Alina Șavga: „Nu renunțați! Atunci când credeți că nu mai sunt soluții, o șansă mereu există!”

Tatiana Balan: Mulțumesc, stimată doamnă Alina Șavga, pentru atenția acordată cititorilor JMD. Proiectul „Women in law JMD” este despre cele care luptă întru triumful justiției, despre calea lor spre succes și nu doar.

Alina Șavga: Plăcut surprinsă să particip la acest interviu și vă multumesc pentru interesul manifestat.

Tatiana Balan: D. Alina, ce calitate vă descrie cel mai bine ?

Alina Șavga: Cred că este – dedicația cu care le fac pe toate. Nu accept lucruri făcute pe jumătate. Sau o faci cu brio, sau nici nu îndrăzni. Și mai este ceva, valoarea cuvântului dat. Permanent am ținut să-mi onorez obligațiunile asumate.

Tatiana Balan: Alina Șavga este un nume cunoscut în lumea dreptului, însă, cu siguranță, în spatele succesului stă multă muncă, jertfe și răbdare.

Cum a fost copilăria, adolescența d-voastră și, dacă au existat, trăsături de caracter care, încă de pe atunci, prognozau cariera în drept ?

Alina Șavga: Am avut o copilărie fericită, fiind unicul copil în familie, tutelat și de bunicii pe linie maternă care locuiau în preajmă. Cel care a pus piatra de temelie în formarea personalității mele a fost bunelul – Ivan Antonovici Savițchii, căruia îi datorez în mare parte ceea ce am obținut în viață. Fiind învățător de clase primare, la vârsta de 4 ani mă învăța-se deja să scriu și să citesc, iar la 6 ani m-a condus în clasa I. În adolescență nu prea am avut timp pentru a mă răsfăța, pentru că eram antrenată în diverse ocupații care formau o domnișoară „bien née et bien élevé”, evident care erau accesibile pentru perioada anilor 80-90 sec.XX. Am făcut și școală muzicală (pian), dansuri,  cercuri de șah și dame, tragere la tir și multe altele.

De mic copil mi-am dorit să fiu avocat. Eram mereu preocupată de simțul echității, apărării intereselor celor nedreptățiți. Motivarea a fost determinată, în parte, de angajarea ambilor părinți în sistemul penitenciar și tristele relatări despre destinul condamnaților la închisoare. Am început să percep libertatea ca cea mai de preț valoare.

Recent, discutam cu prima mea învățătoare care și-a amintit de o istorie hazlie, la care am participat și eu, fiind elevă în clasele primare. Suna-se la pauză și dumneaei ne-a reținut un pic în clasă, iar eu mă revoltam că e timpul să fim liberi. Atunci se gândi-se, oare cu ce se va ocupa această fetiță în viață, atât de insistentă în respectarea drepturilor sale ?

Cu siguranță, am muncit mult ca să obțin ceea ce am în prezent. Dar, mereu am știut ce îmi doresc și am ales corect prioritățile.

Tatiana Balan: Ce lecții importante ați învățat de la părinți, care, ulterior, au fost transmise și fiului propriu ?

Alina Șavga: Atitudinea – condiționează atitudinea. Am învățat să tratez cu respect pe oricare cu cine interacționez, și nu contează dacă este vorba de spațiul privat sau cel profesional. Corectitudinea în abordare e un lucru principial pentru mine. Am încercat să cultiv feciorului meu aceleași atitudini față de oameni și sper că mi-a reușit.

Tatiana Balan: Facultatea de Drept a fost unica direcție, când urma să efectuați studiile universitare, ori au fost și alte posibilități ?

Alina Șavga: Pentru mine a fost o decizie deliberată, o dorință pe care am purtat-o din copilărie și alte alternative nu au existat. Mama opta pentru o facultate de limbi străine, întrucât absolvisem liceul româno-german „Mihail Kogâlniceanu” cu profil umanitar, dar cu suținerea tatălui, totuși, am aplicat la Drept.

Și să știți că nu am regrete. Fac ceea ce îmi place la nesfârșit și mă simt în locul potrivit.

Tatiana Balan: Anii de facultate… Cum au fost ei pentru d-voastră și dacă au existat momente care v-au marcat în special ?

Alina Șavga: A fost o perioadă frumoasă, pe care am trăit-o intens: cu multe provocări, lecții de viață și emoții palpitante. La facultate mi-am făcut cei mai fideli prieteni, cu care nu ne mai desparte timpul și vârsta. Am învățat împreună cum e să fii cel mai bun în lucrurile pe care le faci.

Tatiana Balan: Primii pași în carieră, a fost facil sau greu să pășiți pe tărâmul avocaturii ?

Alina Șavga: Nu a fost ușor, dar având o pregătire teoretică bună de la facultate, am reușit să-mi realizez scopul. Avocatura nu e meserie, e o vocație, mai întâi de toate. Mi-am realizat visul copilăriei mele – să fiu avocat. Atunci când vezi un om satisfăcut de susținerea pe care i-ai oferit-o, este cea mai de preț remunerare pentru munca depusă. Nu pun accente pe diferențierea clienților, încerc să-i ajut pe toți care au nevoie de ajutor. Uneori, o rugă de sănătate valoarează mult mai mult decât onorariile bănești.

Înițial, în perioada anilor 1997-2000, munceam pe toate categoriile de dosare: penale, civile, administrative (acum – contravenționale). Nu era de ales, or pentru un avocat începător orice experiență era benefică. Acum, preiau în lucru mai mult dosare civile, iar în cauzele penale particip doar în apărarea intereselor părților vătămate.

Tatiana Balan: Pe lângă faptul că sunteți avocată, activați în calitate de conferențiar universitar în cadrul Facultății de Drept, USM, Departamentul Drept Penal. A fost un vis de a fi profesoară sau o alegere spontană ?

Alina Șavga: Am avut parte de profesori extraordinari în perioada studiilor la facultate, care m-au motivat să perseverez pe tărâmul cercetării și al științei. Nu a fost un vis al copilăriei să fiu profesoară. A fost mai mult o alegere spontană. Primind propunerea regretatului penalist dr. Constantin Florea să-mi fac studiile de doctorat în domeniul dreptului penal și să mă angajez în calitate de cadru didactic la Catedra de Drept penal și Criminologie, am acceptat-o. O practică bună în avocatură nu o poți realiza dacă îți lipsește pregătirea teoretică, iar predarea la facultate te ține mereu cu mușchii încordați. Nu poți să vii în aula universitară fără ca să te informezi despre ultimele modificări în legislație, tendințele din politica penală, practica judiciară etc.

Actualmente, o parte considerabilă de timp o dedic lucrului didactic, activităților extracurriculare cu studenții. Pledarea în auditoriu a devenit o necesitate, fără de care nu mă văd. În viitorul apropiat intenționez să deschid o clinică juridică pentru studenții de la facultate, în cadrul căreia vreau să împărtășesc din cunoștințele și experiențele acumulate.

Tatiana Balan: Aveți vreo amintire mai deosebită legată de primele ore în fața studenților ?

Alina Șavga: Pentru prima dată am intrat în auditoriu la vârsta de 21 de ani. Eram o copilă, care nu mă deosebeam pronunțat de studenți după statură și chip. Dar, eram sigură de ceea ce urma să fac și m-am descurcat. Îmi amintesc cum am urcat scările spre etajul 3 din Blocul central al USM, acolo unde în anul 1997 se afla Facultatea de Drept, spre prima mea lecție de Drept penal în calitate de profesoară. Deși, era un timp răcoros afară, am scos sacoul în drum spre auditoriu, într-atât eram de transpirată de la emoțiile ce mă copleșeau.

Mereu am construit o relație bună și prietenoasă cu discipolii mei, bazată pe un respect reciproc. Nu am încercat să mă distanțez, demonstrând superioritate. Chiar și peste ani, ne salutăm cu zâmbet, atunci când avem tangențe în activitate.

Tatiana Balan: D-voastră predați disciplina Criminologie (fiind și mie profesoară). Aparent, nu e o alegere tocmai standard, pentru o femeie. De ce v-ați axat în sfera didactică anume pe acest segment ?

Alina Șavga: Criminologia este filosofia științelor penale, o disciplină ce abordează fenomenul criminalității în sensul cel mai larg. Nu întâmplător, este un curs care se ține la ultimul an de facultate, atunci când studenții sunt deja formați și au capacitatea de a supune analizei teoriile explicative ale devianței comportamentale, determinantele și cauzalitatea criminalității, dar și să elaboreze strategii practice de prevenire și combatere.

A fost o alegere fortuită. În anul 2002, așa s-a întâmplat că nu erau suficienți profesori de criminologie și am fost eu cea selectată. Am acceptat cu lacrimi, nu puteam renunța la ideea că nu voi mai fi profesoară de Drept penal (parte generală). Mai mult decât, în acel an susținusem și teza de doctorat în domeniul dreptului penal. Dar acum, la 20 de ani distanță, îi sunt recunoscătoare soartei, pentru că nu îmi imaginez cum aș putea preda o altă disciplină decât Criminologia.

Tatiana Balan: Ați cunoscut multe generații de studenți. Comparativ, cum vi se par cei de astăzi și, dacă ați avea posibilitatea de a călători în timp, ați fi studentă, la fel, în anii secolului trecut sau acum ?

Alina Șavga: Da, aveți dreptate, am cunoscut multe generații de studenți pe parcursul a 27 ani de activitate didactică. Ceea ce mă bucură este că în ultimii ani tendințele de studiu și aspirațiile tinerilor atestă o dinamică pozitivă. Studenții devin din ce în ce mai curioși, dornici de însușirea materiei. Este și rezultatul accesului la informație, a oportunităților pe care le oferă epoca digitală.

La începutul anilor `90 nu ne-am bucurat de aceleași posibilități, făcând coadă după manuale deținute într-un singur exemplar în fondul bibliotecii USM, conspectând doar în auditoriu lecțiile profesorilor, lipsa calculatoatelor și a accesului la internet.

Dar, cu toată sinceritatea, nu aș fi vrut să raportez anii mei de studenție la o altă perioadă de timp.

Tatiana Balan: După părerea proprie și experiența personală, este posibil de combinat 10/10 și cariera și viața de familie ori, totuși, trebuie de jertfit una dintre ele, pentru a realiza maximul în cea de-a doua ?

Alina Șavga: Nu poți fi bun în toate, în același timp. Și atunci când ești dedicat meseriei, va trebui să jertfești din confortul personal. Dar nu sunt lucruri care se autoexclud. Mie, spre exemplu, îmi place bucătăria. Și serile, cât de obosită nu aș reveni la domiciliu, pregătesc cu drag pentru familie din bucatele preferate. Evident că am ratat să trăiesc din plin multe momente ce mă privesc ca femeie, mamă, soție, dar regrete nu sunt. Mă regăsesc în ceea ce am realizat ca avocat, cadru didactic și sunt sigură că familia mea este mândră de succesele mele profesionale. Cel mai fidel susținător al proiectelor mele profesionale este fiul – Bogdan, care, printre altele, este și el absolventul unei facultăți de drept. A crescut, mai mult, dădăcit de bunei și mătușă, dar apreciază enorm rodul muncii mele. Și pentru mine, este cea mai mare satisfacție.

Tatiana Balan: Fiind încă la început de drum în carieră, ce ați schimba ?

Alina Șavga: Sunt împăcată cu traseul pe care l-am parcurs. Nu am regrete. Și dacă aș lua-o de la început, aș proceda exact în aceiași manieră.

Tatiana Balan: D-voastră sunteți o membră fidelă a clubului de carte ON`s Book. Ce autori vă inspiră și ce cărți, acum, stau pe noptieră ?

Alina Șavga: În copilărie și adolescență am citit tot ce era în biblioteca școlară și din orășel, dar și cărțile pe care le puteam procura din librării, cu mare deficit. În dependență de vârstă, am fost pasionată de povești populare și fantastică, apoi operele clasicilor literaturii universale, romane și detective etc. Trebuie să recunosc că, după absolvirea facultății, o îndelungată perioadă de timp am citit doar literatură juridică de specialitate și lucrările teoreticienilor ce explică cauzalitatea devianței comportamentale (C. Lombroso, E. Ferri, J. Pinatel ș.a.). Consideram că este o necesitate și tot timpul îl dedicam studiului acestora, vreo 20 de ani, cu certitudine. Dar, după invitația de a participa la ședințele clubului de carte ON`s Book, aceasta mi-a dat un nou suflu. Citesc tot ce este pe agenda clubului, iar acum pe noptieră puteți vedea „Omul în căutarea sensului vieții” de Victor E. Frankl. Este o carte despre puterea de a supraviețui, care descrie istoria tristă a prizonierilor din lagărul de concentrare Auschwitz. În conținut, autorul citează de mai multe ori pe Nietzsche, spunând: „Cel care are un De Ce pentru care să trăiască, va suporta orice Cum”. Este un îndemn să ne bucurăm pentru lucrurile mărunte, să ne trăim clipa și să nu ne pierdem speranța, niciodată.

Tatiana Balan: D. Șavga, ce mesaj doriți să transmiteți celor ce aspiră la o profesie juridică ?

Alina Șavga: Insistați și obțineți! Nu renunțați! Atunci când credeți că nu mai sunt soluții, o șansă mereu există!

Tatiana Balan: D. Alina, vă mulțumim mult, pentru sinceritate și experiențele împărtășite !