Dreptul afacerilor
 

Reglementări juridice privind antreprenoriatul social
14.01.2020 | Aliona Chisari-Rurak

Dr. Aliona Chisari-Rurak

*Acest articol a fost publicat în cadrul Culegerii comunicărilor din cadrul Conferinței științifice națională cu participare internațională „REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI JURIDIC NAȚIONAL din 1 și 2 octombrie 2019, organizată cu ocazia aniversării de 60 de ani ai Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova.

Economia socială constituie de mai mult timp un element definitoriu pentru promovarea și realizarea drepturilor persoanelor care fac parte din diferite grupuri vulnerabile.

Pentru Republica Moldova noțiunea de antreprenoriat social intră în uz legal în anul 2017, când au fost introduse modificări în Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi care în articolele 36 1-5reglementează aspecte ce vizează antreprenoriatul social [1].

Republica Moldova și-a asumat un astfel de angajament în contextul Acordului de asociere cu Uniunea Europeană. În 2014 țara noastră a încheiat Acordul de asociere cu Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora [2]. Articolul 63 al acestui document prevede că părțile cooperează pentru a pune în aplicare strategii destinate dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), bazate pe principiile inițiativei în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act” pentru Europa). Acest din urmă act menționează că „există, de asemenea, IMM-uri care urmează metodele de afaceri diferite de cele tradiționale, companiile bazate pe capital. Această categorie, cunoscută sub numele de „economia socială”, include asociații non-profit, fundații, cooperative, societăți mutuale și forme juridice similare. Pentru a putea răspunde la nevoile specifice ale acestor întreprinderi, Comisia a anunțat în Actul privind piața unică o serie de acțiuni care vor asigura condiții echitabile. Aceste acțiuni ar viza aspecte legate de cooperative, fundații și asociații mutuale pe de o parte și întreprinderile care urmăresc obiective sociale, pe de altă parte”[3].

Inițiativele de modificare a legislației sunt însă mai vechi și își au originea în cadrul sectorului asociativ, activități de antreprenoriat social desfășurându-se în Republica Moldova și până la modificarea legislației.

Multe țări europene au dezvoltat domeniul economiei sociale, aceasta ajungând să se realizeze prin diverse forme.Abordarea anglo-saxonă a economiei sociale se bazează pe conceptul de organizaţii non-profit. Acest model diferenţiază întreprinderile sociale de sectorul privat; pe baza sprijinului voluntar și a beneficiilor de a se concentra asupra zonelor dezavantajate sau asupra grupurilor vulnerabile, activitatea implică în mod frecvent dezvoltarea comunităţii sub forma resurselor financiare și umane.Modelul scandinav (Suedia, Danemarca, Finlanda și Norvegia), are scopul de a satisface nevoile de servicii sociale ale comunităţii și de a promova solidaritatea socială și egalitatea între sexe. În acest context, cooperativele (ca actori principali ai economiei sociale), operând ca reprezentanţe comune ale populaţiei, exercită presiune socială pentru a atinge aceste scopuri și creează reţele de servicii cu agenţiile publice.Modelul continental de economie socială se concentrează pe asistenţă socială prin furnizare publică. În Germania, Austria, Franţa și Belgia, cooperativele ca dezvoltatori de servicii, recunoscând nevoile și necesităţile sociale au creat un cadru adecvat pentru satisfacerea acestora sub controlul statului. Aceasta a dus la dezvoltarea de cooperative și la transformarea lor în federaţii[4].

Rezultate palpabile pe segmentul economiei sociale există și în România. Legea economiei sociale [5] prevede stabilirea măsurilor de promovare şi de sprijinire a economiei sociale. Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi a Republicii Moldova prevede că activitatea de antreprenoriat social, desfășurată de întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție, este orientată spre îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de oportunități persoanelor din categoriile defavorizate ale populației prin consolidarea coeziunii economice şi sociale, inclusiv la nivelul colectivităţilor locale, prin ocuparea forţei de muncă, prin dezvoltarea serviciilor sociale în interesul comunității, prin creşterea incluziunii sociale.

Întreprinderea socială este întreprinderea constituită de asociaţii obşteşti, fundaţii, culte religioase, instituţii private şi/sau persoane fizice care desfăşoară activităţi de antreprenoriat social în vederea soluționării unor probleme sociale de interes comunitar. Pot obţine statut de întreprindere socială societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele de producţie, constituite de asociaţii obşteşti, fundaţii, culte religioase, instituţii private şi/sau persoane fizice care desfăşoară activităţi de antreprenoriat social. Activitățile de antreprenoriat social sunt orientate spre: crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei; protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi ale familiilor lor în scopul incluziunii sociale a acestora; promovarea posibilităţilor de încadrare a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei prin realizarea serviciilor de intermediere a muncii, de informare şi consiliere profesională, de orientare şi formare profesională, de consultanţă şi asistenţă la iniţierea unei activităţi de întreprinzător; realizarea activităţilor care să contribuie la implementarea politicilor publice de dezvoltare regională, inclusiv reducerea dezechilibrelor dintre nivelurile de dezvoltare social-economică în regiuni şi în interiorul lor, consolidarea oportunităţilor financiare, instituţionale şi umane pentru dezvoltarea social-economică a regiunilor, susţinerea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi a colectivităţilor locale, orientată spre dezvoltarea social-economică a localităţilor şi coordonarea interacţiunii lor cu strategiile şi programele naţionale, de sector şi regionale de dezvoltare; prestarea şi dezvoltarea serviciilor sociale, precum şi spre asigurarea sustenabilităţii financiare în vederea dezvoltării şi extinderii serviciilor sociale; promovarea activităţilor de protecţie a mediului; gestionarea deşeurilor în scopul reducerii acestora şi reintroducerii lor maximale în circuitul economic, precum și în scopul prevenirii poluării mediului; promovarea activităţilor de protecţie a patrimoniului naţional; realizarea activităţilor de turism şi sport în scopul recreerii şi al socializării;  realizarea activităţilor extraşcolare; realizarea activităţilor din domeniile educaţiei, culturii, ocrotirii sănătăţii, protecţiei şi asistenţei sociale, a celor ce țin de creşterea bunăstării și dezvoltarea comunitară, dacă aceste activităţi sunt îndreptate exclusiv spre consolidarea coeziunii economice şi sociale şi creşterea incluziunii sociale.

Pe lângă desfășurarea activităților în unul din domeniile specificate mai sus, subiecții de drept care pretind să obțină statutul de întreprindere socială trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiții: să asigure asociaţilor drept de vot egal, indiferent de participaţiunea la capitalul social; să reinvestească cel puţin 90% din profit în realizarea obiectivelor stabilite în actul de constituire; să aplice principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 5; nu au datorii la bugetul public naţional;  stipulează expres în actul de constituire domeniile în care desfăşoară activitatea, precum şi faptul că: nu distribuie proprietatea, dobândită din momentul obţinerii statutului de întreprindere socială din activităţi de antreprenoriat social, şi mai mult de 10% din profit între membrii şi fondatorii săi, inclusiv în caz de reorganizare sau lichidare; în caz de lichidare, transmite activele rămase după satisfacerea pretenţiilor creditorilor săi către una sau mai multe întreprinderi sociale, întreprinderi sociale de inserţie sau organizaţii necomerciale care au obţinut statut de întreprindere socială sau de întreprindere socială de inserţie.

Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care are ca scop crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei.

Observăm că atât în cazul întreprinderilor sociale cât și a celor de inserție se accentuează asupra categoriilor defavorizate ale populației. Acestea sunt prevăzute în cadrul legislației din domeniul asistenței sociale, dar totodată nu vom găsi nicăieri o listă exhaustivă. Legea lasă loc pentru identificarea noilor categorii de persoane, familii, grupuri vulnerabile care pot deveni beneficiari ai activităților de antreprenoriat social.

Pentru a avea statut de întreprindere socială de inserție, aceste structuri trebuie să aibă permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparținând categoriilor defavorizate ale populaţiei, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor. De asemenea, aceste entități  trebuie să stipuleze expres în actul de constituire, ca obiectiv, crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din grupurile vulnerabile.

Reglementările cu referire la întreprinderile sociale de inserție urmează a nu fi confundate cu cele din Legea cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj[6] care în art. 36 prevede că angajatorul care angajează pe o perioadă nedeterminată șomeri cu un grad de dizabilitate, direcţionați de către subdiviziunea teritorială, primeşte subvenții lunare în sumă egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, pe un termen de 6 luni, pentru fiecare șomer angajat. Subvenția se acordă în scopul compensării parțiale a salariului șomerului angajat. Întreprinderile sociale de inserție sunt susținute de către stat printr-un șir de acțiuni care au drept scop promovarea acestora. Art. 365 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi[1] prevede acordarea consilierii gratuite din partea autorităților și instituțiilor publice la constituirea şi/sau la dezvoltarea afacerii;dreptul de participare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice, în conformitate cu legislaţia privind achiziţiile publice; acordarea ajutorului de statprin intermediul programelor de stat. De asemenea, întreprinderile sociale de inserție pot beneficia de susținere din partea organelor administrației publice locale prin acordarea în folosință a spațiilor pentru desfășurarea activităților, scutiri la plata taxelor și impozitelor, promovarea produselor etc.

Statutul de întreprindere socială sau statutul de întreprindere socială de inserţie se atribuie de Comisia Naţională pentru Antreprenoriat Social[7] pe un termen de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii dacă se face dovada că sunt respectate condiţiile care au stat la baza atribuirii statutului respectiv, şi se obţine din momentul înscrierii sintagmei „Întreprindere socială” sau „Întreprindere socială de inserţie” în actele de constituire ale întreprinderii şi în registrul de stat în care se înregistrează persoana juridică respectivă. Comisia este un organ colegial, fără personalitate juridică care elaborează studii și rapoarte în domeniul antreprenoriatului social,participă la elaborarea politicilor publice și a actelor normative în domeniul antreprenoriatului social; examinează dosarele și rapoartele organizațiilor necomerciale, societăților cu răspundere limitată și ale cooperativelor de producție care solicită statutul de întreprindere socială sau întreprindere socială de inserție; decide asupra atribuirii, suspendării (la solicitare) sau retragerii statutului de întreprindere socială sau întreprindere socială de inserție organizațiilor necomerciale, societăților cu răspundere limitată și cooperativelor de producție sau refuză motivat acordarea acestuia.

Referințe bibliografice:
[1] Lege cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03.01.1992, MP nr. 2 din 28.02.1994.
[2] Acord de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte , Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 30.08.2014, https://dcfta.md/uploads/0/images/large/acord-de-asociere.pdf.
[3] Nota informativă la proiectul de Lege privind modificarea unor acte legislative (modificarea Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi) mei.gov.md.
[4] Modele ale economiei sociale. În Economie socială și antreprenoriat social, materialele Conferinței naționale pentru antreprenoriat social, ediția II, 2016 pag. 53.
[5] Legea României privind economia socială nr. 219 din 23 iulie 2015 MO NR. 561 din 28 iulie 2015
[6] Legea cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj nr. 105 din 14.06.2018, MO al RM nr. 295-308 din 10.08.2018
[7] Hotărârea Guvernului RM nr. 1165 din 28.11.2018 сu privire la aprobarea Regulamentului de organizare și funcționarea Comisiei Naționale pentru Antreprenoriat Social și a listei genurilor de activitate ce constituie activități de antreprenoriat social, MO al RM nr. 467-469 din 14.12.2018.


Aflaţi mai mult despre , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.