Gheorghe Reniță
1. Introducere
Ab initio, fapta de manipulare a unui eveniment este incriminată în art. 2421 din Codul penal al Republicii Moldova[1] (în continuare – CP RM), într-o variantă-tip și într-o variantă agravată.
Astfel, varianta-tip a infracţiunii date, specificată la alin. (1) art. 2421 CP RM, se exprimă în încurajarea, influenţarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obține bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană[2].
În varianta sa agravată, consemnată la alin. (2) art. 2421 CP RM, manipularea unui eveniment este săvârşită de către un antrenor, un agent al sportivului, un membru al juriului, un proprietar de club sportiv sau de o persoană care face parte din conducerea unei organizaţii sportive.
La rândul său, fapta de pariuri aranjate este incriminată în art. 2422 CP RM într-o variantă-tip și într-o variantă agravată.
La concret, varianta-tip de infracţiune, inserată la alin. (1) art. 2422 CP RM, constă fie în parierea pe un eveniment sportiv sau pe un alt eveniment de pariat, fie în informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment în intenţia de a le determina să participe la pariul respectiv, săvârşită de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment.
Iar varianta agravată de infracţiune, prevăzută la alin. (2) art. 2422 CP RM, presupune că infracţiunea specificată la alin. (1):
– este săvârșită de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală [lit. a)];
– cauzează daune în proporții deosebit de mari [lit. b)][3].
După cum se poate lesne observa, în conjunctura infracțiunii consemnate la art. 2421 CP RM în calitate de eveniment manipulat poate să apară un eveniment sportiv (în privința căruia se pot plasa pariuri) sau un eveniment de pariat care poate să nu aibă un caracter sportiv.
Corelativ, în sensul infracțiunii prevăzute la art. 2422 CP RM, parierea (sau informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării unui eveniment în intenţia de a le determina să participe la pariul respectiv) poate avea loc în privința unui eveniment sportiv sau a unui alt eveniment de pariat, de către o persoana care știe cu certitudine că este unul viciat.
Așa fiind, în prezentul studiu, ne propunem să elucidăm conceptul de „pariu” în contextul infracțiunilor de manipulare a unui eveniment și de pariuri aranjate.
Din capul locului, ținem să subliniem că legea penală a Republicii Moldova[4] nu specifică ce înseamnă „pariu” sau „eveniment de pariat”. Într-un asemenea „vid”, pentru atingerea scopului țintit în acest articol, vom face apel la abordările doctrinare, practica judiciară și, mai ales, la dispozițiile relevante din unele acte normative[5], care, de altfel, îndeplinesc rolul unor norme de referință pentru art. 2421 și 2422 CP RM.
2. Concepția dreptului privat roman în privința pariurilor
Coborând pe firul istoriei, reținem că jocurile de noroc, în general, și pariurile, în special, au existat din cele mai vechi timpuri, fiind sprijinite sau repudiate de factori de decizie și culturile respective într-o formă sau alta[6].
Luptele între gladiatori, cursele cu care de luptă, luptele între animale sau cele între animale și om, tot felul de evenimente sportive, ofereau în mod constatat oportunități pentru mase de a paria și a-și satisface foame de jocuri de noroc[7].
Fără a-l defini, reguli privind pariul, alături de joc, găsim în Titlul 5 „De aleatoribus” din Cartea a IX-a din Digeste, precum și în Titlul 43 „De aleatoribus et alearum lusu” din Cartea a III-a din Codul lui Justinian.
Deşi tratate legislativ sub acelaşi titlu, jocul şi pariul nu sunt văzute la fel la Roma. Practicate deopotrivă de frecvent şi pe întreaga scară socială, jocurile şi pariurile se diferențiau totuși prin tratamentul legal aplicabil[8].
Astfel, spre deosebire de joc, care era considerat un delict[9], pariul – sponsio – beneficia de indulgenţa legiuitorului roman, fiind considerat valabil, cu excepţia situațiilor în care obiectul său era imoral sau ilicit (deci, implicit, când purta asupra rezultatului unui joc prohibit).
O altă condiţie de validitate, ce ţinea de esenţa pariului, era necesitatea egalităţii de şanse între părţi, uterque enim equaliter se exponit pericolo. Sponsio nu constituia însă un contract sancţionat prin el însuşi: nu exista o actio sponsionis, la îndemâna creditorului. Chiar valid, acordul părţilor era un simplu pact, care, pentru a da dreptul la acţiune, trebuia să îmbrace una din formele prevăzute pentru contracte[10].
În sfârșit, pariul putea intra doar în categoria contractelor verbale (sub forma de stipulatio) și, ulterior, după apariția contractelor nenumite, în tipul do ut des, când sponsio era însoțit de depozit, prin remiterea mizei unui terț sau celeilalte părți[11].
Așadar, se pare că domeniul pariurilor era cantonat, din perspectivă contractuală, într-un registru binar dat de calitatea de debitor și de creditor.
3. Noțiunea și natura juridică a „pariului”
În majoritatea statelor a căror legislație își extrage seva din dreptul roman s-a optat, din punct de vedere al tehnicii legislative, pentru reglementarea comprimată a jocurilor și a pariurilor, rezervându-se în contextul configurării obligațiilor câteva articole grupate într-un capitol aparte în Codul civil (bineînțeles, apoi dezvoltate în legi speciale).
Nu fac excepție de la această afirmație nici Republica Moldova și nici România. Astfel, sediul materiei jocurilor de noroc și al pariurilor îl reprezintă Capitolul XXXI „Jocuri şi pariuri”[12] (art. 1357-1377) din Titlul III „Categorii de obligații”, Cartea a III-a „Obligațiile” din Codul civil al Republicii Moldova[13]. Corespunzător, aceleiași materii îi este dedicat Capitolul XIX „Jocul şi pariul” (art. 2264-2266) din Titlul IX „Diferite contracte speciale”, Cartea a V-a „Despre obligații” din Codul civil al României[14].
Atât în Codul civil al Republicii Moldova, cât și în Codul civil al României nu găsim vreo definiție care ar da în vileag sensul noțiunii de „pariu”. Totuși, se pare că în accepțiunea legilor menționate pariul reprezintă un contract susceptibil să genereze obligații în sarcina părților. Asumpția noastră este nutrită de locul pe care îl ocupă în legile menționate dispozițiile referitoare la pariu.
În contrast, unii autori susțin că pariurile fac parte din categoria faptelor juridice ce provin din acte juridice civile unilaterale[15]. Nu putem să fim de acord cu acest punct de vedere. Or, s-a arătat că în opinia citată se admite o confuzie ce derivă din metoda utilizată de legiuitorul moldovean, care prin numerotarea capitolelor din cadrul Titlului III, Cartea a III-a din Codul civil al Republicii Moldova, lasă să se înţeleagă că jocurile şi pariurile n-ar fi contracte[16]. Însă, așa cum s-a sesizat, just, aceasta este doar o aparență înșelătoare. Aceasta pentru că în art. 1375 din Codul civil al Republicii se vorbește cu claritate de contract[17]:
– „contractul privind jocul şi pariul (sublinierea prin scrierea cu caractere cursive ne aparţine, în acest exemplu şi, în continuare, pe tot parcursul studiului de față – n.a.) este valabil doar în cazurile expres prevăzute de lege” [alin. (1)];
– „contractul este valabil dacă se referă la exerciţiile şi jocurile licite care cer îndemânări sau exerciţii fizice numai din partea participanţilor, cu excepţia cazurilor când sumele în joc sunt excesive în raport cu circumstanţele, precum și cu starea și facultățile părţilor” [alin. (2)].
În același făgaș, din art. 2264 din Codul civil al României rezultă, fără echivoc, că pariul este proiectat într-o matrice contractuală:
– „pentru plata unei datorii născute dintr-un contract de joc sau de pariu nu există drept la acțiune” [alin. (1)];
– „datoriile născute din contractul de joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzacție, recunoaștere de datorie, compensaţie, novaţie, remitere de datorie cu sarcină ori alte asemenea acte juridice” [alin. (3)].
Întrucât pentru cei care profesează dreptul (și nu doar) textul legii trebuie să rămână „alfa și omega” credem că nu avem nici un temei de a conferi pariului o altă natură juridică decât cea de contract.
După această notă de limpezire, reținem că, într-o optică doctrinară, „pariul constă într-o înțelegere între doua sau mai multe persoane pentru ca o anumită sumă de bani sau alte valori, la care contribuie cu toții, să devină proprietatea exclusivă a unuia sau unora dintre ei în momentul în care, în viitor, un eveniment nesigur în prezent se va îndeplini, sau dacă o chestiune disputată între ei este hotărâtă de o maniera sau alta”[18].
Potrivit unei alte opinii, „pariul este o convenție aleatorie prin care părțile oferă, fiecare, câte o miză contând pe o anumită eventualitate, urmând ca partea câștigătoare să primească toate mizele puse în joc”[19].
De asemenea, s-a apreciat că „pariul este un contrat prin care părţile se obligă reciproc a plăti o sumă de bani câştigătorului, în caz de producere sau nu a unui eveniment, a cărui realizare depinde de forţa, îndemânarea, cunoştinţele etc. unor persoane sau de hazard şi în care există şanse de câştig sau pierdere pentru ambele părţi”[20].
Nu în ultimul rând, într-o formulare sintetică, la care aderăm și noi, se arată că „pariul reprezintă o varietate a contractului de joc purtând asupra unui eveniment viitor și incert, câștigător devenind pariorul ce a mizat pe evenimentul care se realizează efectiv”[21].
În contextul celor elucidate, nu putem face abstracție și de definiția noțiunii sui generis de „pariu” reflectată în actele normative (speciale) ale Republicii Moldova și României dedicate în exclusivitate reglementării jocurilor de noroc.
Întâmplător sau nu, dar până la adoptarea (6 iunie 2002) și, respectiv, intrarea în vigoare (12 iunie 2003) a Codului civil al Republicii Moldova cadrul juridic al organizării şi desfășurării jocurilor de noroc în Republica Moldova era configurat de Legea nr. 285 din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc (în continuare – Legea nr. 285/1999)[22].
În concepția lit. b) alin. (1) art. 1 din Legea nr. 285/1999, pariul era perceput ca un joc de noroc al cărui rezultat este generat parţial de elemente aleatorii, când jucătorul mizează pe caracterul real sau ireal al unui oarecare eveniment, iar organizatorul jocului se obligă să plătească câștigătorului suma câștigului.
Iar art. 38 al aceleiași legi stabilea că „pariul (totalizatorul) este un joc de noroc, bazat pe miză nemijlocit între jucători sau între jucători şi organizatorul jocului, în ceea ce priveşte rezultatul unui eveniment discutabil; totodată, premiul depinde de volumul total al mizelor, precum şi de numărul participanţilor câștigători. Repartizarea câştigurilor se efectuează după sistemul stabilit de regulile jocului”.
Ne-am exprimat la forma trecută, pentru că începând cu 6 ianuarie 2017, Legea nr. 285/1999 a încetat să mai producă efecte juridice. Ea a fost înlocuită cu Legea nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc[23] (în continuare – Legea nr. 291/2016).
La art. 2 din Legea nr. 291/2016 sunt redate principalele noțiuni, printre care găsim și următoarea explicație: „pariu pentru competiţiile/evenimentele sportive[24] (pariu) – joc de noroc desfăşurat între organizator şi jucător sau între jucători, în care sunt folosite rezultatele unor competiţii/evenimente sportive ce se vor produce fără implicarea organizatorului, cu condiţia ca rezultatele pe care se pariază să nu fie determinate pur aleatoriu”.
În opoziție, conform alin. (1) art. 10 din Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 77 din 24 iunie 2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc (în continuare – O.U.G. nr. 77/2009)[25], „Jocurile de noroc se clasifică după cum urmează: […] b) pariuri, – joc tradițional – dacă sunt folosite rezultatele unor evenimente ce se vor produce fără implicarea organizatorilor. Pariul este un joc de noroc în care participantul trebuie să indice rezultatele unor evenimente ce urmează să aibă loc sau care sunt generate aleatoriu de un sistem informatic independent”.
Prin suprapunere, se poate observa că definițiile reproduse mai sus converg spre dezideratul că pariurile sunt jocuri de noroc. Totodată, cu prilejul organizării și desfășurării pariurilor sunt folosite rezultatele unor evenimente ce se vor produce fără implicarea organizatorilor, adică aceste evenimente trebuie să fie incerte. În așa fel, se scoate în evidență caracterul aleatoriu al evenimentului pe care se poate paria. Sub acest aspect, s-a opinat, pe bună dreptate, că antiteza „joc – pariu” este construită pe ideea că, în cazul pariului, părțile plasează miza pe veritatea unui eveniment pe care nu-l pot influența, și a cărui natură, întindere ori producere nu este – la momentul pariului – certă, pentru ele[26].
Pe de altă parte, se atestă și diferențe de substanță între definițiile confruntate. Astfel, în timp ce cadrul normativ din Republica Moldova ar părea să circumscrie pariurile doar în aria evenimentelor sportive, punând semnul egalității între „pariu” și „pariu pentru competițiile/evenimentele sportive”; atunci, cadrul normativ relevant din România nu detaliază care sunt acele evenimente pe care se poate paria, ceea ce înseamnă că s-ar putea paria atât pe evenimente sportive, cât și pe evenimente de altă natură (la acest aspect vom reveni pe parcursul acestui studiu). Concluzia se justifică prin prisma adagiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă). Concomitent, spre deosebire de Legea nr. 291/2016, O.U.G. nr. 77/2009 prevede că participantul trebuie să indice rezultatele unor evenimente ce urmează să aibă loc. O astfel de condiție reprezintă o consecință logică ce derivă din specificul pariurilor.
În cele din urmă, inventariind actele normative cu vocație internațională, reținem prevederile art. 3 din Convenţia Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive, care, printre altele, stabilesc că „pariuri sportive” semnifică oricare pariu pe o miză cu valoare monetară în așteptarea unui premiu bănesc, supus unui incident nesigur şi viitor relaționat cu o competiție sportivă.
În viziunea noastră, meritul acestei denotații rezidă în aceea că accentul este pus nu pe rezultatele unui eveniment (susceptibil de a fi manipulat în sensul art. 2421 CP RM), așa cum s-a procedat în Legea nr. 291/2016 și în O.U.G. nr. 77/2009, ci pe un incident nesigur şi viitor referitor la o competiție sportivă. Adică se sugerează că s-ar putea paria și pe elementele separate (manipulate) ale unei competiții sportive, nu neapărat pe rezultatul final al acesteia. Credem că o asemenea interpretare se impune și în contextul infracțiunilor de manipulare a unui eveniment și de pariuri aranjate.
4. Clasificarea pariurilor
La art. 39 și 40 din Legea nr. 285/1999 (abrogată) se distingea între două forme de pariuri, și anume:
1) sistemul mutual – formă a pariului, bazată pe miză nemijlocit între jucători, în ceea ce priveşte rezultatul unui eveniment discutabil; totodată, premiul este direct proporţional volumului mizelor jucătorilor câștigători. Mărimea câștigului depinde de suma totală a mizelor după reţinerea comisionului ce se cuvine organizatorului jocului;
2) sistemul bookmaker – formă a pariului când organizatorul jocului garantează jucătorului, în caz de câștig, plata sumei stabilite. Mărimea câștigului se stabileşte prin acordul dintre părţi.
Actualmente, cu anumite diferențe, alin. (2) art. 43 din Legea nr. 291/2016 prevede că pariurile se clasifică în următoarele categorii:
a) pariurile mutuale (totalizator), în cadrul cărora câștigul se distribuie jucătorilor, proporţional cu numărul variantelor câștigătoare deţinute de fiecare dintre aceştia, organizatorul fiind implicat doar în procesul de colectare a mizelor şi de distribuire a câştigurilor potrivit regulilor de desfășurare a pariului. Câștigul, în cazul pariului mutual, depinde de volumul total al mizelor, precum şi de numărul jucătorilor câștigători;
b) pariurile în cotă fixă (bookmaker), în cadrul cărora organizatorul este cel ce stabileşte, pe baza unor criterii proprii, şi aduce la cunoștința jucătorilor cotele de multiplicare a mizei în cazul în care variantele jucate sunt declarate câștigătoare în conformitate cu regulile de desfășurare a pariului.
În același timp, la lit. b) alin. (1) art. 10 din O.U.G. nr. 77/2009 sunt prevăzute următoare tipuri de pariuri – joc tradițional:
(i) pariurile mutuale, în cadrul cărora premiul se distribuie participanților declarați câștigători proporțional cu numărul variantelor câștigătoare deținute de fiecare dintre aceștia, organizatorul fiind implicat doar în procesul de colectare a taxelor de participare și de distribuire a sumelor stabilite cu titlul de premii, în conformitate cu prevederile regulamentelor de joc respective;
(ii) pariurile în cotă fixă, în cadrul cărora organizatorul este cel care stabilește pe baza unor criterii proprii și aduce la cunoștința participanților cotele de multiplicare a mizei în cazul în care variantele jucate sunt declarate câștigătoare, în conformitate cu prevederile regulamentelor de joc respective. Valoarea fiecărui câștig este fixată prin regulament (sumă fixă sau multiplu de miză) independent de totalul mizelor (în cazul pariurilor organizate de deținătorul autorizației);
(iii) pariurile în contrapartidă organizate în cadrul agențiilor de pariuri, activitate care constă în punerea în corespondență a pariurilor între diverși jucători, respectiv acceptarea unui pariu plasat de un jucător doar în măsura în care se identifică un alt jucător care plasează un pariu în sensul invers celui plasat inițial. Valoarea fiecărui câștig este determinat de jucători (în cazul pariurilor intermediate de organizator).
De asemenea, conform alin. (1) art. 10 din același act normativ: „Jocurile de noroc se clasifică după cum urmează: […]
j) pariurile în cotă fixă – la distanță – reprezentând activitatea de pariuri în cotă fixă, care se desfășoară integral altfel decât în prezența fizică a jucătorilor, organizate și transmise prin intermediul oricărui sistem de comunicații (internet, sisteme de telefonie fixă sau mobilă și orice alte sisteme de transmisie) și pentru care un organizator de jocuri de noroc a obținut licență și autorizație de la O.N.J.N.[27] din România;
k) pariurile mutuale – la distanță – reprezentând activitatea de pariuri, care se desfășoară integral altfel decât în prezența fizică a jucătorilor, în cadrul cărora premiul se distribuie participanților declarați câștigători proporțional cu numărul variantelor câștigătoare deținute de fiecare dintre aceștia, organizatorul fiind implicat doar în procesul de colectare a taxelor de participare și de distribuire a sumelor stabilite cu titlul de premii, în conformitate cu prevederile regulamentelor de joc respective, organizate și transmise prin intermediul oricărui sistem de comunicații (internet, sisteme de telefonie fixă sau mobilă și orice alte sisteme de transmisie) și pentru care un organizator de jocuri de noroc a obținut licență și autorizație de la O.N.J.N. din România;
l) pariurile în contrapartidă – la distanță – reprezentând activitatea de pariuri, care se desfășoară integral altfel decât în prezența fizică a jucătorilor, care constă în punerea în corespondență, on-line, a pariurilor între diverși jucători, respectiv acceptarea unui pariu plasat de un jucător doar în măsura în care se identifică un alt jucător care plasează un pariu în sensul invers celui plasat inițial, organizate și transmise prin intermediul oricărui sistem de comunicații (internet, sisteme de telefonie fixă sau mobilă și orice alte sisteme de transmisie) și pentru care un organizator de jocuri de noroc a obținut licență și autorizație de la O.N.J.N. din România”.
Seamănă izbitor de mult definițiile pariurilor mutuale și a celor în cotă fixă prevăzute de actele normative precitate. Cel mai probabil, modelul de elevație juridică pentru proiectarea prevederilor alin. (2) art. 43 din Legea nr. 291/2016 a servit dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 77/2009. Altfel spus, intuim că, în materia analizată, Parlamentul Republicii Moldova s-a inspirat din prevederile O.U.G. nr. 77/2009. Numai că, Legea nr. 291/2016 nu reglementează pariurile în contrapartidă. Se pare că nici nu este necesară o atare reglementare, de vreme ce, așa cum vom arăta mai jos, în Republica Moldova doar o singură entitate este abilitată să accepte pariuri.
Adițional, aceeași lege nu vorbește în mod separat despre pariurile tradiţionale şi la distanţă. Dimpotrivă, la art. 47-50 din legea menționată sunt instituite regulile referitoare la jocurile de noroc organizate prin intermediul sistemelor de comunicaţii electronice. Bineînțeles, aceste reguli sunt aplicabile în cazul pariurilor.
Așadar, putem spune că Legea nr. 291/2016 distinge implicit între pariuri tradiționale (off-line) și pariuri on-line. De altfel, studiul practicii judiciare denotă că cei ce cunosc despre existența unei înțelegeri privind trucarea unui eveniment sportiv pariază pe acesta, de regulă, în mediul digital, la case de pariuri din străinătate[28].
În același timp, din analiza art. 2264-2266 din Codul civil al României, putem deduce că legiuitorul român a optat pentru pariurilor pe competițiile sportive și, corespunzător, pariurile pe alte competiții care nu ar avea un caracter sportiv. O atare clasificare vine în consonanță cu prevederile art. 2421 și 2422 CP RM.
O clasificare a pariurilor sportive este conturată în art. 3 din Convenţia Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive:
a) pariuri sportive ilegale – oricare activitate de pariuri sportive a cărei tip sau operator nu este permis în baza legislaţiei aplicabile a jurisdicţiei unde consumatorul este localizat;
b) pariuri sportive neregulamentare – oricare activitate de pariuri sportive care nu se potriveşte cu modelele obişnuite şi anticipate ale pieţii în cauză sau relaţionate cu parierea pe competiţiilor sportive ale căror curs au caracteristici neobişnuite;
c) pariuri sportive dubioase – oricare activitate de pariuri sportive care în conformitate cu probele fiabile şi coerente este relaţionată cu manipularea competiţiilor sportive, pentru care sunt oferite.
Din această perspectivă, accentuăm că „dispoziţia art. 2422 CP RM presupune ipoteza desfășurării în condiţii de legalitate a activităţii de organizare a pariurilor, privită ca una dintre formele activităţii de întreprinzător”[29]. Or, desfășurarea ilegală a activităţii de organizare a pariurilor va cantona răspunderea, după caz, potrivit art. 241 CP RM (care stabilește răspunderea penală pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător) sau alin. (2) art. 2771 din Codul contravențional al Republicii Moldova (care sancţionează cu amendă de la 60 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 120 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice fapta concretizată în desfășurarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc fără licență[30] sau cu licența suspendată/retrasă, sau cu licența nevalabilă). Într-o astfel de ipoteză infracțiunea de pariuri aranjate (în egală măsură, și infracțiunea de manipulare a unui eveniment) nu-și extinde antenele.
Despre alte tipuri de pariuri aflăm din regulamentele de funcționare a unor operatori de pariuri. De exemplu, în funcţie de numărul de evenimente de pariat selectate, o casă de pariuri oferă următoarele pariuri generale (care se pot folosi pentru toate evenimentele): 1) pariul solo – este acela care conține pronosticul unui singur eveniment; 2) pariul cumulativ – este acela care conține pronosticurile a două sau mai multe evenimente, înregistrate pe același formular; 3) pariul combinat (tip sistem) – este pariul care permite selectarea pe același formular a mai multor pariuri, în combinație reciprocă[31].
La rândul lor, pariurile speciale[32] privesc o singură categorie de eveniment: scor corect; dă gol/nu dă gol; total goluri; prima repriză; prima perioadă; a doua repriză; cartonaș roșu; cartonaș galben; total cartonașe; penalty; prima repriză/final meci; primul gol marcat; par/impar număr de goluri; în ce repriză se vor marca mai multe goluri; cele mai multe cornere; cine merge mai departe; prima perioadă; număr total de medalii; clasament final; primul set; câștigător primul set; duel – cine va fi mai bun?; câștigătorul turneului/campionatului; câștigător în seturi; în primii doi; în primii trei; pole position, duel – cine va fi mai bun?; primii doi; primii trei; etc.
În cele din urmă, precizăm că forma sau tipul pariului nu are vreo relevanță la încadrarea juridică a faptei potrivit art. 2421 și/sau art. 2422 CP RM. Oricum, această împrejurare poate fi luată în considerare la individualizarea pedepselor pentru infracțiunile de manipulare a unui eveniment și de pariuri aranjate.
5. Trăsăturile caracteristice pariului
Cu privire la caracterele juridice ale pariului reținem că acesta este un contract real. Astfel, contractul de pariu se formează progresiv, în două etape, consensul părților în direcția plății mizei trebuind dublat de tradițiunea efectivă a bunului pus în joc, pentru ca formarea valabilă a contractului să se definitiveze[33].
De cele mai dese ori, pariul este un contract de adeziune. Or, condițiile acestui sunt prestabilite de operatorul de jocuri de noroc pentru un număr nedeterminat de contracte.
În același timp, pariul este sinalagmatic, deoarece părțile se obligă la câte o prestație fiecare. Principala obligație a jucătorului (participantului la un pariu) este aceea de plată a mizei (taxei)[34], iar principala obligație[35] a organizatorului constă din plata câștigului[36] în ipoteza în care se adeverește pronosticul.
În comparație cu pariurile fără organizator – unde fiecare dintre competitori datorează celuilalt miza pusă în joc, în cazul în care va fi înfrânt – în ipoteza pariurilor organizate, ,,miza de câștigare” este datorată numai de organizator, aceluia dintre participanți care a câștigat pariul. Contractul de pariu organizat se încheie nu între toți particularii participanți, ci între fiecare dintre aceştia și organizator (fiind acte juridice bilaterale, iar nu multilaterale); fiecare din aceste contracte ,,verticale” presupune limitarea ,,mizei de participare”[37] pentru consumator la nivelul prețului unui formular, obligaţia organizatorului de plată a ,,mizei de câștigare” neputând suferi restricții contractuale similare[38].
Tot aici, reținem că prin „participant la jocul de noroc (jucător)” Legea nr. 291/2016 desemnează acea persoană fizică care a încheiat un acord de participare la jocul de noroc cu organizatorul jocurilor de noroc sau cu alți jucători prin achitarea taxei (mizei) pentru participarea la jocul de noroc. Participarea la joc presupune acceptarea necondiţionată a Regulamentului-tip privind organizarea şi desfăşurarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc şi a regulilor respectivului joc de noroc.
Cu privire la organizatorul pariului, precizăm că în Republica Moldova, activitatea de organizare şi desfăşurare a pariurilor pentru competiţiile/evenimentele sportive constituie monopol de stat şi este realizată de Loteria Naţională a Moldovei [alin. (1) art. 43 din Legea nr. 291/2016][39]. Eventual, orice altă entitate nu ar putea pretinde, în mod legal, desfăşurarea și organizarea pariurilor pe teritoriul Republicii Moldova.
Continuând decelarea trăsăturile caracteristice ale pariului, remarcăm că pariul este un contract aleatoriu, deoarece obligaţiile asumate depind de un eveniment viitor şi incert. Altfel spus, „părțile sunt de acord ca echilibrul dintre prestații să fie stabilit de hazard”[40]. Acest eveniment comportă pentru fiecare dintre părţi o şansă de câștig al unor sume de bani sau un risc de pierdere a mizei plasate. Tocmai de aceea, s-a semnalat, cu drept cuvânt, că „pariurile trebuie privite ca activităţi de prezicere a rezultatelor sportive sau nonsportive prin punerea unei mize pe eventualul rezultat al unui eveniment sportiv sau al unui alt eveniment de pariat. […] Adepţii pariurilor interpretează această activitate ca pe un hobby pentru fanii sportivi şi cei nonsportivi, al căror interes creşte prin efectuarea de pariuri pe evenimente sportive sau pe alte evenimente de pariat[41]. De cealaltă parte, oponenţii pariurilor nu-şi ascund temerea că în spatele acestor considerente se ameninţă integritatea sportului şi a unor activităţi nonsportive, prin existenţa a numeroase încercări reuşite de evenimente sportive sau alte evenimente de pariat aranjate”[42].
Incontestabil, evenimentele sportive (în legătură cu care se pot plasa mize) și alte evenimente de pariat sunt guvernate de principiul incertitudinii, aidoma unei artere care planează asupra hazardului. Iată de ce, considerăm că urmează a fi exclusă expresia „cu condiţia ca rezultatele pe care se pariază să nu fie determinate pur aleatoriu” din definiția noțiunii de pariu redată la art. 2 din Legea nr. 291/2016.
Elementul alea însoțește pretutindeni evenimentul susceptibil de a fi manipulat în sensul art. 2421 CP RM și, corespunzător, pe care se poate paria (sau informa alte persoane despre trucarea acestuia cu scopul de a-i determina să parieze) în sensul art. 2422 CP RM.
Incertitudinea unui eveniment poate fi înfrântă prin încurajarea, influenţarea sau instruirea unui participant la evenimentul în cauză să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv. Anume posibilitatea de a obține bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă ca urmare a parierii[43] pe un rezultat cert este catalizatorul comiterii faptei de manipulare a unui eveniment.
Din această perspectivă, într-o speță din practica judiciară s-a reținut, în fapt, că la 27 februarie 2015, T.S. şi P.B., acţionând în baza unor înţelegeri anterior prestabilite, au organizat prin intermediul lui H.I. o întâlnire cu vicepreşedintele Federaţiei de Fotbal din Moldova, T.I., care a avut loc în incinta Centrului Comercial „M.” din mun. Chişinău, str. Arborilor, 21. În cadrul discuţiei T.S. şi P.B. au promis acestuia din urmă 50 000 de dolari SUA, în scopul de a influenţa jucătorii echipei naţionale de fotbal de juniori (sub 21 de ani) a Republicii Moldova, astfel încât aceştia să piardă cu un anumit scor meciul cu naţionala Regatului Belgian, eveniment sportiv care urma să se desfăşoare la 30 martie 2015. În continuarea intenţiilor lor, aceştia, la 3 martie 2015, ora 13.00, au organizat o întâlnire suplimentară cu T.I. în cafeneaua „Geografica” din mun. Chişinău, str. Veronica Micle, 1/1. În cursul discuţiilor, în scopul de a-l determina pe T.I. să se implice în vederea influenţării jucătorilor, i-au promis că vor organiza parierea banilor promişi pe meciul care urma să fie trucat şi că beneficiile îi vor aparţine în exclusivitate lui. La fel, i-au solicitat lista jucătorilor care urmau să joace acel meci şi întâlniri cu fotbaliştii care vor juca pe post de fundaş şi portar. În vederea confirmării intenţiilor lor, aceştia i-au transmis lui T.I. 500 de dolari SUA şi un Iphone 6.
La 19 martie 2015, T.S. şi P.B. au organizat o întâlnire în incinta restaurantului „Pekin” din mun. Chişinău, str. Puşkin, 16, cu M.R., portarul echipei naţionale de juniori de fotbal a Republicii Moldova. Aceştia i-au cerut lui M.R. să piardă la o diferenţă de cel puţin trei goluri, neapărat în prima repriză, şi să provoace o lovitură de la 11 metri, fapt pentru care iniţial i-au transmis 300 de dolari SUA şi i-au promis că vor organiza transferul acestuia la o echipă dintr-un campionat din vestul Europei. Iar lui T.I., vicepreşedintele Federaţiei de Fotbal din Moldova, i-au transmis 4250 de dolari SUA în vederea organizării întâlnirii cu fundaşii echipei naţionale de fotbal [44].
Deși această speță se referă la infracțiunea de darea de mită (prevăzută la art. 334 CP RM – promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană) unui participant la un eveniment sportiv, care, în același timp, este și un eveniment de pariat, ea ne oferă o dovadă că ar putea fi manipulat și, deci, spulberat caracterul alea, chiar și a unei părți sau a unui incident legate de o competiție sportivă, pe care se poate paria.
Preocupat de asigurarea imprevizibilității evenimentelor pe care se poate paria, atât Parlamentul Republicii Moldova (art. 43 din Legea nr. 291/2016), cât și Guvernul României (art. 10 din O.U.G. nr. 77/2009) au stabilit că în contextul organizării și desfășurării pariurilor sunt folosite rezultatele unor evenimente ce se vor produce fără implicarea organizatorilor. Substratul rațional al acestei reguli rezidă în aceea că, în general, „jocurile de noroc, din cauza intereselor foarte mari pe care le implică, se pot preta la manipulări din partea organizatorului care poate dori să facă în așa fel, încât rezultatul extragerii sau al competiției sportive să îi fie cât se poate de favorabil”[45].
Trecând la particular, în speța Liga Portuguesa de Futebol Profissional, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, inter alia, că: „nu este exclusă posibilitatea ca un operator care sponsorizează anumite competiții sportive cu privire la care acceptă pariuri, precum și anumite echipe care participă la aceste competiții să se găsească într-o situație care să îi permită să influențeze direct sau indirect rezultatul acestora și să își sporească astfel profiturile”[46]. Într-adevăr, un atare scenariu este verosimil. Or, aceste jocuri de noroc (se are în vedere pariurile) nu pot să funcționeze și să se mențină decât dacă cei care pun mize, în marea lor majoritate, pierd mai mult decât câștigă. Chiar principiul acestei activități al cărei interes lucrativ se bazează pe forța de atracție a visului este acela de a-i sărăci pe cei care se dedau la aceasta, ademenindu-i cu iluzia unei eventuale îmbogățiri[47].
Dar, care sunt evenimentele pe care se poate paria? În această privință, potrivit Regulamentului de joc pentru pariuri în cotă fixă la distanță a unui operator de jocuri de noroc[48], se acceptă pariuri pentru următoarele categorii de evenimente sportive: fotbal, fotbal pe plajă, fotbal de sală, baschet, handbal, hochei, hochei pe iarbă, tenis, baseball, fotbal american, snooker, darts, volei, polo, Formula 1, golf, sporturi de contact, atletism, ciclism, rugby, sporturi de iarnă, curse de automobile şi de motociclete, bandy, fotbal australian, volei pe plajă, crichet, in-line hochei, tenis de masă, șah, curling, bowls, badminton, floorball etc. Sintetic spus, practic, orice sport din lume poate oferi un prilej de a paria. Corelativ, în literatura de specialitate[49] s-au identificat și evenimente care nu au un caracter sportiv, însă pe care s-ar putea paria, id est: premiile Oscar sau alte premii de film; Miss World; Eurovision; concursurile şi emisiunile TV de muzică; reality show-rile TV; evenimentele politice; evenimentele financiare etc.
În această succesiune logică, se impune o altă precizare negolită de noimă: „într-un eveniment de pariat, care nu are un caracter sportiv, este posibil să nu fie vizați oameni. Mai precis, este posibil să fie vizate animale (de exemplu, cursele de câini) sau să nu fie vizați nici oameni, nici animale (de exemplu, un eveniment astronomic). Cu toate acestea, în sensul art. 2421 CP RM, oamenii sunt cei considerați participanți atât la un eveniment sportiv, cât şi la un eveniment de pariat. Acești oameni sunt cei pe care făptuitorul îi încurajează, îi influenţează sau îi instruiește să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului sportiv sau a evenimentului de pariat, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană”[50].
După această clarificare, în plan legislativ, reținem că în conformitate cu art. 42 din Legea nr. 285/1999 (abrogată): „Pentru desfășurarea pariurilor nemijlocit la competiții sportive şi la alte competiții şi acţiuni, este necesar acordul organizatorilor competițiilor şi acţiunilor de a folosi rezultatele lor”. Astfel, din această prevedere reieșea, fără dubiu, că mizele se puteau plasa pe evenimente sportive și evenimente de altă natură.
Print-un efect de oglindă, prevederile citate mai sus și-au găsit reflectare, cu anumite nuanțări, și în noul cadru legislativ din Republica Moldova ce reglementează domeniul jocurilor de noroc. Mai exact, conform art. 44 din Legea nr. 291/2016: „Pentru desfășurarea pariurilor nemijlocit la locul desfășurării competițiilor sportive şi la alte competiții şi acţiuni este necesar acordul organizatorilor competițiilor şi acţiunilor de a folosi rezultatele lor”.
Privit în mod izolat și interpretat ad litteram, articolul precitat creează impresia că, în continuare, pariurile pot fi desfășurate atât în privința unor competiții sportive, cât și în privința altor competiții și acțiuni care pot să nu aibă un caracter sportiv. Însă, la o inspecție de ansamblu a prevederilor Legii nr. 291/2016 și recurgând la interpretarea sistemică, ajungem la o altă concluzie. Astfel, este de observat că art. 44 este plasat în Capitolul VIII „Organizarea şi desfășurarea pariurilor pentru competițiile/evenimentele sportive” din Legea nr. 291/2016. De aici, s-ar acredita teza că pariurile pot fi desfășurate doar în privința competițiilor sportive, nu însă și pentru alte competiții și acțiuni, așa cum sugerează art. 44 din Legea nr. 291/2016.
În afară de aceasta, reiterăm că din definiția noțiunii legislative de „pariu” enunțată la art. 2 din Legea nr. 291/2016 ar reieși că se poate de pariat doar pe evenimente sportive. Această afirmație este întărită și de alte prevederi ale Legii nr. 291/2016:
– „Este considerată activitate în domeniul jocurilor de noroc: […] d) organizarea şi desfăşurarea pariurilor pentru competiţiile/evenimentele sportive” [alin. (1) art. 6];
– „Jocurile de noroc ce nu corespund cerinţelor prezentei legi sunt interzise, inclusiv: […] c) jocurile de tip pariu, indiferent de forma de organizare şi mijloacele de joc utilizate, care folosesc ca suport (obiect) de joc rezultatele loteriilor, indiferent de modul în care se organizează aceste jocuri şi în care participanţii au posibilitatea să indice (pronosticheze) rezultatele acestor evenimente; d) alte jocuri de noroc care nu sunt prevăzute de prezenta lege” [alin. (4), art. 6];
– „Prin intermediul rețelelor de comunicaţii electronice poate fi desfăşurat orice joc de noroc dacă sunt respectate prevederile prezentei legi şi regulile aprobate de Ministerul Finanţelor” [alin. (2) art. 47];
– „Încălcări ale prezentei legi se consideră: a) organizarea și desfășurarea jocului de noroc interzis […]” [alin. (2) art. 54].
Din analiza coroborată a acestor prevederi rezultă că se interzice desfășurarea și organizarea pariurilor în privința unor evenimente ce nu au un caracter sportiv.
Așadar, ar reieși că prevederile art. 44 din Legea nr. 291/2016 contravin celorlalte dispoziții din aceeași lege. Este evidentă existența unui hățiș legislativ. Presupunem că la redactarea art. 44 din Legea nr. 291/2016 Parlamentul Republicii Moldova a preluat „orbește” conținutul art. 42 din Legea nr. 285/1999 (singura diferență constă în faptul că art. 44 din Legea nr. 291/2016 conține și expresia „la locul desfășurării”), fără a ține cont de alte prevederi din Legea nr. 291/2016. Într-o atare ambianță ideatică, constatăm că s-a sfidat regula de tehnică legislativă în corespundere cu care legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o legătură logico-juridică între dispoziţiile pe care le conţine și să evite paralelismele legislative, ce generează interpretări contradictorii și, prin urmare, instaurându-se incertitudinea și insecuritatea juridică.
Dacă am admite, arguendo, că Parlamentul Republicii Moldova a vrut să permită, în noua configurație legislativă, pariurile doar pe evenimente sportive, ar reieși implicit că sintagmele „sau la un eveniment de pariat”, „sau pe un alt eveniment de pariat” din alin. (1) art. 2421 CP RM și, respectiv, din alin. (1) art. 2422 CP RM sunt decorative și, deci, de prisos. Pe cale de consecință, în sensul art. 2421 CP RM, ar putea fi încurajat, influențat sau instruit un participant la un eveniment sportiv să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană. Corespunzător, art. 2422 CP RM devine aplicabil în situația în care făptuitorul pariază pe un eveniment sportiv fie informează alte persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment în intenția de a le determina să participe la pariul respectiv, săvârșită de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment. Simplificând: sfera de incidență a infracțiunilor prevăzute la art. 2421 și 2422 CP RM este limitată doar la evenimente sportive și, respectiv, la pariuri sportive.
Așa stând lucrurile, ne întrebăm: este oare îndreptățită această optică? Profilăm un răspuns negativ. Este adevărat că majoritatea pariurilor sunt organizate și desfăşurate în legătură cu anumite evenimente sportive. Totuși, nu există niciun argument obiectiv şi rezonabil pentru a interzice pariurile pe evenimente de altă natură susceptibile de a fi manipulate în sensul art. 2421 CP RM. Mai mult decât atât, evenimentele de pariat permit, în contextul infracțiuni prevăzute la art. 2422 CP RM, aplicarea binomului „sportiv – nesportiv”.
Din aceste considerente, înclinăm a crede că legiuitorul moldav ar trebuie să-și regândească concepția privind desfășurarea și organizarea pariurilor. In concreto, milităm pentru reglementarea posibilității de a plasa mize nu numai pe evenimente sportive, dar și pe evenimente de altă natură. În așa mod, lucrurile vor reveni în albia lor firească. Pentru ca aceasta să devină realitate, venim cu următoarele recomandări de lege ferenda:
1) expunerea într-o nouă redacție a noțiunii de „pariu” din art. 2 al Legii nr. 291/2016, și anume: „pariu – joc de noroc ce presupune plasare unei mize pe un eveniment viitor și incert, ce se va produce fără implicarea organizatorului”;
2) excluderea expresiei „pentru competiţiile/evenimentele sportive” din lit. d) alin. (1) art. 6, alin. (1) art. 43, precum și din titlul Capitolului VIII al Legii nr. 291/2016;
3) abrogarea lit. c) alin. (4) art. 6) al Legii nr. 291/2016, normă care interzice jocurile de tip pariu, indiferent de forma de organizare şi mijloacele de joc utilizate, care folosesc ca suport (obiect) de joc rezultatele loteriilor, indiferent de modul în care se organizează aceste jocuri şi în care participanţii au posibilitatea să indice (pronosticheze) rezultatele acestor evenimente.
În final, toate aceste modificări ar contribui, ne place să credem, la creionarea unui cadru legislativ nu numai coerent, dar şi echilibrat în materia analizată, astfel încât să nu restrângă, în mod nejustificat, raza de acțiune a infracțiunilor de manipulare a unui eveniment și de pariuri aranjate.
*Acest articol a fost publicat în: Studii și cercetări juridice europene: Conferința internațională a doctoranzilor în drept, Ediția a X-a, Timișoara, 8 iunie 2018. București: Universul Juridic, 2018, pp. 649-664; sau în: Universul Juridic nr. 7/2019;
Referințe bibliografice:
[1] Codul penal al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 18 aprilie 2002, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 72-74.
[2] În corespundere cu art. 3 din Convenţia Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive, întocmită la Magglingen/Macolin la 18 septembrie 2014*, „manipularea competițiilor sportive” înseamnă un aranjament, acțiune sau omisiune intenționată care are drept scop modificarea necorespunzătoare a rezultatului sau cursului competiţiei sportive pentru a îndepărta în totalitate sau parţial tipul imprevizibil al competiţiei sportive menţionate mai-sus cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit pentru sine sau alţii**. Este de menționat că la 18 iunie 2015 Președintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 1646***, prin care s-a aprobat semnarea Convenţiei Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive (reprezentantul permanent al Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei a semnat Convenția dată la 29 aprilie 2016 la Strasbourg și, prin urmare, Republica Moldova a devenit al 22-lea stat care semnează acest instrument juridic al Consiliului Europei), ceea ce este un lucru salutabil. Totuși, nu este clar: de ce oare Republica Moldova ezită să ratifice această Convenție? Deocamdată, această Convenție a fost semnată de 31 de state (însă, din motive inexplicabile, acestea nu se grăbesc să o ratifice) și, cu regret, constatăm că încă nu a intrat în vigoare. Aceasta deoarece, până acum, Convenția a fost ratificată doar de 3 state – Norvegia (9 decembrie 2014), Portugalia (29 septembrie 2015) și Ucraina (10 ianuarie 2017). Însă, pentru intrarea în vigoare a Convenţiei în discuție este necesară depunerea a 5 instrumente de ratificare, dintre care 3 – să provină de la state membre ale Consiliului Europei. Astfel, se pare că intrarea în forță a Convenţiei date este o chestiune de timp.
* Council of Europe Convention on the Manipulation of Sports Competitions, Magglingen/Macolin, 18.IX.2014. Disponibil: https://rm.coe.int/16801cdd7e (accesat la 10 aprilie 2018)
** Pentru o analiză temeinică a textului Convenției Consiliului Europei privind manipularea în competițiile sportive, a se vedea: Tom Serby, The Council of Europe Convention on Manipulation of Sports Competitions: The Best Bet for The Global Fight Against Match-Fixing?, în The International Sports Law Journal, 2015, vol. 15, iss. 1, p. 83-100.
*** Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1646 din 18 iunie 2015 pentru aprobarea semnării Convenţiei Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 161-167.
[3] Precizăm că art. 2421 „Manipularea unui eveniment” și art. 2422 „Pariurile aranjate” au suplinit Codul penal al Republicii Moldova ca urmare a adoptării de către Parlamentul Republicii Moldova a Legii nr. 38 din 21 martie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 75-81), în vigoare din 12 aprilie 2013.
[4] În conformitate cu alin. (1) art. 1 CP RM, „Prezentul cod este unica lege penală a Republicii Moldova”.
[5] Recurgerea la definițiile oferite de alte acte normative, chiar și ale unei alte ramuri de drept, se justifică prin prisma regulii fixate la lit. c) alin. (1) art. 54 al Legii Republicii Moldova nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative (publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 7-17), conform căreia „terminologia utilizată este constantă, uniformă și corespunde celei utilizate în alte acte normative”. În plus, un astfel de procedeu a fost confirmat și de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauza Khodorkovskiy și Lebedev v. Rusia. În particular, din această speță rezultă că instanțele naționale pot invoca noțiuni juridice din alte ramuri de drept (respectiv, din alte legi) pentru a stabili dacă o anumită faptă constituie o infracțiune în sensul legii penale. A se vedea: ECtHR, Case of Khodorkovskiy and Lebedev v. Russia, Applications nos. 11082/06 and 13772/05, Judgment of 25 July 2013, § 791. Disponibil: https://goo.gl/L3YbdZ (accesat la 10 aprilie 2018)
[6] Pentru un scurt istoric al apariției și evoluției jocurilor de noroc, a se vedea: Marius Pantea, Managementul activităţilor de prevenire şi combatere a ilegalităților în domeniul jocurilor de noroc în Uniunea Europeană, Pro Universitaria, Bucureşti, 2011, p. 15-19.
[7] William N. Thompson, Gambling in America: An Encyclopedia of History, Issues and Society, ABC-CLIO, Santa Barbara, California, Denver, Colorado, Oxford, England, 2001, p. 115.
[8] Adina Buciuman, Contractul de joc sau joaca de-a contractul? (Privire asupra convențiilor de joc și pariu), în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Seria „Iurisprudentia”, 2007, nr. 1, p. 24.
[9] Orice contracte care s-ar fi putut naşte cu ocazia jocului erau nule, neproducând niciun efect civil, nici măcar imperfect. Mai mult, aspectele legale denotă preocuparea autorităţilor de a asigura restituirea plăţii efectuate de învins, nu atât pentru protejarea acestuia din urmă, cât pentru a împiedica prin toate mijloacele păstrarea câştigului. Severitatea dreptului roman faţă de jocurile de noroc se explică prin schimbarea profundă pe care au suferit-o moravurile romane în momentul apariţiei primelor războaie civile. Dacă la începuturile Romei, întâlneam o populaţie cu moravuri austere, bine pregătită pentru războaie, cuceririle şi contactul cu civilizaţiile Orientului au transformat caracterul roman, cultivându-i o adevărată înclinaţie spre lux şi plăceri frivole. Frenezia acumulării de averi a adus cu ea gustul pentru jocul de noroc, mijloc facil de parvenire. Condamnarea viguroasă de către moraliştii vremii a pasiunii jocului de noroc, care cuprinsese Roma, chiar şi în cele mai înalte sfere sociale, a fost lipsită de efect, astfel că s-a impus intervenţia energică a legiuitorului. Vestitul spirit practic al romanilor nu se dezminte nici cu această ocazie: departe de a se mulţumi să condamne legislativ jocul în numele moralei, dreptul roman clasic a stabilit în plus o sancţiune mai activă, şi anume aceea de a-l priva pe câştigător de orice securitate. Apud: Adina Buciuman, Contractul de joc sau joaca de-a contractul? (Privire asupra convențiilor de joc și pariu), p. 24-25.
[10] Adina Buciuman, Op. cit., p. 26.
[11] Stéphane Teodoresco, Du jeu et du pari en droit privé français, Les Presses Universitaires de France, Paris, 1931, p. 29-37, apud: Adina Buciuman, Op. cit., p. 26.
[12] În doctrină se susține că jocurile şi pariurile (desigur, alături de alte instituții și norme) au fost recepționate din dreptul privat roman cu adaptări la realităţile sociale şi juridice moderne. A se vedea: Raisa Grecu, Iurie Mihalache, Recepţionarea unor norme şi instituţii din dreptul roman în legislaţia civilă şi penală a Republicii Moldova, în Revista Naţională de Drept, 2012, nr. 9, p. 12.
[13] Codul civil al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 6 iunie 2002, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86.
[14] Codul civil al României din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.
[15] Andrei Bloşenco, Drept civil. Partea specială. Note de curs, Cartdidact, Chişinău, 2003, p. 240-250 (spre deosebire de alte contracte, cărora autorul le alocă câte un capitol separat, contractele de joc și pariu sunt „înghesuite” într-un singur capitol cu actele unilaterale şi faptele juridice); Raisa Grecu, Iurie Mihalache, Recepţionarea unor norme şi instituţii din dreptul roman în legislaţia civilă şi penală a Republicii Moldova, p. 12.
[16] Mihai Buruiană, Oleg Efrim, Nicolae Eşanu (coord.), Comentariul Codului civil al Republicii Moldova, vol. II, Arc, Chişinău, 2006, p. 1034.
[17] Ibidem.
[18] Henry C. Black, Black’s Law Dictionary: Definition of the Terms and Phrases of American and English Jurisprudence, Ancient and Modern, Fifth edition, West Publishing Co, St. Paul, Minn, 1979, p. 146, apud: Thomas Papadopoulos, The Evolution of the European Court of Justice’s Case Law on Gambling and Sports Betting: An Internal Market Perspective, în: Revista română de drept al afacerilor, 2012, nr.10, p. 44-73.
[19] Dumitru Rădescu, Dicționar de drept privat, Mondan’94, București, 1997, p. 684.
[20] Mădălina Afrăsinie et al, Noul Cod civil: comentarii, doctrină, jurisprudență, vol. III, Hamangiu, București, 2012, p. 554.
[21] Philippe Malaurie, Laurent Aynès, Pierre-Yves Gautier, Drept civil: Contractele speciale (traducere de Diana Dănișor), Wolters Kluwer, București, 2009, p. 533, apud: Juanita Goicovici, Contractele de joc și pariu, în reglementarea art. 2264-2266 din Noul Cod civil, în Curierul Judiciar, 2010, nr. 6, p. 325.
[22] Legea Republicii Moldova nr. 285 din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc (abrogată), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 50-52. În doctrină s-a arătat că această lege avea un caracter special față de Codul civil al Republicii Moldova. A se vedea: Comentariul Codului civil al Republicii Moldova, vol. II, p. 1034.
[23] Legea Republicii Moldova nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 2-8.
[24] Folosirea de către legiuitor a barei verticale pentru a crea o condiție de tip „sau” acreditează la prima facie (falsa) ideea că, din punct de vedere conceptual, noțiunile „competiţie sportivă” și „eveniment sportiv” au o conotație juridică distinctă. Însă, în realitate, conform alin. (1) art. 3 din Convenţia Consiliului Europei privind manipularea în competiţiile sportive din 18 septembrie 2014: „Competiţie sportivă semnifică oricare eveniment sportiv […]”. De aici derivă și fireasca constatare: sintagmele confruntate au aceeași încărcătură juridică. Apud: Vitalie Stati, Gheorghe Reniță, Efectele adoptării Legii Republicii Moldova nr. 291/2016 asupra aplicării răspunderii penale pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate, „Актуальные научные исследования в современном мире: ХХІ Международная научная конференция, 26-27 мая 2017 г., Переяслав-Хмельницкий: Сборник научных трудов”, 2017, Вып. 5(25), Ч. 10, p. 97.
[25] Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 77 din 24 iunie 2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 439 din 26 iunie 2009.
[26] Juanita Goicovici, Natura juridică a contractelor de joc și pariuri, în Dreptul, 2008, nr. 1, p. 79.
[27] O.N.J.N. – Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului României. Atribuțiile principale ale Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc constau în: a) coordonarea aplicării unitare, corecte şi nediscriminatorii a dispoziţiilor legale în vigoare în domeniul jocurilor de noroc; b) analiza şi soluţionarea cererilor depuse de operatorii care doresc să desfăşoare activităţi de jocuri de noroc potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; c) supravegherea activităţilor din domeniul jocurilor de noroc direct sau împreună cu alte instituţii ale statului, în condiţiile legii; d) exercitarea controlului tehnic al sistemelor informatice, monitorizarea şi supravegherea pentru jocurile de noroc tradiţionale şi la distanţă. Pentru mai multe detalii, a se vedea: Marius Pantea, Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc – noua structură de coordonare a activităţilor în domeniul jocurilor de noroc din România, în Acta Universitatis George Bacovia. Juridica, 2013, vol. 2, iss. 1, p. 161-174.
[28] Pentru detalii, a se vedea: Gheorghe Reniță, Controverse legate de răspunderea penală pentru manipularea unui eveniment și pariurile aranjate săvârșite în cyberspațiu, în Studia Universitatis Moldaviae, Seria „Științe sociale”, 2017, nr. 8(108), p. 223-245.
[29] Vitalie Stati, Răspunderea penală pentru pariurile aranjate (art.2422 CP RM). Partea I, în Revista Naţională de Drept, 2014, nr. 1, p. 9-10; Vitalie Stati, Infracțiuni economice: Note de curs, CEP USM, Chişinău, 2014, p. 191-192; Vitalie Stati, Infracţiuni economice: Note de curs, ediția a II-a, revăzută și actualizată, CEP USM, Chişinău, 2016, p. 232-234.
[30] La 1 aprilie 2015, un cotidian de știri relata că, cinci case de pariuri, care au acelaşi patron şi sunt amplasate în municipiul Chișinău, primeau ilegal mize sportive de la clienţi. Agentul economic care deţine casele de pariuri nu avea dreptul legal să desfăşoare activităţi de acest gen, pentru că nu dispunea de licenţa obligatorie*. În acest sens, credem că, la epoca faptei, răspunderea urma să survină în baza alin. (4) art. 263 din Codul contravențional al Republicii Moldova, normă care sancționează desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător fără autorizaţie, licenţă sau certificat, eliberate de autoritatea competentă în temeiul legii. Mai mult, în baza acestei norme urma a fi tras la răspundere doar în administratorului entității în cauză, pentru că . (4) art. 263 din Codul contravențional al Republicii Moldova nu prevede sancțiuni și pentru persoana juridică.
* A se vedea: Mize sportive // Cinci case de pariuri din Chişinău şi un dosar penal. Ce au depistat oamenii legii? Disponibil: https://goo.gl/yG8YtW (accesat la 10 aprilie 2018)
[31] Regulamentul de joc pentru pariuri în cotă fixă la distanță a companiei „Sea-Bet Limited”. Disponibil: https://goo.gl/SGixwQ (accesat la 10 aprilie 2018)
[32] Ibidem. În același sens, a se vedea: Marius Pantea, Managementul activităţilor de prevenire şi combatere a ilegalităților în domeniul jocurilor de noroc în Uniunea Europeană, p. 176-177.
[33] Juanita Goicovici, Natura juridică a contractelor de joc și pariuri, în Dreptul, 2008, nr. 1, p. 108.
[34] Legea nr. 291/2016 distinge între: taxă de participare directă (miză de joc) – sumă de bani, sau echivalentul acesteia, percepută direct de la jucător în schimbul dreptului de participare la joc; taxă de participare indirectă – sumă încasată sau solicitată suplimentar faţă de contravaloarea percepută de la aceeaşi persoană de acelaşi agent economic pentru vânzarea unor bunuri ori produse sau pentru efectuarea unor servicii similare ori identice, indiferent dacă aceasta este încasată sau solicitată direct de către organizatorul activităţii ori de către o altă persoană care participă sub orice formă la desfăşurarea activităţii, având ca finalitate permisiunea dreptului de participare la jocul de noroc.
[35] Este de remarcat că în accepțiunea alin. (2) art. 2264 din Codul civil al României, „cel care pierde nu poate să ceară restituirea plăţii făcute de bunăvoie. Cu toate acestea, se poate cere restituirea în caz de fraudă sau dacă acela care a plătit era lipsit de capacitate de exerciţiu ori avea capacitate de exercițiu restrânsă”. Însă, după cum rezultă din art. 2264 din același cod, această regulă nu se aplică pariurilor făcute între persoanele care iau ele însele parte la curse, la jocuri de îndemânare sau la orice fel de jocuri sportive. Iar dacă suma pariului este excesivă, instanţă poate să respingă acţiunea sau, după caz, să reducă suma.
[36] Conform art. 2 din Legea nr. 291/2016, „câștig” semnifică mijloace bănești, lucruri susceptibile aproprierii individuale sau colective şi drepturi patrimoniale, bilete ale loteriilor care se transmit în proprietate jucătorului câștigător al jocului de noroc pe baza rezultatelor favorabile acestuia la finalizarea jocului de noroc; iar „câștig impozabil” – diferenţă pozitivă, rezultată în urma participării jucătorului în cadrul jocurilor de noroc și impozitată conform legislației în vigoare, dintre suma de bani sau echivalentele mijloacelor bănești, obținute de jucător după încheierea jocului ori a sesiunii de joc și prezentate de către organizator, și suma mizei de joc depuse.
[37] Regulamentele unor operatori de jocuri de noroc optează pentru plafonarea mizelor puse în joc. De exemplu, o casă de pariuri, de altfel, cu sediul social în Timișoara, a stabilit că miza minimă pusă în joc este de 1 leu, iar valoarea maximă ce poate fi obținută în temeiul unui bilet de pariere este de 210.000 lei. A se vedea: Regulamentul „New Mozzart SRL” de joc pentru pariuri în cotă fixă la distanță. Disponibil: https://goo.gl/KV74FJ
[38] Juanita Goicovici, Contractele de joc și pariu, în reglementarea art. 2264-2266 din Noul Cod civil, în Curierul Judiciar, 2010, nr. 6, p. 327.
[39] În contrast, conform Legii nr. 285/1999 doar desfășurarea loteriilor naţionale constituia monopolul statului.
În esență, Legea nr. 285/1999 reglementa, în prezența anumitor condiții, o piață deschisă pentru organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc pe teritoriul Republicii Moldova. Activitatea legată de jocurile de noroc se supuneau licenţierii activitatea legată de jocurile de noroc. Licenţa pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se elibera, pe un termen de până la un an, persoanei juridice care practica orice gen de activitate în domeniul jocurilor de noroc, respectându-se condiţia că forma juridică de organizare este societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată. În cazul pariurilor, solicitatul urma să achite taxa pentru licență în mărime de 28% din suma totala a mizelor acceptate şi din costul total al biletelor de loterie vândute (pentru mizele la competiţiile sportive şi loteria cifrică), cu prezentarea lunară autorității de licențiere a raportului privind suma mizelor acceptate şi numărul biletelor realizate, precum şi ordinul de plată privind achitarea taxei pentru licenţă.
[40] Juanita Goicovici, Formarea progresivă a contractului, Wolters Kluwer, București, 2008, p. 162.
[41] Unii au ajuns chiar să-și câștige existența doar din pariuri sportive. A se vedea: Povestea românului care și-a câștigat existența doar din pariuri sportive. Disponibil: https://goo.gl/V7J6Ci (accesat la 10 aprilie 2018)
[42] Vitalie Stati, Răspunderea penală pentru pariurile aranjate (art. 2422 CP RM). Partea I, în Revista Naţională de Drept, nr. 1/2014, p. 9; Vitalie Stati, Infracțiuni economice: Note de curs, CEP USM, Chișinău, 2014, p. 190-191; Vitalie Stati, Infracţiuni economice: Note de curs, ediția a II-a, revăzută și actualizată, CEP USM, Chişinău, 2016, p. 232.
[43] Industria jocurilor de noroc este comparabilă, din punctul de vedere al profiturilor, cu industria diamantelor sau cu sectorul producției de armament. Încasările mereu în creştere au declanşat o ofensivă fără precedent din partea crimei organizate pentru preluarea unei părţi cât mai mari din piaţă. Apud: Marius Pantea, Nae Marioara, Criza globală şi impactul asupra industriei jocurilor de noroc, Revista de investigare a criminalității, 2009, nr. 3, anul II, p. 62.
[44] Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2015. Dosarul nr. 1a-1537/15. Disponibil: https://goo.gl/uEmpZH (accesat la 10 aprilie 2018)
[45] Opinion of Advocate General Bot delivered on 14 October 2008 in Case C-42/07, Liga Portuguesa de Futebol Profissional (CA/LPFP) Baw International Ltd v Departamento de Jogos da Santa Casa da Misericórdia de Lisboa, § 32. Disponibil: https://goo.gl/pXETqP (accesat la 10 aprilie 2018)
[46] ECJ, Judgment of 8 September 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional, Case C-42/07, § 71. Disponibil: https://goo.gl/EugFUT (accesat la 10 aprilie 2018)
[47] Joint Opinion of Advocate General Bot in Cases C-203/08, Sporting Exchange Ltd v Minister van Justitie [2010] ECR I-4695 and C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd et al v Stichting de Nationale Sporttotalisator [2010] ECR I-4757, § 59, apud: Jacqueline Dutheil de la Rochère, Betting, Monopolies and the Protect of Public Order, in Niamh Nic Shuibhne and Laurence W. Gormley (eds.), From Single Market to Economic Union, Essays in Memory of John A. Usher, Oxford University Press, Oxford, 2012, p. 107.
[48] Regulamentul de joc pentru pariuri în cotă fixă la distanță a companiei Sea-Bet Limited. Disponibil: https://goo.gl/SGixwQ (accesat la 10 aprilie 2018)
[49] Sergiu Brînza, Vitalie Stati, Tratat de drept penal. Partea Specială, Vol. II, Vol. II, Tipografia Centrală, Chişinău, 2015, p. 107; Vitalie Stati, Infracţiunea de manipulare a unui eveniment (art.2421 CP RM): studiu de drept penal. Partea I, în Revista Naţională de Drept, 2013, nr. 11, p. 13; Vitalie Stati, Infracțiuni economice: Note de curs, CEP USM, Chişinău, 2014, p. 176; Vitalie Stati, Infracţiuni economice: Note de curs, ediția a II-a, revăzută și actualizată, CEP USM, Chişinău, 2016, p. 217.
[50] Ibidem.