Dr. Radu Rizoiu
Motto: He’s just a platypus; they don’t do much.
Phineas and Ferb, Disney (2007)
„În unire stă puterea”, căci „Unde-i unul nu-i putere/…/ Unde-s doi puterea crește”. Se spune că omul singur este o ființă fragilă și el nu poate să facă prea multe dacă nu se unește cu alții ca el. Aș vrea să dezvolt puțin ultima parte a acestei idei: unirea are nevoie de oameni compatibili unul cu altul. Dar oamenii sunt indivizi autonomi și unici. Prin urmare, nu poți găsi doi oameni la fel. Nici măcar gemenii identici nu sunt identici decât la exterior… Și atunci cum poți să unești doi (sau mai mulți indivizi) pentru realizarea unui proiect comun? Răspunsul este că trebuie să găsești acele trăsături care îi aseamănă, ideile în care cred, pe scurt – valorile comune.
Am participat zilele acestea la ședința Consiliilor reunite ale Facultății de Drept a Universității din București și Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova. Cu această ocazie, am descoperit câteva dintre valorile care ne sunt comune. O să glosez pe marginea unora dintre ideile prezentate de către cei care au luat cuvântul la această ședință. De altfel, mica mea intervenție a fost improvizată pe baza discursurilor antevorbitorilor, deci nu este mai mult decât un comentariu la cele spuse de aceștia.
Domnul Rector al Universității de Stat din Moldova, profesorul Igor Șarov, a menționat cele trei elemente pe care dumnealui, în calitate de istoric, le consideră nenegociabile: limba, credința, istoria. Domnul Decan al Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova, profesorul Serghei Brînza, a menționat cele trei valori pe care le consideră fundamentale: egalitate, libertate, fraternitate. Domnul Decan al Facultății de Drept a Universității din București, profesorul Răzvan Dincă, a indicat nevoia de construire a unei conștiințe comune pe ambele maluri ale Prutului. Domnul profesor Sergiu Băieșu ne-a vorbit despre memoria istoriei și despre nevoia de încredere în justiție, în timp ce domnul profesor Dorin Cimil a menționat rolul fiecărui individ, dar în special al cadrelor didactice universitare, în a promova valoarea autentică (și a lupta împotriva plagiatului). Cred că fiecare dintre aceste intervenții a fost un mod de a reliefa lucrurile care ne unesc.
Eu sunt un simplu civilist care este preocupat mai degrabă de materia persoanelor. Or, în acest domeniu, activează doi actori principali: persoanele fizice, adică indivizii umani, și persoanele juridice, adică instituțiile. Valorile (comune) sunt cele care permit indivizilor să se grupeze sau să se alăture instituțiilor. Construirea unei conștiințe comune la nivelul indivizilor se poate face și prin mijloace juridice, atunci când anumite valori sunt ridicate la nivel de principii constituționale. Iar dacă aceste valori se așază în jurul ideii (moderne) de stat de drept, atunci avem o bază comună de discuție pentru state diferite.
Există în aceste zile o dezbatere aprinsă cu privire la ideea de „europenitate”, de caracteristici ale unui eventual homo europaeus. Ce face un individ să se asocieze cu Europa? Inițial migrația dinspre est și sud, apoi războiul din Ucraina au alimentat necontenit această dezbatere. De ce să acceptăm imigranți din Orientul Mijlociu în Europa dacă ei nu împărtășesc valorile europene? De ce Ucraina ar merita să se asocieze Uniunii Europene, iar Rusia nu? În ce măsură Turcia respectă valorile europene? Dar Georgia? Nu este locul aici să răspundem la aceste întrebări (nici nu am pretenția că aș avea un răspuns competent). Dar există o platformă de la care putem să încercăm să construim acest răspuns. Există două instituții europene menite să asigure o integrare a acestor valori: Consiliul Europei și Uniunea Europeană.
Din punct de vedere teritorial, Consiliul Europei integrează mai multe țări decât Uniunea Europeană și poate reprezenta o bază minimală de valori comune. Lista (prescurtată a) acestor valori poate fi regăsită în preambulul Statutului Consiliului Europei, unde, încă de acum 75 de ani, statele membre „convinse de edificarea păcii, bazată pe justiție și cooperare internațională, este de interes vital pentru păstrarea societății umane și civilizației, reafirm[ă] atașamentul lor pentru valorile spirituale și morale care sunt moștenirea comună a popoarelor lor și sursa reală a libertății individuale, libertății politice și a statului de drept, principii care formează baza oricărei democrații autentice”. Prin urmare, Consiliul Europei consideră că triada valorilor sale este reprezentată de „Drepturile omului, Democrația, Statul de drept”, valori anunțate pe pagina dedicată. Așadar aceasta este baza cea mai largă a valorilor europene. România și Republica Moldova sunt părți la această instituție și, deci, împărtășesc aceste valori. Federația Rusă a ales să părăsească aceste valori în momentul în care a recurs la forță în 24 februarie 2022, fiind exclusă la 16 martie 2022 din Consiliul Europei. Așadar un răspuns simplu ar fi: toate statele membre la Consiliul Europei împărtășesc valorile europene. (Mai mult, țările cu statut de observator pot fi și ele luate în considerație.)
Iată că România și Republica Moldova au cel puțin trei valori comune nu numai între ele, dar și cu o construcție europeană lărgită. Aceste valori pot cunoaște mai multe declinări, iar triadele menționate la început (fiind preluate din discursurile participanților) par a fi asemenea derivate. Nu înseamnă însă că fiecare individ subscrie acestor valori. Inclusiv la noi există o mișcare suveranistă care neagă valoarea culturii occidentale pe care o acuză de un progresism distructiv. În locul ei, se propune o revenire la valorile „tradiționale” într-un spirit sămănătorist menit să denunțe sincretismul pro-occidental. Aceste tendințe centrifuge există în multe state din listă. Deocamdată, însă, ele nu au ajuns să fie majoritare sau acolo unde par să susțină guvernări iliberale acceptă totuși dialogul în spiritul acelor valori. Exemplul tipic este cel al acceptării jurisdicției Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele care relevă disfuncționalități la nivelul politicii statale.
Al doilea cerc de integrare privește Uniunea Europeană. Aici lista valorilor este mai detaliată, așa cum rezultă din textul articolului 2 al Tratatului privind Uniunea Europeană: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”. Nu trebuie însă să uităm contextul în care sunt plasate aceste valori, așa cum rezultă din preambulul aceluiași tratat, prin care statele membre „inspirându-se din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile și inalienabile ale persoanei, precum și libertatea, democrația, egalitatea și statul de drept, (…) confirmând atașamentul lor față de principiile libertății, democrației și respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și ale statului de drept, (…) [sunt] hotărâ[te] să întărească solidaritatea dintre popoarele lor, respectând totodată istoria, cultura și tradițiile acestora, [și mai sunt] hotărâ[te] să consolideze caracterul democratic și eficacitatea funcționării instituțiilor, pentru a le permite acestora să-și îndeplinească mai bine, într-un cadru instituțional unic, misiunile care le sunt încredințate”.
Observăm că valorile Uniunii Europene nu sunt altceva decât dezvoltări ale celor stabilite la nivelul Consiliului Europei. Prin urmare, putem să folosim baza actuală pentru a construi o integrare europeană sporită pentru Republica Moldova, ceea ce va face ca limba, credința și istoria noastră comună să contribuie la construcția europeană. De vreme ce România a reușit această integrare, este de așteptat ca aceleași valori să ajute și Republica Moldova să parcurgă acest drum. În definitiv, consolidarea statului de drept pe ambele maluri ale Prutului va răspunde tocmai acelei nevoi de construire a unei conștiințe comune europene despre care vorbea domnul Decan Dincă.
Știm din experiență că acest drum are anumite dificultăți pentru că din punct de vedere istoric la noi instituțiile au fost construite de personalități animate de valorile europene. Ele s-au dezvoltat pentru că oamenii care le-au creat au crezut în ele și pentru că apoi alți indivizi au ales să continue acest crez. Teoria maioresciană a formelor fără fond are și acest mesaj: este posibilă consolidarea unei instituții prin construirea ulterioară a fondului în interiorul formei. De aceea prefer să mă refer la această teorie ca una a formelor înainte de fond. Formele idealiste ale Revoluției de la 1848 au fost implementate de generația pașoptiștilor în cadre realiste după 1859, dar ele încă nu fuseseră populate în fond nici la finalul secolului al XIX-lea, așa cum vedem din satirele caragialești. În prima jumătate a secolului următor, însă, ele începuseră să dobândească substanță. La fel am văzut la începutul anilor ’90 construcția adaptării cadrului legislativ pentru a respecta standardele de protecție a drepturilor omului care fuseseră impuse prin Constituție și aderarea la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și continuul efort de integrare europeană început în anii 2000. Este nevoie de timp pentru a integra faptic aceste valori.
La o scară mai mică, dar mult mai relevantă pentru noi, indivizii, vedem același efort de construcție instituțională la nivelul cooperării dintre cele două facultăți de drept (de la București și Chișinău). De la ideea pornită de la decanii de atunci, profesorii Flavius Baias și Sergiu Băieșu, a fost construit un cadru instituțional de cooperare. Acum, decanii Răzvan Dincă și Sergiu Brînza continuă să-l întărească. Dar rama are nevoie și de conținut. Ne revine nouă, fiecăruia dintre profesorii acestor facultăți rolul de a construi legături care să umple cadrul existent. Fiecare individ va trebui să facă mici gesturi de trecere a Prutului: de la ore comune, la schimburi de studenți și profesori, conferințe comune pe domenii de activitate și publicații comune. Primii pași au fost făcuți: cel puțin în domeniul dreptului civil (la care mă limitez doar din lipsă de competențe în alte domenii) am avut conferințe, publicații și ore comune. În acest sens, pandemia a avut un neașteptat efect benefic: distanțarea fizică a permis o mai facilă apropiere prin tehnologie. Până și războiul, dincolo de ororile sale, s-a dovedit un prilej de apropiere. Și dacă la noi se spune că „omul sfințește locul”, trebuie să trecem la dezvoltarea unor instituții care să supraviețuiască oamenilor, pentru că aceasta a fost puterea Europei în ultimii 500 de ani, instituțiile au fost ceea ce Niall Ferguson numea „killer apps” prin care civilizația europeană s-a extins la nivel mondial.
Ține de fiecare dintre noi să participăm cu câte ceva la consolidarea acestor instituții de cooperare și să consolidăm podurile juridice de peste Prut. Deși indivizi, trebuie să ne divizăm ca să cuprindem ambele maluri și să arătăm că reglementarea din ambele părți poate aduce idei utile în construcția edificiului european. Așa cum ornitorincul din desenele animate cu Phineas și Ferb nu era „doar” Perry, ci un agent plurivalent, așa și noi trebuie să trecem dincolo de a fi „doar” profesori ai unei facultăți de drept și să devenim agenți ai schimbării. Individul este cel care poate să dea substanță instituțiilor.