Dr. Gheorghe Macovei
Procedura de insolvabilitate rămîne a fi una din cele mai controversate proceduri sub aspectul interpretărilor ce le provoacă, începînd de la natura juridică a acesteia și terminînd cu tipurile de acte jurisdicționale prin care are loc încetarea acesteia.
Astfel instituția intentării procedurii de insolvabilitate rămîne a fi una din cele mai dificile instituții sub aspectul interpretării acesteia cît și înțelegerii efectelor ei, deoarece este absolut diferită de intentarea unui proces civil în ordine generală.
Reieșind din doctrina autohtonă, procedura examinării și soluționării de către instanțele de judecată a oricărei pricini civile este marcată la început de faza intentării procesului civil. [1] Prin urmare la nivel doctrinar este acceptat faptul că orice cauză civilă începe prin intentarea acesteia. Inexistența, a ceea ce numim proces civil, anterior intentării pricinii civile se demonstrează și prin efectele intentării procesului asupra drepturilor și obligațiilor justițiabililor, deoarece, intentarea procesului civile are drept efect apariția raporturilor procesual civile și nemijlocit obținerea calității procesuale (reclamant, pîrît, etc.) cît și a drepturilor și obligațiilor procesuale. [2]
O situație cu totul diferită o avem în cadrul procedurii de insolvabilitate, deoarece, intentarea procesului de insolvabilitate nu semnifică începutul raporturilor de procedură civilă ci continuarea unei etape specifice a procesului în general, precedată de o totalitate de acțiuni procesuale care au loc anterior intentării propriu-zise a procedurii de insolvabilitate.
Starea dată a lucru este generată de specificul examinării cererii introductive. Astfel ca rezultat al depunerii cererii introductive instanța de judecată dispune prin încheiere primirea spre examinare a acesteia, [2] ceea ce nu înseamnă intentarea procedurii de insolvabilitate, dar începutul unei etape premergătoare intentării procesului ce are ca scop verificarea existenței sau inexistenței temeiurilor pentru intentarea procesului de insolvabilitate. Prin urmare deși formal prin primirea spre examinare a cererii introductive se pune începutul raporturilor de procedură civilă, acestea nu presupun intentarea procedurii de insolvabilitate propriu-zise. Și doar după verificarea existenței sau inexistenței temeiurilor de insolvabilitate instanța de judecată poate dispune intentarea procedurii de insolvabilitate în privința debitorului sau să adopte o altă hotărîre după caz. [2]
Un aspect specific, doar pentru procedura de insolvabilitate, este tipul actului prin care se intentează procedura de insolvabilitate. Reieșind din prevederile art. 14 al Codului de procedură civilă al RM [3], în formă de hotărîre se emite dispoziţia primei instanţe prin care se soluţionează fondul pricinii, iar în formă de încheiere se emite dispoziţia primei instanţe prin care nu se soluţionează fondul pricinii. În acest sens procedura de insolvabilitate se intentează prin hotărîre judecătorească și în cazul dat ea semnifică începutul tuturor acțiunilor care se vor desfășura în privința debitorului insolvabil și nu sfîrșitul acestora.
Importanța adoptării hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate este una categorică pentru întregul proces fiind cauza și momentul de început a tuturor acțiunilor legate de desfășurarea propriu-zisă a procedurii de insolvabilitate.
Un prim efect al intentării procedurii de insolvabilitate este înlăturarea de jure a debitorului de la administrarea și dispunerea de bunurile incluse în masa debitoare. [4] În comparație cu perioada de pînă la intentare cînd înlăturarea debitorului de la administrarea întreprinderii poate fi dispusă la solicitarea creditorilor și poartă caracterul unei măsuri de asigurare, după intentarea procedurii de insolvabilitate dreptul debitorului insolvabil de a administra întreprinderea și de a dispune de bunurile sale încetează de drept. În acest sens legea garantează stric efectele înlăturării debitorului de la administrarea propriilor bunuri instituind regula nulității a orice act efectuat de debitor asupra masei debitoare după intentarea procedurii de insolvabilitate. [4]
De asemenea ca rezultat al intentării procedurii de insolvabilitate are loc suspendarea activității organelor de conducere a debitorului. Mai mult decît atît asociații, fie acționarii, nu au dreptul de a primi careva plăți în calitate de dividende sau alte cote de participației în cadrul debitorului, cît și nu au dreptul de a solicita separarea cotei de participație în masa debitoare în legătură cu ieșirea sau excluderea debitorului din lista asociaților, ceea ce înseamnă că echivalentul cotei de participație va fi achitat de rînd cu celelalte creanțe.
Un efect specific îl are intentarea procedurii de insolvabilitate asupra măsurilor de asigurare sau alte limitări aplicate debitorului pînă la intentarea procesului. În conformitate cu Legea insolvabilității, din momentul intentării procedurii de insolvabilitate orice măsuri de asigurare se anulează de drept și se aplică în exclusivitate numai de către instanța de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate. De menționat că în afară de anularea măsurilor de asigurare odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate se interzice executarea oricăror obligații a masei debitoare pe o perioadă de 180 de zile din data intentării.
În vederea asigurării conservării masei debitoare unul din efectele imperative ale intentării procedurii de insolvabilitate este suspendarea, odată cu intentarea procesului, a penalităților, dobînzilor și altor plăți aferente datoriilor creditoare ale debitorului, cît și a plăților aferente creditelor acordate debitorului de către Ministerul Finanțelor din bugetul de stat.
Unul din efectele intentării procesului de insolvabilitate de cea mai largă aplicabilitate este suspendarea altor procese civile pendinte la data intentării procesului de insolvabilitate în care debitorul insolvabil își are calitate fie de reclamant, fie de pîrît. Deși lucrurile la prima vedere sunt destul de simple, suspendarea proceselor civile se realizează în conformitate cu următoarele reguli.
În cazul în care anterior intentării procesului de insolvabilitate a fost intentat un proces civil în care debitorul este reclamant, acesta nu se va suspenda, procesul, în cazul dat, poate fi continuat de administratorul insolvabilității în procedura în care a fost pornit.
În situația în care anterior intentării procesului de insolvabilitate a fost intentat un proces civil în care debitorul este pîrît, acesta iarăși nu se va suspenda, dar vor fi preluate de administrator, cu condiția că litigiu se referă la separarea unui bun din masa debitoare, executarea creanțelor garantate, obligațiile masei debitoare.
Și în sfîrșit în cazul în care anterior intentării procesului de insolvabilitate a fost intentat un proces civil în care debitorul este pîrît, iar reclamant este unul din creditorii chirografari atunci procesul civil se va suspenda pînă la reluarea acestuia, fie pînă la încetarea procesului de insolvabilitate. Doar în acest caz vom vorbi despre aplicarea corectă a normei de trimitere de la art. 260 alin. (1), lit. d) a Codului de procedură civilă în coroborare cu prevederilor art. 79 alin. (4) a Legii insolvabilității. [4]
*Acest articol a fost publicat în: Rezumatele comunicărilor Conferinței Științifice ”Integrare prin cercetare și inovare” Chișinău: CEP USM, 2013, pag. 76.
Referințe bibliografice:
[1] Elena Belei, Felicia Chifa, Alexandru Cojuhari ș.a., Drept Procesual Civil: Partea Specială, Curs Universitar, Chişinău, Tipografia Centrală, 2009, 440 p., ISBN 978-9975-78-784-0.
[2] Legea insolvabilității, nr. 149 din 29.06.2012, Monitorul Oficial nr. 193-197/663 din 14.09.2012, art. 21.
[3] Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30.05.2003, publicat în Monitorul Oficial nr. 111-115/451 din 06.2003.
[4] Legea insolvabilității, nr. 149 din 29.06.2012, Monitorul Oficial nr. 193-197/663 din 14.09.2012, art. 74.