Dr. hab. Alexandru Arseni
„În statul de drept, politica trebuie să fie subordonată moralei ”
(E.Kant)
Argument
Statul de drept în litera și spiritul demnității umane implică preeminența dreptului în gestionarea relațiilor sociale ghidate de interesul general. Respectiv, orice problemă a vieții social-economice, politice și juridice impune doar soluții juridice, științific argumentate.
În aceste circumstanțe, suveranitatea națională, adică puterea supremă a poporului, urmează a fi exercitată direct de către suveran, și prin organele sale reprezentative în formele stabilite constituțional. Astfel, se pune problema de a determina precis și clar semnificația, pe de o parte a „referendumului”, iar, pe de altă parte „alegerile” fie parlamentare, fie prezidențiale.
1. Determinări conceptuale și normative a noțiunilor juridice: „alegeri” și „referendum”.
a) Alegerile, reprezintă procedura juridică prin care cetățenii „deleagă” o împuternicire, exercitându-și dreptul de vot. Într-o definiție mai complexă și descriptivă „alegerile” în fond sunt expresia liberă a cetățenilor privind desemnarea persoanelor publice (deputați, senatori, șef de stat (după caz), consilieri locali, primari în organele reprezentative ale statului în baza realizării principiului suveranității naționale prin reprezentare, după proceduri strict determinate în cadrul legal.
Astfel, prin procedura alegerilor cetățenii exercită dreptul său, exclusiv politic, de a alege, adică de a-și exprima voința sa, voință ce constituie baza puterii de stat, obligație a funcționarului desemnat, pentru a exercita suveranitatea națională prin reprezentare, adică în numele poporului. De aici rezultă că prin alegeri se legitimează reprezentarea opțiunilor politice ale cetățenilor în organele reprezentative delegate: (deputat, senator, șef de stat (după caz, consilier), primar).
Sub aspect al reglementărilor normative, semnificație și finalitate, alegerile reprezintă o entitate distinctă, încadrată în reglementări normative strict determinate, cu un statut juridic bine definitivat, acela de a desemna reprezentanți, inconfundabil cu alte entități politico-juridice.
b) Referendumul. Etimologic, termenul „referendum” provine din latinescul „ad referendum”, ceea ce semnifică conceptual „a fi supus adunării”.
Prin prisma politologiei referendumul „exprimă în condițiile democrației directe, procedura prin care conducerea unei țări se adresează poporului, fără intermediari, pentru a-l consulta în problemele majore” [Tămaș S. Dicționar politic. Instituțiile democrației și cultura civică. București: Șansa, 1996, p.209].
În limbaj obișnuit „referendumul” reprezintă „consultarea directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general” [DEX. Univers enciclopedic. București, 1996].
Respectiv, dat fiind că instituția juridică „referendumul” dispune de valoare constituțională, se impune și o definiție doctrinară din Dreptul Constituțional.
Astfel, Referendumul reprezintă „forma de realizare directă a suveranității naționale de către popor în procesul soluționării celor mai importante probleme ale societății și ale statului, atribuind deciziilor adoptate forță juridică supremă” [Arseni Alexandru. Drept constituțional și instituții politice. Ed. a 4-a, adjustată. Vol.1. Chișinău: CEP USM, 2023, p.371. ISBN 978-9975-62-574-6].
Constituțional, referendumul este reglementat prin art.75 alin.(1) în conformitate cu care „Cele mai importante probleme ale societății și ale statului sunt supuse referendumului”. Totodată, într-o formă mai dezvoltată referendumul este definit și în Codul electoral. Astfel, art.142 alin.(1) stabilește că Referendumul republican se desfășoară în scopul exercitării puterii poporului (Suveranității Naționale – citește spiritul) și participării lui nemijlocit la conducerea și administrarea treburilor de stat [Codul electoral nr.1381-XIII din 21.11.1997. Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.81 din 08.12.1997, Art.nr.667].
În mod deosebit trebuie de menționat, că în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituție „Hotărârile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă”. Aceasta semnifică că în stat nu există nici o instituție care să poată abroga sau modifica Hotărârea adoptată la referendum, hotărâre ce exprimă voința poporului exprimată în cadrul exercitării directe a Suveranității Naționale. De această forță este înzestrată și Hotărârea adoptată în cadrul referendumului republican consultativ. Exemplu: Charl dʼGoll în timpul celui de-al doilea mandat de Președinte a propus un referendum consultativ privind abrogarea „Senatului” – Camera Superioară și instituirea unui Parlament monocameral.
Poporul a respins propunerea, după care Președintele, respectând voința poporului și-a dat demisia.
Concluzii generale
Alegerile și referendumul reprezintă două entități juridice de Drept Constituțional, din următoarele raționamente:
a) Semnificați:
Alegerile reprezintă procedura de desemnare a autorităților statului abilitate să exercite suveranitatea prin reprezentare în numele Suveranului – Poporul.
Referendumul este una din formele de exercitare directă a Suveranității Naționale de către Suveran – Poporul.
b) Obiectul de exprimare:
Alegerile – opțiunile și preferințele cetățenilor în raport cu delegarea competențelor celor desemnați, caracter de reprezentare;
Referendumul – interesul Național, general, deci unicitatea Suveranității naționale, ca voință supremă.
c) Tratamentul juridic distinct:
Alegerile, sunt condiționate, în primul rând, de durata mandatului, funcțiile și atribuțiile autorităților reprezentative. Respectiv și cadrul legal și de termen sunt și trebuie să fie distincte de orice alte proceduri politico-juridice.
Referendumul, ca formă de exercitare directă a Suveranității Naționale de către Suveran, popor. În raport cu valoarea subiectelor supuse referendumului, și reglementarea procedurală este distinctă, inconfundabilă cu alte acțiuni politico-juridice
Rezultă deci, că a petrece concomitent alegerile, implicit și a Șefului de stat, cu referendumul aceasta înseamnă a diminua Valoarea Juridică Supremă a Referendumului, supunând-o unor interese de partid, interese, în acest caz, contrare normelor morale și implicit a celor de drept.
Este cazul să amintim că în concepția dreptului roman: „jus est ars boni et aequ” (dreptul este arta binelui și a echității)