Elena PODOLEANU

În Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 467-479 din 14.12.2018 a fost publicată Legea privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative nr. 133 din 15.11.2018 (numită în continuare „Legea de modernizare”), care are drept scop modernizarea dreptului privat al Republicii Moldova, ţinându-se cont de evoluţia legislaţiei pe plan internaţional. Modificările operate conferă legislaţiei civile previzibilitate şi un caracter mai exact.

Fiind deja prezentate principalele modificări la Cartea 1 şi Cartea 2, continuăm seria de articole cu prezentarea modificărilor operate la Cartea 3.

În principal, putem menționa următoarele modificări esențiale operate la Cartea 3:

I. Obligaţiile în general

1. Se introduce art. 517¹ prin care se defineşte conceptul obligaţiei corelative, ca urmare a abrogării Capitolului III „Contractul sinalagmatic” (Titlul II). Potrivit noilor reglementări, obligaţiile corelative se pot naşte din contracte (contracte sinalagmatice), precum şi din alte temeiuri de naştere a obligaţiilor.
2. Prin art. 521¹ se soluţionează o problemă practică şi stabileşte că în cazul în care unul din creditorii indivizibili refuză să accepte sau nu poate accepta executarea prestaţiei, debitorul se poate elibera de obligaţie, prin consemnare.
3. Se înlătură vacumul existent privind regimul subrgoraţiei prin introducerea art. 571⁸ – 571¹³.
4. La art. 575 alin. (1¹) se stabileşte că, prin expedierea unei facturi sau a unei cereri echivalente se iniţiază curgerea termenului de 7 zile pentru executarea obligaţiei pentru care, iniţial, nu a fost stabilit un termen de executare.
5. A fost stabilit termenul de executare al obligaţiei pecuniare în contractele ale căror creditori pecuniari sunt profesioniştii şi au ca obiect livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii.
   În contractele încheiate între profesionişti:
   Termenul nu poate depăși 60 de zile de la data primirii facturii de la profesionist, sau livrării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către profesionist, ori de la data verificării acestora. Doar prin excepţie, părţile ar putea stipula, în mod expres, în contract un termen de executare mai mare cu condiția ca această clauză să nu fie vădit abuzivă faţă de creditor.
   În contractele în care obligaţia pecuniară urmează a fi executată de către o autoritate publică sau o altă persoană juridică de drept public ori asociațiile acestora:
   Termenul nu poate depăși 30 de zile de la data primirii facturii de la profesionist, sau livrării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către profesionist, ori de la data verificării acestora. Prin excepţie, părţile pot stipula în mod expres în contract un termen de executare care nu poate depăși 60 de zile dacă acesta este justificat în mod obiectiv, ținând cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului.
   În contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, dacă termenul de executare a obligaţiei nu este determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia, atunci potrivit art.575²:
   Profesionistul trebuie să execute obligaţia în folosul consumatorului nu mai târziu de 30 de zile de la data încheierii contractului dacă consumatorul nu a cerut ca executarea să aibă loc mai devreme;
   Consumatorul trebuie să plătească profesionistului în termen de 30 de zile de la data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată, însă dacă consumatorul a primit cererea de plată înainte să primească prestaţia, dacă nu a primit nicio cerere de plată ori dacă data primirii cererii de plată nu este certă, termenul de 30 de zile curge de la data primirii de către consumator a prestaţiei.
6. Acţiunii revocatorii i se conferă o reglementare curpinzătoare la art. 601¹ – 601⁶. Noile modificări stabilesc dreptul creditorului de a cere declarearea inopozabilităţii faţă de el a actelor juridice încheiate de debitor în dauna creditorului, manifestată prin împiedicarea satisfacerii integrale a drepturilor creditorului faţă de debitor în cazul în care:
   a) debitorul era de rea-credinţă, adică a cunoscut sau trebuia să cunoască că actul juridic va dăuna creditorului;
   b) actul juridic a fost încheiat înainte de apariţia dreptului creditorului, cu intenţia de a dăuna creditorilor în general.
7. Capitolul V, intitulat “Neexecutarea obligaţiei” vine să înlocuiască Capitolul V „Efectele neexecutării obligaţiei”, Capitolul III „Contractul sinalagmatic”din Titlul II şi Cap. VII “Rezoluţiunea, rezilierea şi revocarea contractului” din Titlul II, oferind remedii juridice creditorului în caz de neexecutare a obligaţiilor.
8. Art. 602 prevede un şir de mijloace la care poate apela creditorul în caz de neexecutare a obligaţiei de către debitor, iar pentru a recurge la una dintre acestea, nu se impune cerinţa vinovăţiei debitorului, urmând ca debitorul să demonstreze că neexecutarea obligaţiei este justificată.

II. Contractele în general

1. Modificările aduse art. 667 determină caracterul dispozitiv al dispoziţiilor din Cartea 3, ceea ce va oferi părţilor certitudinea că, adaptarea conţinutului contractului la necesităţile acestora nu va purta cu sine riscul anulării subsecvente a unor clauze. Limitările comportate de principiul caracterului dispozitiv al dispoziţiilor legale din Cartea a 3-a privesc:
   a) doar acele dispoziții legale care se referă la drepturile, obligaţiile şi alte efecte juridice produse de contract, inclusiv distribuirea riscurilor în contract. Dispozițiile legale care reglementează condițiile de validitate ale contractelor, inclusiv capacitatea sau cerințele de formă, clauzele esențiale ale unui contract numit își păstrează caracterul imperativ;
   b) dispozițiile legală care se referă la efectele juridice produse de contract – fiind imperative dacă sancțiunea nulității este prevăzută de dispoziția legală.
2. Se introduce un regim amplu al antecontractului, reglementat de articolele 671-672². În lumina noilor modificări, antecontractul este contractul prin care o parte (promitent) se obligă faţă de cealaltă parte (beneficiar) să încheie în viitor un alt contract (contractul definitiv) la cererea beneficiarului, iar această obligaţie poate fi asumată şi de către ambele părţi. În cazul neexecutării fără justificare a obligaţiei promitentului de a încheia contractul definitiv, beneficiarul poate cere instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract definitiv.
3. A fost introdus un nou capitol privind obligațiile precontractuale, care reglementează:
   – Obligaţiile de informare în general: Obligaţia generală a profesionistului de a furniza informaţii (art. 678¹) şi Obligaţia profesionistului de a nu furniza informaţii eronate consumatorilor (art. 678²);
   – Obligaţii de informare în unele contracte încheiate cu consumatorii;
   – Obligaţii specifice în cazul contractelor încheiate prin mijloace electronice;
   – Obligaţia în cadrul negocierii şi obligaţia de confidenţialitate.
4. Capitoul IV codifică dispozițiile Legii nr. 256 din 9 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi distinge între:
   – clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (art. 715),
   – clauzele abuzive în contractele dintre profesioniști (art. 716),
   – clauzele abuzive în alte contracte decât cele prevăzute la art. 715 şi 716 (art. 717).
5. Noua reglementare a simulaţiei de la Secţiunea a II-a a Capitolului V înlocuieşte art. 221. Noua concepţie permite terților și, în special, creditorilor să aleagă de care contract să se prevaleze – cel public sau cel secret.
6. Capitolul Interpretarea contractelor este completat cu noi reguli:
   –  dacă intenţia unei părţi a fost de a da un anumit sens contractului sau clauzei, iar la momentul încheierii contractului cealaltă parte a cunoscut sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască, intenţia primei părţi, contractul se va interpreta în sensul înţeles de prima parte – art. 725 alin. (3);
   –  dacă intenția reală a părților nu poate fi identificată, contractul se va interpreta potrivit sensului pe care o persoană rezonabilă i-l va atribui – art. 725 alin. (4);
   –  dacă înscrisul care constată contractul este redactat în două sau mai multe limbi, iar părţile nu au prevăzut care dintre acestea are prioritate, în caz de contradicţie dintre redacţii, prioritate se va acorda redacţiei în limba în care contractul a fost redactat iniţial.

III. Categoriile de obligaţii

Vânzarea-cumpărarea

1. Modificările şi completările suferite de acest capitol:
   a) exclud paralelismele dintre capitolul respectiv şi partea generală a dreptului obligaţiilor, ceea ce permite consolidarea regimului general stabilit la art. 602 şi următoarele, reducând normele speciale lipsite de utilitate sau repetitive;
   b) reglementează: (i) contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor, în special privind imobilele în curs de construcție (actualmente reglementate sub denumirea de contract privind investițiile în construcții); (ii) vânzarea bunurilor de consum.
2. Noua redacție a art. 765 stabilește sistemul în care vânzătorul poartă răspundere pentru viciu material sau juridic:
   – cumpărătorul îşi va putea exercita drepturile rezultate din existenţa viciului dacă el demonstrează că acesta a existat la momentul trecerii riscului, chiar dacă este descoperit mai târziu (condiţiile şi efectele exercitării acestor drepturi sunt reglementate în Capitolul V din Titlul I);
   – drepturile cumpărătorului rezultate din existenţa viciului sunt excluse dacă vânzătorul demonstrează că, la momentul încheierii contractului, cumpărătorul cunoştea sau trebuia să cunoască aceste vicii;
   – cumpărătorul pierde drepturile rezultate din existenţa viciului dacă el a omis să-i notifice vânzătorului descoperirea viciului în termenul de notificare prevăzut la art. 765² , cu condiţia că notificarea se face în interiorul termenului de descoperire a viciilor prevăzut la art. 765³.
   – Noul alin. (5) agravează răspunderea vânzătorului dacă viciul rezultă din împrejurări cunoscute vânzătorului sau care trebuiau să fie cunoscute, dar care nu au fost dezvăluite cumpărătorului la momentul încheierii contractului. Vânzătorul nu va mai putea invoca:
   a) faptul că cumpărătorul din culpă gravă nu a cunoscut viciul;
   b) dispoziţiile art.765¹, 765²şi 765³;
   c) clauza prin care se exclud sau se limitează drepturile prevăzute de lege ale cumpărătorului rezultate din existenţa viciului.
3. Legea de modificare precizează la art 765⁴ că momentul începerii curgerii termenului de prescripţie extinctivă, și anume prescripţia dreptului la acţiune de exercitare a unui drept al cumpărătorului rezultat din existenţa viciului începe să curgă din data când cumpărătorul a descoperit sau trebuia să descopere viciul.
4. La art. 792¹ alin.(1) și 793 alin.(1) se stabileşte că titularul dreptului de preemţiune cu privire la un bun îl poate exercita pe două căi: (i) exercitarea dreptului de preemțiune prealabil vânzării – dacă persoana obligată îi face o ofertă de vânzare a bunului; (ii) exercitarea dreptului de preemțiune subsecvent vânzării – dacă persoana obligată deja a încheiat cu un terţ contract de vânzare-cumpărare cu privire la acel bun.
5. Dispoziţiile noilor articole 808⁶ -808⁹ se aplică contractului de vânzare-cumpărare prin care vânzătorul se obligă să asigure construirea unui apartament, altă încăpere izolată sau alt bun imobil în curs de construire (bun imobil în construire) şi să-l predea în proprietate cumpărătorului, iar cumpărătorul se obligă să achite preţul convenit şi să recepţioneze bunul imobil după darea sa în exploatare.
6. Se stabileşte că dreptul de proprietate al cumpărătorului este supus înregistrării provizorii în registrul bunurilor imobile, cumpărătorul devenind proprietar sub condiție suspensivă, care constă în darea în exploatare a construcției. Totodată, vânzătorul continuă să fie înregistrat ca proprietar al imobilului, ceea ce îi permite să îndeplinească formalitățile administrative și tehnice necesare la ridicarea construcției și darea ei în exploatare.
7. Se instituie limitări privind efectuarea plăţilor în temeiul contractului după cum urmează:
   a) 5% din preţul total – după înregistrarea provizorie conform art.808⁸ (1), dar până la finalizarea fundamentului construcţiei în care este amplasat bunul imobil;
   b) 35% din preţul total – după finalizarea fundamentului construcţiei în care este amplasat bunul imobil;
   c) 70% din preţul total – după instalarea acoperişului şi a pereţilor exteriori ai construcţiei în care este amplasat bunul imobil;
   d) 95% din preţul total – după darea în exploatare a construcţiei în care este amplasat bunul imobil;
   e) 100% din preţul total – după justificarea dreptului de proprietate conform art.808¹⁰(6) sau, dacă cumpărătorul a înaintat pretenţii întemeiate privind viciile bunului imobil, după înlăturarea viciilor.

Schimbul

Se reformulează art. 825 alin.(2) într-o normă de calificare: este contract de vânzare-cumpărare, și nu contract de schimb, în cazul în care sulta depăşește valoarea bunului care are valoarea mai mică.

Donaţia

1. Articolele privind rezoluțiunea, revocarea sau chiar nulitatea donației sunt înlocuite prin art. 838¹ -838⁶ care reglementează revocarea donației.
2. Sunt reglementate cazurile când se poate revoca donația:
   a) din motiv de ingratitudine a donatarului (art. 838⁴);
   b) din motiv de stare de nevoie a donatorului (art. 838⁵);
   c) există alte moment decisive care au stat la baza încheierii contractului (boala fatală a donatorului, intenţia de căsătorie sau căsătoria donatarului, relaţia de căsătorie dintre donator şi donatar etc.) şi care s-au schimbat esenţial după încheierea contractului (art. 838⁶).

Împrumutul

1. Completările la art. 867 alin.(3) stabilesc prezumția că împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros, cu excepţia cazului în care ambele părţi sunt persoane fizice care nu au calitatea de profesionist.
2.  Modificările operate la Codul Civil stabilesc mărimea admisibilă a dobânzii. Rata anuală a acesteia nu poate depăşi dublul ratei de referinţă CHIBOR înregistrată în ziua bancară anterioară datei în care părţile au stipulat rata dobânzii. Rata de referinţă CHIBOR fiind rata calculată în modul stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în baza cotaţiilor orientative/ferme ale băncilor contributorii pentru plasarea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti la alte bănci, pe termen de 12 luni. (869 alin. (1))
3. Interdicţiile privind mărimea dobânzilor nu se aplică celor percepute sau plătite de către Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, de băncile comerciale, de asociaţiile de economii şi împrumut, organizaţiile de creditare nebancară.

Locaţiunea

Art. 888 stabileşte ca obligaţie a locatarului acoperirea cheltuielilor curente de folosire şi întreţinere în stare normală a bunului, precum şi efectuarea reparaţiei curente a bunului, acesta nefiind nefiind obligat să efectueze reparaţiile curente doar pentru a înlătura efectele uzurii normale a bunului.

Prestările de servicii

1. Se reglementează serviciile de informare şi consultare la art. 979⁸ – 979^16.
2. Conceptul de informație cuprinde:
   – informația factuală, care este informația ce privește fapte materiale, iar prestarea serviciului presupune descrierea situației observabile;
   – informația evaluativă, care presupune o judecată subiectivă din partea prestatorului și o evaluare a faptelor materiale;
   – recomandările, care implică oferirea unei consultații, adică sugestia de a lua o anumită decizie sau, mai general, de a lua o anumită direcție de activitate. În cazul recomandării, răspunderea pentru oportunitatea deciziei trece de la client la prestator.
3. Se introduce noțiunea de serviciu de tratament și este reglementată la art. 979¹⁷ – 979²⁷.
4. Se modifică terminologia folosită în Capitolul Transportul:
   – termenul „client” se substituie cu termenul „expeditor”;
   – termenul „cărăuş” se substituie cu termenul „transportator”;
   – termenul „încărcătura” se substituie cu termenul „bunuri”.

Mandatul

1. Se extinde obiectul unui mandat de la reprezentarea la încheierea de acte juridice la acțiuni care în alt mod afectează direct poziţia juridică a mandantului în raport cu un terţ.
2. Se stabileşte că dispoziţiile cu privire la mandat se aplică, în mod corespunzător, şi atunci când mandatarul are doar dreptul, nu şi obligaţia, de a acţiona în numele şi pe contul mandantului.
3. Noul art. 1031¹ reglementează la alin. (1) forma mandatului şi dispune că mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului juridic respectiv. Cerinţa de formă a mandatului se consideră întrunită şi când doar procura eliberată de mandant poartă acea formă.

Fiducia

1. Cartea a 3-a a fost completată cu Titlul IV prin care a fost introdusă instituţia fiduciei.
2. Art. 1431⁹ defineşte fiducia ca raportul juridic în care o parte (fiduciar) este obligată să devină titularul unei mase patrimoniale (masă patrimonială fiduciară), să o administreze şi să dispună de ea, în conformitate cu condiţiile care guvernează raportul (condiţii ale fiduciei), în folosul unui beneficiar sau pentru a promova un scop de utilitate publică.
3. Raportul de fiducie este unul care se bazează pe încrederea constituitorului în fiduciar şi în exigenţele de bună-credinţă şi loialitate pe care fiduciarul trebuie să le manifeste în exercitarea rolului său. Deşi fiduciarul este proprietar al bunurilor şi creditor al creanţelor din masa fiduciară, el nu se bucură de aceleaşi drept deplin şi discreţionar pe care îl are un proprietar sau un creditor în mod normal.
4. Art. 1431² determină părţile raportului de fiducie, şi anume:
   Constituitorul – persoana care constituie o fiducie şi transmite fiduciarului titlul asupra drepturilor aduse ca aport la masa patrimonială fiduciară.
   Fiduciarul.
   Beneficiarul – persoana care, potrivit condiţiilor fiduciei, are dreptul la beneficiu din masa patrimonială fiduciară sau are vocaţia la un asemenea beneficiu.
   Asistent al fiduciei (opţional)- persoana care, potrivit condiţiilor fiduciei, are dreptul de a desemna sau a revoca fiduciarul ori de a-şi da consimţământul la renunţarea fiduciarului, precum şi alte discreţii şi împuterniciri prevăzute expres.
5. Titlul fiduciarului este limitat de:
   a) obligaţia de a administra masa, care poate implica obligaţia să rămână titular o anumită perioadă de timp, să o păstreze şi să investească activele masei;
   b) obligaţia de a dispune de activele masei, care constă în principal de a face plăţi din masă către beneficiari sau de a transmite beneficiarilor dreptul de proprietate asupra bunurilor din masă.
6. Temeiurile constituirii fiduciei sunt stabilite la art. 1431²⁸
   – prin contract de fiducie, care se încheie în formă scrisă, forma atunetică fiind cerută doar în cazurile în care legea stabileşte forma autentica pentru constituirea sau transmiterea unui drept;
   – prin declaraţie unilaterală de constituire a fiduciei, care se încheie în formă autentică;
   – prin testament, formele prevăzute de legea pentru validitatea testamentului;
   – prin act administrativ sau hotărâre judecătorească, în cazurile expres prevăzute de lege.

Pentru a vă informa asupra unor aspecte generale referitoare la Legea privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative nr. 133 din 15.11.2018, accesați articolul MO9. Modernizarea Codului Civil! 

Pentru a afla aspecte detaliate privind modificările operate la celelalte Cărți ale Codului civil al Republicii Moldova, urmăriți Juridice Moldova și accesați alte articole MO9 dedicate Modernizării Codului civil al RM:
– MO9. Modernizarea Codului civil al RM – Cartea 1
– MO9. Modernizarea Codului civil al RM – Cartea 2
– MO9. Modernizarea Codului civil al RM – Cartea 4
– MO9. Modernizarea Codului civil al RM – Cartea 5

Pentru a lua cunoștință cu textul integral al modificărilor, consultați Legea privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative nr. 133 din 15.11.2018.

Autor: Elena PODOLEANU