Dr. Irina Sîli

Calificarea juridică reprezintă un proces complex de apreciere a situației de fapt în raport cu o reglementare legală pentru a oferi temeinicie actului de aplicare. Întru cît norma juridică nu poate fi percepută cu nici un organ de simț[1], ia urmează a fi analizată în baza reprezentării textuale ca urmare a analizei limbajului acesteia.

Scopul reglementărilor legale a relațiilor sociale este în ceea mai mare parte bazat pe rezultat. Efectul bumerangului este preocupare aparte a legiuitorului, el este cel care studiază mediul social și oferă normele legale pentru a fi acceptate, respectate și aplicate sau pentru a fi validate. Calificarea juridică este atît o etapă a indispensabilă în cadrul procesului de aplicare a dreptului, cît și o apreciere valorică a unor relații sociale în raport cu prevederea legală.

Multitudinea relațiilor sociale presupune și o structurare a normlor legale în dependență de obiect, metodă de reglementare și conținuturi. Astfel, dacă e să ne referim la particularitățile regimurilor juridice ale tuturor ramurilor de drept, acestea pot  fi subdivizate în :

1) de profil , industria de bază. Care acoperă regimurile juridice principale: drept constituțional, drept civil, drept administrativ, drept penal, de procedură civilă și procedură penală;

2) ramură specială, în care regimul juridic s-a schimbat și adaptat la domenii specifice ale societății: dreptul muncii, dreptul funciar, dreptul financiar, dreptul securității sociale, dreptul familiei;

3) de domeniu  integrat, semnul distinctiv  dintre instituții eterogene juridice ale profilurilor și tipuri speciale: drept comercial, drept maritim.

În cadrul procesului de calificare juridică, în prim plan vom analiza natura juridică a normei supuse caliicării, vom delimita domeniul de aplicare a acesteia pentru a putea identifica cantitativ și calitativ conceptele și categoriile juridice ale domeniului dat. Rolul cărora în evitarea erorilor de calificare este unul prioritar[2].

Orice sistem juridic trebuie să dispună de un arsenal conceptual complet, identificat cu denumiri precise pentru a permite prelucrarea incontestabilă a faptelor. Cardul conceptual al dreptului trebuie să permită a atribui fiecărei situaţii calificarea bine determinată, cu denumiri adecvate şi exclusive şi de a deduce regulile juridice ce trebuie aplicate[3].

Calificarea din domeniul penal se referă în general la calificarea infracţiunii, ceea ce reprezintă determinarea şi constatarea juridică a concordanţei exacte între semnele faptei săvârşite şi semnele componenţei de infracţiune prevăzute de norma juridico-penală[4].

Poate ar fi cazul să utilizăm sintagma „calificarea faptei” deoareace, „calificarea infracţiunii” unii o definesc ca „un proces logico-juridic, realizat la toate etapele urmăririi penale şi a examinării cauzei de către instanţa de judecată.” Însă procesul de urmarire penală este unul investigațional și nu mereu se finisează indetificarea unei infracțiuni, poate fi uneori fapta investigată a fi recalificată în contravenție sau în general recunoscută ca delict.

Importanţa social – politică şi juridică a calificării infracţiunii constă în aceea, că în rezultatul acestei activităţi se determină faptul existenţei într-o faptă prejudiciabilă concretă a semnelor unei componenţe de infracţiune prevăzute de legea penală. Astfel, procesul calificării penale parcurge careva etape[[5]]:

l) determinarea circumstanţelor de fapt care reprezintă drept semne ale unei anumite componenţe de infracţiune;

2) determinarea normei juridico-penale care era în acţiune la momentul săvârşirii faptei prejudiciabile;

3) aplicarea articolului cuvenit, al aliniatului sau literei acestuia sau a totalităţii de articole în cazul săvârşirii unui şir de infracţiuni;

4) concordanța circumstanţelor deter­minate pe un caz concret şi norma juridico-penală aleasă, în scopul stabilirii corelaţiei între ele.

Realizarea concordanței date reprezintă cea mai responsabilă etapă a calificării, care se realizează după o metodă determinată, aprobată de teoria şi practica dreptului penal precum şi a dreptului procesual penal. Această concordanță presupune depistarea într-o faptă prejudiciabilă a tuturor semne (atât principale cât şi se­cundare) ale unei componenţe de infracţiune concrete.

Rezultatele procesului de calificare a unui caz con­cret sunt reflectate în principalele documente proce­suale, şi în primul rând în rechizitoriul şi sentinţa de condamnare, în aceste documente rezultatul calificării unei infracţiuni este fixat prin indicarea tuturor arti­colelor din Codul Penal în conformitate cu care, per­soana vinovată de comiterea infracţiunii este atrasă la răspunderea penală.

Dacă ar fi să ne referim la calificarea în domeniul dreptului civil, actual pe larg cercetat domeniul calificării contractelor civile. Calificarea contractului este operaţiunea prin care se raportează un caz concret (act juridic, fapt juridic) la un concept abstract recunoscut de o autoritate normativă, în scopul aplicării regimului său juridic[6].

În procesul de aplicare a reglementărilor civile ce ține de domeniul dat un contract este calificat doar în raport de obligaţiile generale și de bază ale părţilor.

Calificarea juridică a unui contract impune inerent referințe la concepte doctrinare în cazul cînd lipsește reglementarea expresă sau sunt contradicții evidente între textele legale ce se referă la reglementarea aceleiași situații de fapt, precum și la definițiile uniforme legale, operabile pentru situații juridice asemănătoare, precum la practica judiciară, care nu deviază de la principiile legale[7].

Astfel, operaţiunea de calificare a unui anumit contract ar trebui să cuprindă toate elementele de valoare indispensabile calificării, precum: calitatea părţilor, obiectul, conținutul, cauza, forma, termenii și obligaţiile asumate… Toate aceste elementele ale calificării trebuie analizate ca o totalitate de elemente structurale cu poziție specială în operaţiunea de calificare.

Calificare juridică ca fenomen este pe larg studiat în dreptului internaţional privat, în special cînd se pune problema conflictului de calificări.  Astfel, cînd este necesar să determinăm legea aplicabilă raporturilor de drept civil cu element de extraneitate facem o apreciere a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a codului civil, altor legi ale Republicii Moldova şi cutumelor internaţionale recunoscute de Republica Moldova[8].

Ce ține de dreptului aplicabil unui raport juridic cu element străin se va aplica totdeauna legea care are cele mai strînse legături cu raportul în cauză, în măsura în care nu este posibil desemnarea dreptului aplicabil conform unei norme conflictuale speciale sau daca o asemenea normă lipseşte. Dacă şi în măsura în care asemenea norme conflictuale speciale există şi este posibil desemnarea dreptului aplicabil în cauză în conformitate cu ele, indiferent de sursa în care ele sunt prevăzute, aceste norme vor fi aplicate .

Dreptul aplicabil este desemnat în mod direct de norme conflictuale. Instanţa trebuie să aplice dreptul desemnat de norma conflictuală. În cazurile cînd este imposibil determinarea dreptului aplicabil, instanţa va aplica dreptul statului care prezintă cele mai strînse legături cu raportul în cauză. Legătura unui raport cu un sistem de drept este determinată în baza punctelor de legătură.

În concluzie, putem afirma, că procesul calificării juridice a faptelor din diverse ramuri de drept fie din domeiul dreptului public sau din domeniul dreptului privat are drept scop identificarea principalelor elemente care ar contribui la o apreciere corectă a faptei și ar eficentiza procesul de aplicarea a dreptului. Întru cît doar atunci cînd legea este valorificată de către societate prin diverse proceduri generale/speciale se poate de apreciat actualitaea, eficiența, necesitatea, importanță și accesibilitatea acesteia. O calificare juridică corectă oferă legitimitate și încredere în actul de justiție contribuind stabilitate unui sistem de drept.

Referințe bibliografice:

[1] Mihai Gheorghe ,,Fundamentele dreptului I –II. Știința dreptului și ordinea juridică. Teoria normelor juridice și a interpretării ei” , București editura ALL BECK 2003 592p. p. 471.
[2] Sîli Ira ,,Concepte și categorii în drept ca instrumente ale calificării juridice – spre asigurarea aplicării normelor constituționale”  În: Volumul Colectiv al Conferinței internaționale ,,Constituția și societatea contemporană organizată de Centrul de Studii și Cercetării  Juridice și Socio-Administrative din cadrul Universității Petrol Gaze din Ploiești  și Asociația Română de Drept și Afaceri Europene ( ARDAE), Editura  Universitară, București 2014 476p. p. 207;
[3] Aramă Elena, Ciobanu Rodica. Metodologia Dreptului: (sinteze pentru seminar)/; Univ. de Stat din Moldova, Fac. de Drept, Catedra teoria şi Istoria Dreptului. – Chişinău: CEP  USM, 2011
[4] Borodac A..  Drept penal. Calificarea infracţiunilor. Chişinău: Ştiinţa, 1996, p. 31-35.
[5] Mariț A., Florea E., Lichii B. Calificarea infracțiunii. note de curs.  Chisinau 2013
[6] Interpretarea și calificarea contractului preluat : http://legeaz.net/dictionar-juridic/interpretarea-si-calificarea-contractului (vizualizat 10.05.2016)
[7] Cimil Dorin ,,Dezvoltarea teoriei calificarii contractelor civile”  preluat http://www.juridice.ro/315330/dezvoltarea-teoriei-calificarii-contractelor-civile.html (vizualizat la 11.05.2016)
[8] Babără V., Drept internaţional privat, Tipografia „ElanPoligraf.”, ed.4, Chişinău, 2013.