreptul la autodeterminare, potrivit căruia o persoană poate alege mai degrabă moartea decât viața. Normele internaționale pun accentul pe viață, acesta fiind cel mai natural drept și care apare din momentul apariției ființei umane.
Un instrument fundamental în apărarea vieții omului este legea penală, care prin prisma Capitolului II al Părții Speciale oferă o totalitate de reglementări care expres instituie și condamnă acțiunile ilicite care lezează relațiile sociale care sunt îndreptate împotriva persoanei a vieții și sănătății sale. Din spectrul infracțiunilor menționate în Capitolul II Partea Speciala al Codului Penal se regăsește și infracțiunea de eutanasie.
În realitățile actuale, eutanasia este o faptă sancționată de norma penală. Fapta de eutanasie este prevăzută și sancționată de articolul 148 Cod Penal al Republicii Moldova. Acesta este prezentat într-o singură variantă-tip și nu sunt prezente semne circumstanțiale agravante. Astfel, varianta-tip a infracțiunii în cauză se exprimă în “lipsirea de viaţă a persoanei în legătură cu o maladie incurabilă sau cu caracterul insuportabil al suferinţelor fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora”. Această infracțiune se sancționează cu închisoare de până la 6 ani. [6]
În lumina acestor prevederi, urmează să precizăm faptul că atenuarea răspunderii penale în cazul acestei infracțiunii se justifică prin faptul că lipsirea de viață se face la dorința victimei sau a rudelor acestuia în cazul victimei minore. Infracțiunea prevăzută la art. 148 Cod Penal al Republcii Moldova este prevăzută ca un omor, adică lipsirea de viață, însă nu este vorba de un omor clasic însă o formă de lipsire atenuantă care are la bază dorința victimei. Lipsirea de viață este realizată din careva motive, de exemplu: pentru încetarea suferințelor fizice din cauza unei maladii sau boli, dar de care se știa cu bună știință că în scurt timp va surveni moartea din cauze medicale (de ex. o boală incurabilă).
În ceea ce privește noțiunea de eutanasie deducem că atât în literatura juridico-penală, cât și cea medicală, termenul de eutanasie este abordat în mod diferit, însă ideile generale fiind: „provocarea unei morți ușoare fără suferințe”,”uciderea persoanelor incurabil bolnave la rugămintea acestora pentru a pune capăt suferințelor”, „acțiune conștientă care duce la moartea persoanei în stadie terminală de boală printr-o metodă relativ rapidă și nedureroasă cu scopul de a pune capăt suferințelor”.
Studiu comparat privind reglementarea eutanasiei
Un element esențial în analiza problemei de eutanasie este elementul comparativ a prevederilor alor state. Elementul comparativ este necesar pentru o ulterioară perfecționare a legislației Republicii Moldova. În prezent, eutanasia constituie o faptă pe care societățile statale fie nu o agreează, încercând să o sancționeze cu severitate ori cu moderație, după caz, fie o legalizează.
Belgia, Elveția, Luxemburg și Spania se numără printre cele câteva țări europene care permit eutanasierea. Dezbaterea despre acest subiect e încă tabu, din motive etice și religioase, dar apare tot mai des în conversații și în Franța, întrucât la începutul lunii februarie a anului 2022, un studiu științific a dezvăluit că marea majoritate a respondenților francezi susțin eutanasierea în cazurile de suferință extremă și incurabilă (94 la sută), însă politicienii refuză să audă și evită acest subiect.
În Elveția de această procedură se ocupă anumite asociații formate din câțiva medici care analizează cererile oamenilor ce își doresc eutanasierea și decid dacă are nevoie acest om sau nu. Această procedură este una foarte costisitoare întrucât ar costa între opt și zece mii de euro. După ce a stabilit comisia că persoana este capabilă de discernământ, se stabilește ziua și ora morții. Condiția primordială a acestui procedeu este de a nu provoca nici o durere victimei. Persoana bea 15 grame de pentobarbital, produsul letal care este foarte amar, cască și adoarme liniștit, iar după 20 de minute se poate constata decesul de către medici. Oamenii din Elveția care cer omorul , consideră că este o metodă de ușurare, ultimele cuvinte ale lor înainte de deces fiind ,,în sfârșit’’.
În Germania persistă un caz unde nu s-a respectat anumite condiții și anume faptul că persoana, fiind o femeie în depresie, a cerut omorul, feciorul său neștiind de această cerere, fiind anunțat tocmai după deces, precizează că mama sa nu avea discernământ, cazul fiind investigat de către organele competente, întrucât fiul acesteia a acționat cu o cerere de chemare în judecată.
În situația dată avem doua situații, una fiind benefică după societatea elvețiană , iar alta mai puțin plăcută, respectiv putem spune că peste tot în lume există lacune, de aceea înainte de a purcede este nevoie de o analiză profundă, de o informare corectă și de o decizie corespunzătoare.
Sondaj
În cadrul prezentului articol am considerat necesar de a face un sondaj de opinie în ceea ce privește percepția noțiunii de eutanasie în rândul societății, cât și expunerea părerii dacă este oportun de a legaliza eutanasia în Republica Moldova și anume am pus accentul pe tineret.
O primă întrebare a fost:
În urma acestor rezultate, observăm că 78,6% din studenți au perceput noțiunea de eutanasie ca fiind o metodă de provocare de către medic a unei morți precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea, pe când nici un tânăr nu a considerat că eutanasia este un drept al unei persoane la moarte.
O altă întrebare a fost:
După cum observăm majoritatea tinerilor sunt pro legalizării eutanasiei în Republica Moldova, iar câteva argumente de ale lor ar fi că eutanasia trebuie legalizată pentru ca oamenii să beneficieze de acea “liberă alegere” garantată de un stat de drept, că fiecare trebuie să fie capabil să decidă pentru propria soartă, omorul la cerere să fie realizat doar în strictă concordanță cu voința persoanei vizate, iar un ultim argument ar fi că unii oameni, suferind de boli grave, netratabile și dureri insuportabile, pot alege o cale ușoară, fără chin, de a pleca pe lumea cealaltă, astfel adormind ușor, ci nu în chinuri.
Concluzii
Remarcăm că viața și dreptul la viață este unul dintre cele mai importante și valorificate drepturi. Susținem poziția că dreptul la viață este cel mai natural drept și că statul trebuie să ofere și să întreprindă toate mecanismele necesare pentru a proteja acest drept.
Analizând prevederile internaționale și naționale în materie, deducem că eutanasia intră într-o contradicție directă cu valorile unanim recunoscute, însă considerăm că eutanasia nu este privită din perspectiva pozitivistă, deoarece în anumite împrejurări și situații eutanasia este necesară însă această necesitate apare în situații grave, când o persoană din motive medicale nu poate să mai suporte careva suferințe de ordin fiziologic de care se știe cu certitudine că nu mai are șanse la reabilitare și în scurt timp va surveni moartea. Sunt niște situații în care persoana își exprima consimțământul de a fi aplicata eutanasia pentru a întrerupe suferințele nesuportabile. Apare întrebarea logică de ce să nu îi oferim acest drept omului care suportă aceste suferințe?
Într-un final, subliniem că prin această analiză am propus nu doar să punem pe tapet eutanasia și informațiile despre acest fenomen, dar am avut drept scop de a ridica o problema foarte sensibilă vis-a-vis de abordarea eutanasiei în societate, deoarece considerăm că nu se conștientizează adevărata ei importanță în anumite circumstanțe.
[1] Constituția Republicii Moldova din 27.08.1994.
[2] Legea nr. 411 din 28.03.1995
[3] Convenția europeană a Drepturilor Omului, în vigoare din 03.09.1953
[4] Declаrаțiа Universаlă a Drepturilor Omului.
[5] PACT INTERNATIONAL din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile şi politice.
[6] Codul Penal al Republicii Moldova. Nr.985-XV din 18.04.2002