Dr. Natalia Zamfir
Asigurarea dezvоltării durabile și promovarea rezistenței la schimbările climatice sunt două probleme de o importanţă globală dar şi priorități naţionale, care vizează în mod direct condiţiile de viaţă şi sănătatea populaţiei, creștere economică continuă și realizarea intereselor sociale, precum şi capacităţile de dezvoltare durabilă a societăţii.
Dezvоltărea durabilă nu se rezumă, în exclusivitate, la dezvoltarea economică. Tradițional sînt evidențiate trei piloni ai dezvоltării durabile – economic, ecologic și social, care se intercalează, iar interacțiunea armonioasă și echilibrul atins între ei pot asigura și comunica dezvoltării o durabilitate oportună.
Termenul “dezvoltarea durabilă” a fost lansat la nivel internațional prin raportul Brutdland (1987), și definit ca acel tip de dezvoltare care asigură satisfacerea nevoilor generațiilor actuale, fără a compromite capacitatea de a le împlini pe cele ale generațiilor viitoare. [1, p.2]. Prin urmare, durabilitatea dezvoltării urmează a fi asigurată și în perspectiva de lungă durată.
Atît timp, cît nu se vor întreprinde măsuri concrete de prevenire în domeniul adaptării și atenuării fenomenului schimbării climatice, va continua să sporească concentrația gazelor cu efect de seră de origine antropică în atmosferă, contribuind la consolidarea efectului de seră și încălzirea adițională a atmosferei.
Conform Comunicărilor Naționale [2] raportate în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, R. Moldova este susceptibilă la trei tipuri de impacturi climatice: creșteri ale temperaturilor; modificări ale regimurilor de precipitații și creșterea aridității climei, care sunt asociate cu amplificarea frecvenței și intensității evenimentelor meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură și de îngheț; inundațiile; furtunile cu ploi puternice și grindină; secetele severe.
Costurile socio-economice ale schimbării climei asociate cu calamitățile naturale precum secetele și inundațiile sunt semnificative. Pe parcursul perioadei 1984-2006 acestea au constituit circa 61 milioane dolari SUA. Secetele din 2007 și 2012 au cauzat pierderi economice estimate la circa 1.0 și 0.4 miliarde dolari SUA, respectiv. [2, p.15]
Potrivit metodologiei de evaluare a Indicelui ND-GAIN [3], care în baza unei serii de indicatori economici și sociali, inclusiv a capacității de adaptare, rezumă vulnerabilitatea unei țări față de schimbările climatice și alte provocări globale, în asociere cu disponibilitatea sa de ași spori reziliența, din 181 țări, Moldova se află pe locul 83, în topul clasamentului celor mai climatic- vulnerabile țări din Europa.
Pentru a răspunde preocupărilor exprimate cu privire la amenințarea tot mai mare a schimbărilor climatice globale care rezultă din creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de sera în atmosferă, în vederea executării obligațiilor asumate prin ratificarea Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (CONUSC), Protocolului de la Kyoto și Acordului de la Paris – stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropogenă periculoasă a sistemului climatic, în vederea atingerii acestui obiectiv, creșterea globală a temperaturii medii anuale la suprafață nu ar trebui să depășească nivelurile preindustriale cu mai mult de 2°C, este imperativă obligația Republicii Moldova de a implementa un cadru unic privind monitorizarea, raportarea și evaluarea periodică a emisiilor antropice de la surse și a sechestrării de către absorbanți a gazelor cu efect de seră nereglementate de Protocolul de la Montreal.
Acordul Climatic de la Paris (2015) înlocuiește Protocolul de la Kyoto (1997) și stabilește obiective mai ambițioase la nivel mondial în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice: menținerea creșterii temperaturii medii globale sub 2°C peste nivelul preindustrial și asigurarea efortului privind limitarea creșterii temperaturii până la 1.5°C peste nivelul preindustrial. În același timp, Acordul Climatic de la Paris este primul instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic și cu participare universală în domeniul schimbărilor climatice, implementarea acestuia va fi inițiată la nivel global începând cu anul 2021.
În eforturile sale de a atinge obiectivele asociate cu limitarea creșterii temperaturii medii globale, după cum este stabilită în Acordul Climatic de la Paris, Republica Moldova va promova mecanisme de atenuare și adaptare la schimbările climatice, care vor asigura o dezvoltare durabilă la nivel național, avînd la bază o evaluare a constrîngerilor dezvoltării cu emisii reduse de carbon, după cum sunt definitivate în Strategia de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova pînă în anul 2030 și a Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1470/2016. Obiectivul general al Strategiei este orientat spre reducerea necondiţionată, pînă în anul 2030, a emisiilor totale naționale de gaze cu efect de seră nete, cu nu mai puțin de 64% comparativ cu nivelul anului 1990. Angajamentul de reducere a emisiilor ar putea crește pînă la 78% în mod condiționat – în conformitate cu Acordul Climatic de la Paris, care abordează aspecte importante, precum oferirea resurselor financiare, transferul de tehnologii și cooperarea tehnică, accesul la acestea, în măsură corespunzătoare provocărilor globale asociate cu schimbările climatice.
Prin urmare, impactul politicilor de punere în aplicare a obiectivului susmenționat ar urma să fie evaluat în conformitate cu obligațiile de monitorizare și raportare stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 1277/2018 cu privire la instituirea și funcționarea Sistemului național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice.
În scopul asigurării transparenței, preciziei, consecvenței, integralității și comparabilității informațiilor raportate cu privire la politicile și măsurile de atenuare, prognozele emisiilor de gaze cu efect de seră și implementării prevederilor Acordului de la Paris art. 13, este imperativă evaluarea progresului înregistrat în implementarea politicilor și măsurilor de atenuare prevăzute în Contribuția Națională Determinată a Republicii Moldova către Acordul Climatic de la Paris (2015).
Analiza legislației naționale ne permite să evidențiem în ea un șir de elemente care, într-o anumită măsură, sînt specifice monitorizării, raportării și verificării mai eficiente a emisiilor de gaze cu efect de seră, însă aceste elemente aparte nu ne permit să apreciem aplicarea lor, ţinînd cont de prevederile CONUSC, Acordului de la Paris și a deciziilor adoptate în temeiul acestora.
Actuala Lege privind protecția mediului înconjurător (nr. 1515-XII din 16.06.1993) prevede la general obligația autorității centrale de mediu privind respectarea acordurilor interstatale și internaționale, asigurarea monitorizării și informarea opiniei publice despre starea mediului. [4, art.15]
În legislația națională nu sunt reglementate relațiile în domeniul evaluării politicilor de atenuare și prognozării referitoare la emisiile antropice de la surse și la sechestrarea de către absorbanți a gazelor cu efect de seră.
Afară de aceasta, în legislația națională nu există specificări cu privire la managementul inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră, privind procedurile selectării metodelor de estimare și a factorilor de emisie necesari estimării nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră, procedurile cu privire la procesarea, arhivarea și stocarea datelor, procedurile cu privire la procesul de raportare a inventarului național în conformitate cu Acordul de la Paris.
Experiența acumulată în ceea ce privește punerea în aplicare a Hotărârii de Guvern nr. 1277/2018 a demonstrat importanța transparenței, preciziei, consecvenței, integralității și comparabilității informațiilor, însă nu în măsură suficientă pentru asigurarea criteriilor de transparență specificate în Acordul Climatic de la Paris (2015). Prin urmare, modificarea Hotărîii de Guvern 1277/2018 va asigura, că raportarea cu privire la propriile politici și măsuri de atenuare, precum și la prognozele emisiilor de gaze cu efect de seră, ca componentă-cheie a rapoartelor naționale ale Republicii Moldova către CONUSC, vor fi esențiale pentru a demonstra punerea în aplicare la timp a angajamentelor asumate, or operarea și îmbunătățirea în permanență a Sistemului național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, va contribui în mod semnificativ la consolidarea constantă a informațiilor necesare pentru a urmări progresele în ceea ce privește dimensiunea „decarbonizarea economiei naționale”.
Modificările propuse în proiectul Hotărîrii de Guvern acoperă:
1. excluderea, în tot cuprinsul Regulamentului, a sintagmei “Protocolul de la Kyoto”;
2. completarea Sistemului național de raportare privind politicile și măsurile de atenuare, cu prevederile privind cerințele de raportare a progresului înregistrat în implementarea contribuției naționale determinate, inclusiv actualizărilor acesteia, în conformitate cu prevederile Acordului de la Paris;
3. modificarea prevederilor cu privire la obligația Republicii Moldova de a prezenta raportul bienal actualizat o dată la doi ani, în perioada până în anul 2024;
4. includerea în instrumentarul de raportare către CONUSC a Raportului bienal de transparență, care va fi prezentat obligatoriu de către Republica Moldova o dată la doi ani, începând cu anul 2024.
Implementarea cadrului normativ va contribui la luarea unor decizii echilibrate la nivel macroeconomic, contribuind la protecția mediului și asigurarea sănătății populației; la minimizarea impactului asupra mediului a unor activități economice (precum, industria energetică, producția industrială, funcționarea transportului, arderea combustibililor fosili în sectoarele instituțional, comercial, rezidențial, agricultură, silvicultură și piscicultură, procesele industriale și utilizarea produselor, agricultură, folosința terenurilor, schimbarea categoriei de folosință a terenurilor și silvicultură, deșeuri). Nu trezește îndoieli faptul că cheltuielile pentru combaterea consecințelor negative sunt mult mai mari decît cheltuielile pentru prevenirea poluării mediului.
Referințe bibliografice:
[1] DUȚU, Mircea. Dreptul mediului. Editura C.H.Beck: Bucureşti, 2007;
[2] Comunicarea Națională Doi a Republicii Moldova, Chișinău, 2009, http://www.clima.md/doc.php?l=ro&idc=81&id=458; Comunicarea Națională Trei a Republicii Moldova, Chișinău, 2013, http://www.clima.md/doc.php?l=ro&idc=81&id=3506; Comunicarea Națională Patru a Republicii Moldova, Chișinău, 2018, http://www.clima.md/doc.php?l=ro&idc=81&id=4256;
[3] Country Index, https://gain.nd.edu/our-work/country-index/;
[4] Monitorul Oficial RM Nr. 185-199 din 18.07.2014;
[5] Monitorul Oficial RM Nr.10/283 din 30.10.1993.