Executarea hotărârilor judecătorești: standardele europene și restanțele Republicii Moldova

1. Introducere

Pentru justițiabil, procesul nu se încheie la pronunțarea hotărârii. Se încheie atunci când primește efectiv ceea ce instanța i-a recunoscut: banii sau locuința, restituirea bunului, încetarea unei ingerințe. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a formulat această idee încă din 1997, în cauza Hornsby c. Greciei: este de neconceput ca articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) să descrie în detaliu garanțiile procedurale oferite părților fără a proteja și punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești, executarea fiind parte integrantă a „procesului” în sensul Convenției [24, § 40]. O hotărâre rămasă pe hârtie golește de sens întregul litigiu, iar statul răspunde pentru acest rezultat, la nevoie prin propria forță de constrângere.

Subiectul a încetat de mult să fie unul teoretic pentru Republica Moldova. La 15 iunie 2026, în cadrul celei de-a doua Conferințe interguvernamentale de aderare, a fost deschis Clusterul 1 „Valori fundamentale”, primul cluster de negociere cu Uniunea Europeană (UE), care cuprinde Capitolul 23 „Sistem judiciar și drepturile fundamentale” și Capitolul 24 „Justiție, libertate și securitate” [35]. O lună mai târziu a urmat Clusterul 6 „Relații externe” [36]. Executarea hotărârilor judecătorești intră direct în angajamentele Capitolului 23, iar Foaia de parcurs privind „Statul de drept” fixează termenul reformelor din domeniu: decembrie 2026 [2]. Miza depășește raportarea către Bruxelles: de felul în care se execută hotărârile depind încrederea justițiabililor în propria justiție și ritmul negocierilor de aderare.

Articolul de față trece în revistă standardele dezvoltate de CtEDO și de Consiliul Europei (CoE), apoi mecanismele proprii ale UE, cu regulamentele în materie și jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), și le pune față în față cu situația din Republica Moldova: ce arată cifrele, ce reforme sunt în lucru și ce rămâne de făcut până la finele anului 2026.

2. Standardele CtEDO: trei texte, un singur drept

Dreptul la executarea hotărârilor judecătorești se sprijină în Convenție pe trei texte: articolul 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil), articolul 13 (dreptul la un remediu efectiv) și articolul 1 din Protocolul nr. 1 (protecția proprietății).

2.1. Articolul 6 § 1: executare integrală, în termen rezonabil

Garanțiile articolului 6 § 1 ar rămâne fără efect util dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână inoperantă [31, § 196]. Protecția vizează hotărârile irevocabile, iar nu pe cele aflate încă în fața unei instanțe de control judiciar, care pot fi casate [27, § 21]. Ea acoperă în schimb măsurile provizorii: în Sharxhi și alții c. Albaniei, ignorarea de către autorități a unei încheieri prin care se suspenda demolarea unui imobil a atras încălcarea articolului 6 § 1 [32, §§ 94-97]. Pentru avocați, concluzia are aplicare imediată: neexecutarea unei măsuri asigurătorii poate fi invocată la Strasbourg la fel ca neexecutarea unei hotărâri irevocabile.

Întârzierea nu este interzisă în sine. O amânare poate fi justificată în circumstanțe particulare, însă nu poate goli de substanță dreptul protejat [19, § 35]. Caracterul rezonabil al termenului de executare se apreciază după patru criterii: complexitatea procedurii de executare, comportamentul creditorului, conduita autorităților competente, precum și natura și valoarea creanței stabilite de instanță [29, § 31]. Termenele din legislația națională nu sunt decisive: depășirea lor nu duce automat la o încălcare a Convenției, după cum respectarea lor nu exclude una. În Burdov c. Rusiei (nr. 2), Curtea a reamintit că o executare realizată în nouă luni nu este, la prima vedere, nerezonabilă, examinarea făcându-se totuși de la caz la caz, prin prisma criteriilor de mai sus [20, § 67]. Aceleași patru criterii formează grila pe care un avocat își construiește argumentația, fie în fața instanțelor naționale, pe Legea nr. 87/2011, fie într-o cerere adresată CtEDO.

Statul debitor nu se poate ascunde după propriul buget. În Prodan c. Republicii Moldova, Curtea a respins expres scuza lipsei de fonduri și de locuințe alternative pentru neonorarea unei creanțe stabilite prin hotărâre [28, § 53]. Mai mult, atunci când debitorul este o autoritate publică, creditorul nu poate fi obligat să pornească o procedură separată de executare silită: este suficient ca autoritatea, legal notificată, să întreprindă ea însăși demersurile de conformare [20, §§ 68-69].

Cu debitorii privați, răspunderea statului este mai restrânsă: insolvabilitatea debitorului nu îi poate fi imputată [30, § 39]. Statul păstrează totuși obligația pozitivă de a organiza un sistem de executare efectiv în drept și în practică [23, § 84], iar răspunderea sa intervine atunci când executorul judecătoresc, poliția sau alte autorități implicate nu dau dovadă de diligență ori chiar împiedică executarea [23, § 67]. Linia de demarcație este simplă: statul nu garantează solvabilitatea debitorului, garantează funcționarea mecanismului.

Curtea s-a pronunțat și asupra executării hotărârilor străine. Recunoașterea și executarea unei hotărâri pronunțate în alt stat asigură securitatea juridică în raporturile internaționale dintre părți private, armonizarea legislațiilor în materie civilă și comercială fiind un fenomen în plină afirmare în dreptul internațional [17, § 46]. Instanța sesizată cu o cerere de exequatur trebuie să păstreze însă o posibilitate reală de control: o hotărâre străină nu poate fi pusă în executare fără nicio verificare prin prisma garanțiilor procesului echitabil, intensitatea controlului variind în funcție de natura cauzei [18, § 98]. În Avotiņš c. Letoniei, unde se cerea executarea în Letonia a unei hotărâri pronunțate în Cipru în lipsa debitorului, Marea Cameră a aplicat pentru prima dată prezumția Bosphorus (prezumția protecției echivalente) mecanismelor de recunoaștere reciprocă din dreptul UE. Prezumția operează dacă autoritățile naționale nu au avut nicio marjă de manevră în aplicarea dreptului UE și dacă a fost utilizat întregul potențial al mecanismului de supraveghere prevăzut de acesta; ea poate fi răsturnată doar în prezența unei deficiențe vădite a protecției drepturilor garantate de Convenție. Ambele condiții erau întrunite, o asemenea deficiență lipsea, astfel că articolul 6 § 1 nu a fost încălcat [18].

2.2. Articolul 13: remediul național, înainte de drumul la Strasbourg

Rostul articolului 13 este ca justițiabilul să obțină recunoașterea și repararea încălcării acasă, înainte de a pune în mișcare mecanismul internațional. Din Kudła c. Poloniei rezultă că, pentru plângerile privind durata procedurilor, trebuie să existe o cale internă efectivă atât în drept, cât și în practică, aptă fie să prevină încălcarea ori continuarea ei, fie să ofere o reparație adecvată pentru încălcarea deja produsă [25, §§ 156-159]. Transpus în materia executării: cel mai valoros rămâne orice mijloc care asigură executarea la timp, dar un stat poate alege și un remediu pur compensatoriu, fără ca opțiunea să fie considerată ineficientă [20, §§ 98-99]. La capitolul despăgubiri, Curtea acceptă ca sumele acordate la nivel național să fie mai mici decât cele pe care le-ar acorda ea însăși, cu condiția să nu fie nerezonabile, iar hotărârea de acordare să vină repede, să fie motivată și executată cu celeritate [21, §§ 95-97]. Acesta este testul pe care trebuie să îl treacă, în practică, mecanismul moldovenesc al Legii nr. 87/2011, la care revenim mai jos.

2.3. Articolul 1 din Protocolul nr. 1: creanța din hotărâre este un „bun”

Noțiunea de „bun” are în Convenție un sens autonom, independent de calificările din dreptul intern: o creanță suficient de certă pentru a fi exigibilă, inclusiv una stabilită prin hotărâre judecătorească, este protejată ca proprietate. De aici decurge obligația statului de a organiza un sistem în care procedurile de executare prevăzute de lege sunt respectate fără întârzieri nejustificate [23, § 91]. În Cristea c. Republicii Moldova, Curtea a reamintit, cu trimitere la Prodan, că imposibilitatea creditorului de a obține executarea integrală, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri pronunțate în favoarea sa constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor [22, § 47]. În dosarele de neexecutare, articolul 6 § 1 și articolul 1 din Protocolul nr. 1 merg de regulă împreună, iar capătul de cerere întemeiat pe proprietate deschide calea despăgubirilor materiale.

3. Recomandările Comitetului de Miniștri și instrumentele CEPEJ

Jurisprudența CtEDO este dublată de un corp de soft law. Recomandarea Rec(2003)17 a Comitetului de Miniștri, adoptată la 9 septembrie 2003, a fixat reperele europene ale executării în materie civilă și comercială, inclusiv statutul și atribuțiile executorilor judecătorești, și rămâne cadrul la care statele membre ale CoE sunt invitate să se raporteze atunci când își modifică legislația [45]. Pentru punerea ei în aplicare, Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ) a adoptat în 2009 Liniile directoare privind executarea, un instrument cu 82 de puncte care privește procedura de executare în ansamblu, de la principii până la organizarea profesiei [34]. Constatarea făcută ulterior a fost incomodă: niciun stat membru nu se conforma tuturor celor 82 de puncte [33]. Așa a apărut, în decembrie 2015, Ghidul de bune practici privind executarea hotărârilor judecătorești, adoptat la cea de-a 26-a sesiune plenară a CEPEJ, care adună soluții deja verificate în statele membre, cu grija de a menține echilibrul între drepturile creditorilor și cele ale debitorilor [33].

Ghidul lucrează pe patru direcții. Prima: executorul judecătoresc trebuie să aibă competențe clar definite și controlul deplin al procedurii, dublate de formare profesională tehnică și deontologică, de structuri de supraveghere și de proceduri disciplinare funcționale. A doua: părțile trebuie să înțeleagă procedura, ceea ce presupune publicarea într-un limbaj accesibil a etapelor, a legislației aplicabile și mai ales a costurilor (taxe, onorariile executorului, eventuale cheltuieli de evaluare sau de depozitare), astfel încât creditorul și debitorul să poată estima de la început impactul financiar. A treia privește calitatea procedurilor: registre electronice centralizate, cu acces efectiv la dosarul de executare și la datele despre patrimoniul debitorului, măsuri de accelerare precum sechestrul asigurător și termene stricte pentru contestații, dar și garanții pentru debitor, de la notificarea în timp util până la protecția locuinței și a bunurilor de strictă necesitate. A patra: o terminologie comună a executării, care să ușureze cooperarea transfrontalieră și schimbul de informații între autoritățile statelor membre [33]. Pentru legiuitorul moldovean, Ghidul funcționează ca o listă de verificare gata întocmită.

4. Stratul UE: de la tratate la jurisprudența CJUE

4.1. Tratatele și Carta

În dreptul primar al UE, obligația statelor de a asigura executarea decurge din principiul cooperării loiale, consacrat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), și din articolul 19 alineatul (1) TUE, care cere statelor membre să stabilească căile de atac necesare unei protecții jurisdicționale efective în domeniile reglementate de dreptul UE [10]. Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE garantează dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil și corespunde articolelor 6 și 13 din Convenție [1]. Carta obligă statele membre doar atunci când acestea pun în aplicare dreptul UE; acolo unde ea nu este incidentă, protecția rămâne asigurată de Convenție. Pentru judecătorul moldovean, distincția va deveni una de lucru după aderare: același dosar de executare transfrontalieră va putea sta simultan sub articolul 47 din Cartă și sub articolul 6 din Convenție.

4.2. Regulamentele: încredere reciprocă în loc de exequatur

Nucleul mecanismului unional este circulația hotărârilor fără proceduri intermediare. Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) a eliminat exequaturul în materie civilă și comercială: hotărârea executorie pronunțată într-un stat membru se execută în celelalte fără a fi necesară o hotărâre suplimentară de încuviințare, iar refuzul executării este posibil doar pentru motivele expres enumerate de Regulament, la cererea părții interesate [8]. Pe același tipar, Regulamentul (UE) 2019/1111, cunoscut ca Bruxelles II ter (succesorul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, Bruxelles II bis), face executorii de plin drept, în toate statele membre, hotărârile în materia răspunderii părintești executorii în statul de origine, cu o listă închisă de motive de refuz și cu procedura de executare guvernată de dreptul statului membru de executare [7, articolul 34 alineatul (1)].

În materia obligațiilor de întreținere, Regulamentul (CE) nr. 4/2009 funcționează pe două căi, după cum statul membru de origine este sau nu legat de Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere. Pentru statele legate de Protocol, exequaturul dispare, iar pârâtul care nu s-a înfățișat păstrează dreptul de a cere reexaminarea hotărârii în statul de origine, în cel mult 45 de zile din ziua în care a luat efectiv cunoștință de conținutul acesteia; pentru celelalte state rămâne o procedură simplificată de încuviințare, cu declararea forței executorii în cel mult 30 de zile de la îndeplinirea formalităților, în afara unor circumstanțe excepționale [5, articolele 19, 26 și 30].

Pentru creanțele pe care debitorul nu le contestă, Regulamentul (CE) nr. 805/2004 a creat Titlul Executoriu European (TEE): hotărârea certificată ca TEE în statul membru de origine se execută în orice alt stat membru, cu excepția Danemarcei, fără exequatur și fără a putea fi revizuită pe fond. Creanța este necontestată atunci când debitorul a recunoscut-o expres, inclusiv printr-o tranzacție aprobată de instanță sau printr-un act autentic, când nu i s-a opus în cursul procedurii judiciare sau când nu s-a mai prezentat la proces după o contestare inițială [6, articolul 3 alineatul (1)]. Certificarea presupune respectarea unor standarde minime privind comunicarea actelor către debitor, iar executarea propriu-zisă urmează legea statului membru de executare. În materie de succesiuni, Regulamentul (UE) nr. 650/2012 recunoaște de drept hotărârile pronunțate în alt stat membru și condiționează doar executarea de o declarație de constatare a forței executorii, cu interdicția strictă a revizuirii pe fond [9].

4.3. Jurisprudența CJUE: cine, ce și unde poate contesta

Litigiile ajunse la CJUE arată unde se rup în practică aceste mecanisme și cum a răspuns Curtea.

J c. H Limited (C-568/20, 2022) a tranșat soarta hotărârilor întemeiate pe titluri din state terțe. Creditorul obținuse în Anglia, pe atunci încă sub regimul Bruxelles I bis, o somație de plată întemeiată pe două hotărâri iordaniene, apoi a cerut executarea ei în Austria. CJUE a reținut că noțiunea de „hotărâre” din articolul 2 litera (a) al Regulamentului acoperă orice hotărâre pronunțată de o instanță a unui stat membru la capătul unei proceduri contradictorii, fără vreo distincție în funcție de conținut; debitorul păstrează posibilitatea de a invoca, în statul membru solicitat, motivele de refuz prevăzute de Regulament, inclusiv ordinea publică [15, §§ 21, 24-25, 30]. Soluția se desparte de logica hotărârii Owens Bank (C-129/92), potrivit căreia procedurile de exequatur al hotărârilor provenite din state terțe scapă regimului european [16]: odată ce o instanță dintr-un stat membru pronunță propria hotărâre în urma unei dezbateri contradictorii, chiar întemeiată pe titluri dintr-un stat terț, aceasta circulă liber în UE. Creditorii au primit o rută clară, iar instanțele de executare, o limită la fel de clară a controlului pe care îl pot exercita.

Lufthansa Technik AERO Alzey (C-393/21, 2023) a calibrat suspendarea executării unui TEE. „Cazurile excepționale” din articolul 23 litera (c) al Regulamentului nr. 805/2004 desemnează situația în care continuarea executării l-ar expune pe debitor unui risc real de prejudiciu deosebit de grav, a cărui reparare ar fi imposibilă sau extrem de dificilă dacă hotărârea certificată ar fi ulterior anulată; instanța statului membru de executare dispune aici de o marjă de apreciere limitată. Măsurile mai blânde, adică limitarea executării la măsuri asigurătorii ori condiționarea ei de constituirea unei garanții, pot fi aplicate împreună, dar niciuna nu poate fi cumulată cu suspendarea. Iar dacă forța executorie a fost suspendată chiar în statul membru de origine, instanța de executare este obligată să suspende procedura la prezentarea certificatului corespunzător [11, §§ 36, 43-46, 50-53, 60-64].

Cea mai recentă hotărâre din această serie, Manuel Costa & Filhos (C-643/24, 27 noiembrie 2025), a împărțit definitiv rolurile între instanțe. O societate portugheză contesta în Portugalia executarea unui TEE emis în Estonia, susținând că actul de sesizare a instanței nu i-a fost comunicat cu traducere într-o limbă pe care o înțelege și că a lipsit formularul-tip privind dreptul de a refuza primirea actului, prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 privind notificarea actelor, aplicabil la data faptelor. CJUE a răspuns fără echivoc: asemenea vicii de comunicare se invocă în statul membru de origine, care deține competența exclusivă asupra certificării și asupra retragerii certificatului de TEE; ele nu figurează printre temeiurile de refuz ori de suspendare aflate la îndemâna instanței de executare [13, §§ 40, 51-56, 61-64]. Pentru debitori, lecția este de strategie procesuală: apărarea legată de comunicarea actelor se joacă în statul de origine, iar cine o ratează acolo nu o mai poate reface în statul de executare.

Limitele eficienței au fost trasate în RD (C-518/18, 2019): o hotărâre pronunțată în lipsa pârâtului cu domiciliu necunoscut, reprezentat doar de un curator desemnat de instanță, nu poate fi certificată ca TEE, fiindcă o creanță nu poate fi socotită „necontestată” de cineva care nu a știut de proces [12, §§ 24-30]. Iar în FX (C-41/19, 2020), Curtea a stabilit că opoziția la executare prin care debitorul invocă achitarea, în cea mai mare parte, a datoriei de întreținere ține de competența instanțelor statului membru de executare, Regulamentul nr. 4/2009 fiind lege specială față de Bruxelles I bis în materie de întreținere [14, §§ 33, 35, 39-41, 46-47]. Mesajul comun al acestor spețe: eficiența executării nu înghite dreptul la apărare, dar nici apărarea nu se poate plimba între jurisdicții după conveniență.

5. Republica Moldova: cifrele și reformele

De la 12 septembrie 1997, data de la care CtEDO poate examina cereri îndreptate împotriva Republicii Moldova, neexecutarea hotărârilor judecătorești a fost o sursă constantă de condamnări. Potrivit datelor sistematizate în rapoartele Agentului guvernamental și în statisticile anuale ale Curții, până la 31 decembrie 2025 au fost constatate 109 încălcări legate de neexecutare, cuprinse în 107 hotărâri; cele mai multe condamnări de acest fel s-au înregistrat în 2007 și, din nou, în 2025 [43; 44]. Doar în 2025, CtEDO a pronunțat 48 de hotărâri în privința Republicii Moldova, iar în 15 dintre ele a constatat încălcări rezultate din neexecutarea sau executarea tardivă a hotărârilor judecătorești irevocabile, aproape o treime din total [43, p. 3, 102; 44]. Curtea a reținut în aceste cauze perioade îndelungate de neexecutare, despăgubiri insuficiente acordate la nivel național sau lipsa unor măsuri efective pentru executarea integrală și la timp. Din practica sa rezultă că, în majoritatea cazurilor, neexecutarea s-a produs din vina statului: autorități publice centrale sau locale ori agenți ai acestora, inclusiv executori judecătorești. Chiar dacă numărul cererilor depuse la Curte a scăzut sensibil în ultimii ani, neexecutarea rămâne printre cele mai frecvente capete de condamnare a Republicii Moldova, iar acest lucru lovește exact în rostul unei hotărâri judecătorești: restabilirea efectivă a dreptului.

Paradoxul este că Republica Moldova a făcut încă din 2010 o reformă pe care alte state abia o discutau: prin Legea nr. 113/2010, executorii judecătorești au trecut din corpul funcționarilor publici în profesie liberală, în acord cu Recomandarea Rec(2003)17 și cu direcțiile preluate ulterior în Ghidul CEPEJ. Schimbarea de statut nu a rezolvat însă problema executării depline și în termen rezonabil.

Răspunsul la dimensiunea sistemică a problemei a venit după hotărârea-pilot Olaru și alții c. Republicii Moldova (2009), pronunțată în cauzele privind neexecutarea hotărârilor de acordare a spațiului locativ [26]: Legea nr. 87/2011, care oferă justițiabilului o acțiune în despăgubire pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau la executarea în termen rezonabil a hotărârii. Este remediul cerut de CtEDO prin prisma articolului 13 și instrumentul pe care avocații îl folosesc curent în dosarele de neexecutare. La 27 ianuarie 2025, Ministerul Justiției a pus în consultare publică un proiect de modificare a acestei legi (numărul unic 41/MJ/2025), pornind de la creșterea volumului de cauze și de la nevoia de a eficientiza examinarea lor; au fost recepționate avize de la instanțe și de la societatea civilă, dar de atunci proiectul nu a mai avansat [39].

Tabloul este completat de bilanțul Strategiei pentru asigurarea independenței și integrității sectorului justiției 2022-2025. La obiectivul 2.1.4, dedicat eficientizării mecanismelor de executare, raportul de evaluare finală al Ministerului Justiției consemnează o singură acțiune realizată din trei: instituirea unui termen de grație acordat debitorului pentru executarea benevolă a hotărârii înainte de declanșarea executării silite [42, pp. 65-66]. Celelalte două acțiuni, revizuirea competențelor organelor fiscale în raport cu executorii judecătorești și revizuirea procedurilor de urmărire a patrimoniului debitorului și de vânzare a bunurilor sechestrate, au rămas în lucru; în acest scop, ministerul a anunțat la 21 februarie 2025 inițierea elaborării unui proiect de modificare a Codului de executare nr. 443/2004 [37].

În arhitectura negocierilor de aderare, executarea hotărârilor nu apare ca element de sine stătător al Capitolului 23, fiind subsumată eficienței justiției, iar rapoartele de extindere ale Comisiei Europene o evaluează mai degrabă indirect, prin situația Republicii Moldova la CtEDO. Greutatea ei nu scade din această cauză: Programul național de aderare 2025-2029 își asumă expres creșterea ratei de executare silită a actelor judecătorești și consolidarea cadrului de reglementare [3, Cluster I, Capitolul 23, pct. 23.1.4 și 23.3.1].

Bilanțul intermediar arată astfel: de la obținerea statutului de candidat, în 2022, legislația s-a mișcat, iar proiectele aflate în lucru promit reconfigurări serioase. Constatările CtEDO din 2025 arată în schimb că practica nu ține încă pasul cu textele.

6. Agenda până în decembrie 2026

Foaia de parcurs privind „Statul de drept”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 275 din 14 mai 2025, fixează ca rezultat strategic creșterea ratei de executare a hotărârilor judecătorești, iar ca măsură centrală modificarea Codului de executare, cu termen de realizare decembrie 2026 [2]. Proiectele corespunzătoare se regăsesc și în Programul legislativ al Parlamentului pentru anul 2026 [4, pct. 5, 33, 35].

Primul șantier este deja deschis. Ministerul Justiției a publicat proiectul de lege pentru îmbunătățirea mecanismelor de executare a hotărârilor judecătorești și eficientizarea procedurilor de executare, care modifică, printre altele, Codul de executare și Legea nr. 113/2010 privind executorii judecătorești [41]. Nota de fundamentare enumeră lacunele vizate: comunicarea ineficientă a actelor de executare, obstacolele procedurale la eliberarea titlurilor executorii, dificultățile în aplicarea măsurilor de executare silită, procedura greoaie de vânzare a bunurilor urmărite, reglementarea insuficientă a unor categorii speciale de executare și nevoia de consolidare a profesiei de executor judecătoresc [40]. Direcțiile de intervenție merg spre digitalizarea procedurilor de emitere și executare a documentelor executorii, responsabilizarea participanților și a terților, extinderea mecanismelor extrajudiciare, celeritate și previzibilitate la vânzarea silită a bunurilor [41]. Pentru executorii judecătorești și pentru avocații care lucrează cu proceduri de executare, proiectul va schimba rutina zilnică a profesiei, așa că urmărirea lui în procedura legislativă nu este un exercițiu opțional.

Al doilea șantier este alinierea la acquis-ul cooperării judiciare în materie civilă și comercială. Programul național de aderare prevede aderarea la Convenția de la Haga din 2 iulie 2019 privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială, instrument pe care UE îl tratează ca pe un pilon al domeniului, precum și pregătirea aplicării regulamentelor europene analizate mai sus, de la Bruxelles I bis și Bruxelles II ter până la regimul obligațiilor de întreținere și al succesiunilor [3, pp. 7, 44-45]. Mișcarea a început: la 24 iulie 2026, Ministerul Justiției a anunțat elaborarea proiectului de lege pentru modernizarea cadrului privind asistența juridică internațională în materie civilă și comercială, cu referire expresă la aceste regulamente [38]. Standardele descrise în secțiunile precedente încetează astfel să fie drept comparat: ele devin, pas cu pas, drept intern.

Rămâne o restanță vizibilă: modificarea Legii nr. 87/2011 nu se regăsește pe agenda reformelor asumate față de UE. Or, acest mecanism este chiar remediul născut din hotărârea-pilot Olaru, iar de calitatea lui depinde dacă viitoarele întârzieri în executare se repară la Chișinău sau ajung din nou la Strasbourg. Continuarea lucrului la proiectul din ianuarie 2025 se impune indiferent dacă figurează sau nu în angajamentele formale de aderare.

7. Concluzii

Standardele europene ale executării s-au așezat în straturi care se susțin reciproc. CtEDO a făcut din executare o componentă a procesului echitabil și a fixat obligațiile statului, de la interdicția invocării lipsei de fonduri până la răspunderea pentru pasivitatea executorilor. Recomandările Comitetului de Miniștri și instrumentele CEPEJ oferă soluțiile tehnice, iar dreptul UE transformă încrederea reciprocă între statele membre în mecanisme concrete de circulație a hotărârilor, a căror aplicare este supravegheată de CJUE.

Pentru Republica Moldova, anul 2026 este unul de examen. Termenul din Foaia de parcurs expiră în decembrie, proiectul de modificare a Codului de executare este pe masă, iar alinierea la regulamentele europene a intrat în faza de proiecte legislative. Condamnările din 2025 pentru neexecutare arată însă distanța dintre reforma scrisă și executarea reală a unei hotărâri pentru un creditor concret. Închiderea acestei distanțe cere finalizarea proiectelor începute, resurse pentru mecanismele deja create și reluarea lucrului la Legea nr. 87/2011.

Testul final nu se dă la Bruxelles. Se dă în fiecare dosar de executare în care un creditor își primește sau nu, într-un termen rezonabil, ceea ce instanța i-a recunoscut. Dacă acest test este trecut acasă, statisticile de la Strasbourg și rapoartele de extindere se vor corecta de la sine.

Bibliografie

Acte normative

1. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [2016] JO C202/389.
2. Hotărârea Guvernului nr. 275 din 14.05.2025 pentru aprobarea Foii de parcurs privind „Statul de drept” (criteriu de referință în procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 241-244 din 20.05.2025.
3. Hotărârea Guvernului nr. 306 din 28.05.2025 cu privire la aprobarea Programului național de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 269-288 din 02.06.2025.
4. Hotărârea Parlamentului nr. 23 din 26.02.2026 cu privire la aprobarea Programului legislativ al Parlamentului pentru anul 2026. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 121-124 din 17.03.2026.
5. Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere.
6. Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate.
7. Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii (reformare) („Bruxelles II ter”).
8. Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare) („Bruxelles I bis”).
9. Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor.
10. Tratatul privind Uniunea Europeană (versiune consolidată) [2016] JO C202/1.

Practică judiciară

11. Hotărârea CJUE din 16 februarie 2023, Lufthansa Technik AERO Alzey GmbH, C-393/21, EU:C:2023:104. Disponibilă: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62021CJ0393, accesată la 12.07.2026.
12. Hotărârea CJUE din 27 iunie 2019, RD c. SC, C-518/18, EU:C:2019:546. Disponibilă: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62018CJ0518, accesată la 12.07.2026.
13. Hotărârea CJUE din 27 noiembrie 2025, Manuel Costa & Filhos, Lda c. OÜ Wine Port of Paldiski, C-643/24, EU:C:2025:923. Disponibilă: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62024CJ0643, accesată la 13.07.2026.
14. Hotărârea CJUE din 4 iunie 2020, FX c. GZ, C-41/19, EU:C:2020:425. Disponibilă: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62019CJ0041, accesată la 12.07.2026.
15. Hotărârea CJUE din 7 aprilie 2022, J c. H Limited, C-568/20, EU:C:2022:264. Disponibilă: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62020CJ0568, accesată la 12.07.2026.
16. Hotărârea CJUE din 20 ianuarie 1994, Owens Bank Ltd c. Fulvio Bracco și Bracco Industria Chimica SpA, C-129/92, EU:C:1994:13. Disponibilă: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:61992CJ0129, accesată la 27.07.2026.
17. Hotărârea CtEDO Ateş Mimarlık Mühendislik A.Ş. c. Turciei (nr. 33275/05, 25 septembrie 2012). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-113441, accesată la 05.07.2026.
18. Hotărârea CtEDO Avotiņš c. Letoniei [MC] (nr. 17502/07, 23 mai 2016). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-163114, accesată la 02.07.2026.
19. Hotărârea CtEDO Burdov c. Rusiei (nr. 59498/00, 7 mai 2002). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-60449, accesată la 05.07.2026.
20. Hotărârea CtEDO Burdov c. Rusiei (nr. 2) (nr. 33509/04, 15 ianuarie 2009). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-90671, accesată la 05.07.2026.
21. Hotărârea CtEDO Cocchiarella c. Italiei [MC] (nr. 64886/01, 29 martie 2006). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-72929, accesată la 05.07.2026.
22. Hotărârea CtEDO Cristea c. Republicii Moldova (nr. 35098/12, 12 februarie 2019). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-189745, accesată la 02.07.2026.
23. Hotărârea CtEDO Fuklev c. Ucrainei (nr. 71186/01, 7 iunie 2005). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-69261, accesată la 05.07.2026.
24. Hotărârea CtEDO Hornsby c. Greciei (nr. 18357/91, 19 martie 1997). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58020, accesată la 02.07.2026.
25. Hotărârea CtEDO Kudła c. Poloniei [MC] (nr. 30210/96, 26 octombrie 2000). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58920, accesată la 05.07.2026.
26. Hotărârea CtEDO Olaru și alții c. Republicii Moldova (nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-93687, accesată la 27.07.2026.
27. Hotărârea CtEDO Ouzounis și alții c. Greciei (nr. 49144/99, 18 aprilie 2002). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-64992, accesată la 05.07.2026.
28. Hotărârea CtEDO Prodan c. Republicii Moldova (nr. 49806/99, 18 mai 2004). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-61757, accesată la 05.07.2026.
29. Hotărârea CtEDO Raylyan c. Rusiei (nr. 22000/03, 15 februarie 2007). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-79446, accesată la 05.07.2026.
30. Hotărârea CtEDO Sanglier c. Franței (nr. 50342/99, 27 mai 2003). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-65662, accesată la 05.07.2026.
31. Hotărârea CtEDO Scordino c. Italiei (nr. 1) [MC] (nr. 36813/97, 29 martie 2006). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-72925, accesată la 05.07.2026.
32. Hotărârea CtEDO Sharxhi și alții c. Albaniei (nr. 10613/16, 11 ianuarie 2018). Disponibilă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-179867, accesată la 05.07.2026.

Alte surse

33. CEPEJ, Ghid de bune practici privind executarea hotărârilor judecătorești, CEPEJ(2015)10, adoptat la cea de-a 26-a sesiune plenară, decembrie 2015. Disponibil: https://rm.coe.int/good-practice-guide-on-enforcement-of-judicial-decisions-rom/16809f7aec, accesat la 08.07.2026.
34. CEPEJ, Linii directoare pentru o mai bună implementare a recomandării existente a Consiliului Europei privind executarea, CEPEJ(2009)11REV2, 17 decembrie 2009. Disponibil: https://rm.coe.int/guidelines-for-a-better-implementation-of-the-existing-coe-s-recommend/16809f7b15, accesat la 08.07.2026.
35. Consiliul Uniunii Europene, comunicat de presă din 15 iunie 2026 privind deschiderea primului cluster de negocieri de aderare cu Republica Moldova (Clusterul 1 „Valori fundamentale”). Disponibil: https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2026/06/15/enlargement-eu-and-moldova-reach-a-milestone-in-accession-talks-with-opening-of-the-first-negotiation-cluster/, accesat la 27.07.2026.
36. Consiliul Uniunii Europene, comunicat de presă din 14 iulie 2026 privind deschiderea Clusterului 6 „Relații externe” în negocierile de aderare cu Republica Moldova. Disponibil: https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2026/07/14/enlargement-eu-and-moldova-start-negotiations-on-external-relations-policies/, accesat la 27.07.2026.
37. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Anunț privind inițierea procesului de elaborare a proiectului de lege cu privire la modificarea Codului de executare nr. 443/2004, 21 februarie 2025. Disponibil: https://justice.gov.md/ro/content/anunt-privind-initierea-procesului-de-elaborare-proiectului-de-lege-cu-privire-la-5, accesat la 14.07.2026.
38. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Proiectul legii pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea cadrului normativ în domeniul asistenței juridice internaționale în materie civilă sau comercială), 24 iulie 2026. Disponibil: https://justice.gov.md/ro/content/proiectul-legii-pentru-modificarea-unor-acte-normative-perfectionarea-cadrului-normativ-0, accesat la 24.07.2026.
39. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 87/2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești (nr. unic 41/MJ/2025), consultări publice anunțate la 27 ianuarie 2025. Disponibil: https://justice.gov.md/ro/content/proiectul-de-lege-pentru-modificarea-legii-nr-872011-privind-repararea-prejudiciului-cauzat, accesat la 27.07.2026.
40. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Nota de fundamentare la proiectul de lege cu privire la modificarea unor acte normative (îmbunătățirea mecanismelor de executare a hotărârilor judecătorești și eficientizarea procedurilor de executare). Disponibilă: https://justice.gov.md/sites/default/files/document/attachments/nota_de_fundamentare_2_4.pdf, accesată la 13.07.2026.
41. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Proiectul de lege cu privire la modificarea unor acte normative (îmbunătățirea mecanismelor de executare a hotărârilor judecătorești și eficientizarea procedurilor de executare). Disponibil: https://justice.gov.md/sites/default/files/document/attachments/proiectul_de_lege_10.pdf, accesat la 13.07.2026.
42. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Raport de evaluare finală a implementării Strategiei pentru asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025. Disponibil: https://justice.gov.md/sites/default/files/raport_de_evaluare_finala_a_implementarii_strategiei_in_sectorul_justitiei.pdf, accesat la 13.07.2026.
43. Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Raportul Agentului guvernamental pentru anul 2025 cu privire la măsurile întreprinse în vederea executării hotărârilor și a deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului (nr. unic 278/MJ/2026). Disponibil: https://gov.md/sites/default/files/media/documents/sedinte-de-guvern/2026-04/NU-278-MJ-2026_0.pdf, accesat la 02.07.2026.
44. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Raport de activitate pentru anul 2025 și statistica încălcărilor pe articole și state pentru anul 2025. Disponibile: https://www.echr.coe.int/documents/d/echr/annual-report-2025-eng și https://www.echr.coe.int/documents/d/echr/stats-violation-2025-eng, accesate la 03.07.2026.
45. Recomandarea Rec(2003)17 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre în materie de executare a hotărârilor judecătorești, 9 septembrie 2003. Disponibilă: https://search.coe.int/cm?i=09000016805df135, accesată la 02.07.2026.