Serghei Covali

Recent în mass-media a apărut o serie de știri despre un potențial litigiu dintre „Avia Invest” SRL și Republica Moldova. Din informația publică nu este clar dacă litigiu a fost deja inițiat sau nu. Doar se menționează că investitorul „depune o acțiune la Curtea Internațională de Arbitraj”. Cel mai probabil, este vorba de intenția investitorului de a iniția un litigiu.

Dar să le luăm pe rând. „Avia Invest” SRL a luat în concesiune activele aflate în gestiunea  Î.S. „Aeroportul Internațional Chișinău” și terenul aferent acestuia. Operațiunea a fost oficializată printr-un contract de concesiune la data de 30 august 2013. Din informația publică se pare că asociat cu 95% este o companie din Cipru, iar cu 5% este o companie rusă.

Conform contractului de concesiune, toate neînțelegerile și litigiile dintre părți, dacă nu sunt soluționate prin negocieri, se vor soluționa în instanțele competente din Republica Moldova. Totuși, asociații străini, care sunt și investitori, cel mai probabil nu contestă careva prevederi contractuale. Dacă este vorba de un arbitraj investițional, aceștia contestă încălcări de tratate/acorduri de protecție reciprocă a investițiilor (care uneori se aplică și încălcărilor contractuale printr-un efect numit „clauza umbrelă”).

În speță, dacă ne uităm la Acordul dintre Republica Moldova și Ciprul privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, care poate fi citit aici, putem vedea că Republica Moldova și-a asumat niște obligații de a proteja investitorii din Cipru. În fața unui tribunal internațional se va pune întrebarea dacă au fost sau nu respectate aceste obligații – dacă a fost sau nu tratat investitorul într-un mod favorabil (nu mai puțin decât alți investitori, dacă a fost sau nu expropriat indirect, etc.).

Un tratat similar există și cu Federația Rusă, care poate fi citit aici. Conform prezentului tratat, litigiile la fel se examinează în arbitraj, doar că printr-o procedură un pic mai diferită (arbitraj ad-hoc, adică care nu ține de vreo anumită instituție internațională).

Din tratatul cu Cipru rezultă că părțile – adică „Avia Invest” SRL și Republica Moldova – au la dispoziție un termen de 6 luni să soluționeze amiabil neînțelegerile pe care le au. Acest termen, în practica internațională, este privit ca și o condiție obligatorie pre-inițiere litigiu. Dacă acest termen nu este respectat, de obicei, un tribunal arbitral va declara că nu are jurisdicție (competență) sau, alternativ, își va reține jurisdicția dar va declara cererea inadmisibilă. Din informația publică nu este clar dacă investitorii au inițiat oficial aceste negocieri sau nu (printr-o scrisoare oficială adresată Guvernului Republicii Moldova).

Dacă totuși un litigiu este inițiat, investitorul se poate adresa în una din următoarele instituții (la alegerea investitorului):

– instanțele de judecată din Republica Moldova sau o instituție arbitrală din Republica Moldova;
– un arbitraj ad-hoc în corespundere cu regulile de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL);
– Centrul Internațional pentru Soluționarea Diferendelor legate de Investiții (ICSID), în corespundere cu Convenția de la Washington din 1965;
– Institutul de Arbitraj din Stockholm; sau
– unui tribunal arbitral organizat pe lângă Camera Internațională de la Paris.

Din ceea ce a apărut în presă, investitorii ar iniția un arbitraj în cadrul ICSID. Doar că această instituție nu se află la New York, cum se indică în presă, dar în Washington DC. Un atare litigiu se inițiază, de obicei, atunci când investitorii au pretenții semnificative – în rândul milioanelor de euro. Pentru Republica Moldova o pierdere în un asemenea dosar poate întrece de multe ori ceea ce a pierdut Republica Moldova la CtEDO în toți anii de când suntem parte la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Financiar vorbind, ar fi o povară destul de serioasă.

În mod normal, Guvernul unui stat care este pârât pe un asemenea dosar, imediat angajează avocați specializați pe astfel de litigii internaționale (este vorba de chestiuni foarte specifice și destul de tehnice). În cadrul arbitrajelor internaționale sub auspiciile ICSID, Republica Moldova s-a descurcat destul de bine în trecut (în opinia mea). În cele două cauze, avocații statului au reușit să reducă la minim pretențiile de milioane de dolari SUA sau euro ale investitorilor.

Nu voi discuta fondul acestei situații pentru că se cunoaște prea puțin. Dar cu siguranță dacă Guvernul va acționa rapid și va avea specialiști competenți (din țară și din afară), Avia Invest SRL nu va avea o situație simplă în fața unui tribunal arbitral internațional. Ca și cetățean care achită impozite în Republica Moldova nu aș vrea să fie prejudiciat bugetul de stat.

Hotărârea unui asemenea tribunal se egalează cu o decizie finală și irevocabilă a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova – adică nu trebuie să fie recunoscută de către o instanță națională (așa cum este cazul hotărârilor arbitrale pe cauze de arbitraj comercial internațional care se recunosc/execută, conform prevederilor Convenției de la New York din 1958, printr-o instanță competentă din Republica Moldova – care verifică o serie de aspecte procedurale).

În esență, este vorba de o situație de risc. Totuși, printr-o abordare profesionistă, riscurile pot fi reduse la minim.

Acest articol a fost publicat pe portalul de știri bizlaw.md.