Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova

Aplicarea PBL în cadrul facultății de drept
16.08.2020 | Natalia Zamfir, Mihaela Vidaicu

Dr. Natalia Zamfir

Dr. Mihaela Vidaicu

Facultatea de drept a Universităţii de Stat din Moldova este una din cele mai vechi facultăţi existente în Republica Moldova. Ea a fost înfiinţată în 1959, Universitatea de Stat fiind creată în 1956. Pe parcursul a celor aproape 70 de ani de activitate, Facultatea de drept a pregătit mii de specialişti în domeniul juridic ce au activat şi activează  în diverse domenii ale dreptului: judecători, procurori, avocaţi, politicieni, dar şi oameni de afaceri. Mulţi dintre ei deţin funcţii publice înalte din stat, contribuind esenţial la dezvoltarea şi prosperitatea Republicii Modova.

În prezent Facultatea de Drept rămâne a fi una din cele mai solicitate facultăţi din Republica Moldova. Cu toate acestea, în ultimii ani se observă o uşoară descreştere a numărului de abiturienţi ai liceelor care doresc să-şi facă studiile la drept. Acest fenomen este determinat de mai mulţi factori obiectivi, cum ar fi: crearea unor instituţii private care includ şi specialitatea „drept”, creşterea numărului persoanelor care pleacă la studii în alte state (România, Rusia etc.). Factorul de bază, dar şi ce mai gravă problemă este însă angajarea tinerilor în piaţa muncii. Rata şomajului în rândul tinerilor este 2-3 ori mai mare decât media pe ţară. Subliniem că, actualmente, reorientarea priorităților societății este determinată de apariția noțiunii de ”societate postindustrială”, care în mare măsură este interesată în faptul, ca cetățenii proprii să fie capabili să acționeze activ, desinestătător, să decidă, să se adapteze flexibil la condițiile moderne de viață[1].

În condiţiile creşterii inevitabile a concurenţei dintre instituţiile de învăţământ superior care pregătesc specialişti la specialitatea drept, dar şi în vederea sporirii gradului de angajare a viitorilor noştri absolvenţi, se impune ca absolut necesară revizuirea metodelor de predare, regândirea întregului proces de predare-învăţare în domeniul dreptului.

De menţionat că la facultatea de drept, ca şi în cadrul altor facultăţi ale Universităţii de Stat, pe parcursul mai multor decenii au fost folosite metode tradiţionale de predare-învăţare, și anume, teoria de transfer, mai ales în cadrul lecţiilor teoretice, această teorie de predare, ca, de fapt, şi teoria simulării exprimă o relaţie foarte simplă dintre profesor şi student. Dacă un subiect sau o temă a fost predată, se presupune că studentul a şi învăţat-o. Este însă oare aşa sau nu? De fapt, utilizarea acestor două teorii presupune un control total din partea profesorului asupra modului de predare-învăţare. Aplicarea în exclusivitate a teoriei de transfer poate avea ca efect formarea unui grup de „specialişti” care nu vor putea face faţă noilor provocări, schimbărilor sociale-economice, politice ş.a. Studierea automată (învăţarea mecanică) a cadrului normativ nu garantează formarea abilităţilor profesionale înalte la absolvenţii facultăţilor de drept. Foarte des legile pe care studenţii le studiază pe parcursul anilor de studii sunt anulate sau sunt supuse modificărilor. Este important ca studenţii să fie învăţaţi să găsească soluţia potrivită la orice întrebare practică, să ştie unde să caute şi ce să caute, să poată formula probleme, să le analizeze şi să găsească soluţiile potrivite.

O situaţie cu totul diferită avem în cazul aplicării teoriilor de dezvoltare (teoriilor de dezvoltare: teoria călătoriei și teoria creșterii), esenţa cărora constă în faptul că studentul este privit ca un partener cu o contribuţie activă în propriul proces de învăţare, şi nu ca un subordonat direct al profesorului. Rolul profesorului este de a utiliza propria sa experienţă pentru a ajuta studentul să-şi formuleze propriile sale idei şi concluzii.

Care din aceste patru teorii menţionate supra este totuşi cea mai eficientă? Pentru a răspunde la această întrebare putem atrage atenţia la cele spuse de Benjamin Franklin: Spune-mi și eu uit. Învață-mă și î-mi amintesc. Implică-mă și învăț.

Învăţarea problematizată bazată pe învăţarea şi predarea centrată pe student ar putea contribui la schimbarea abordării tradiţionale a procesului educaţional la facultatea de drept, dat fiind faptului că joacă un rol important în stimularea motivării studenţilor, auto-reflecţie şi implicarea activă a acestora în procesul de învăţare. Învăţarea şi predarea centrată pe student este prevăzută în p.1.3  din Standardele și liniile directoare pentru asigurarea calităţii în Spațiul European al Învățământului Superior (ESG), aprobate în cadrul Conferinței Ministeriale din Erevan, 14-15 Mai 2015 şi care a fost preluată de standardele educaţionale naţionale[2]. De asemenea, principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia este un  principiul  fundamental  al  educaţiei prevăzut de art.7 din Codul educaţiei al Republicii Moldova din 17.07.2014[3].

În privinţa definirii învăţării problematizate, părerile sunt diverse. Unii  consideră principiul învăţării bazate pe probleme drept un principiu didactic fundamental, de care depinde însăşi existenţa celorlalte principii metodice (Cerghit I.,1980). Alţii definesc problematizarea drept metodă de  predare,  iar W.Okon, susţinător al  învăţământului problematizat, afirmă că acesta este “o  nouă  teorie a învăţării (1978)”[4]. Conform opiniei lui Coombs și Elden, PBL este o metodă centrată pe profesor (versus conținut sau centrată pe profesor) care îi provoacă pe studenți să-și asume o responsabilitate în dezvoltarea progresivă pentru propria lor formare și, prin urmare, este în concordanță cu perspectiva constructivistă[5].

Deşi opiniile privind esenţa învăţământului bazat pe probleme sunt diferite, un lucru este cert: luând în consideraţie  sistemul  actual  de  învăţământ superior  în  Republica  Moldova suntem nevoiţi să  implementăm noi metode de predare, care ulterior,  în  funcţie de eficacitate, eventual  vor fi tratate în calitate  de  teorie  a  învăţării.

Specificul modelului PBL constă în faptul că profesorul nu prezintă cunoștințe gata elaborate, ci studenții formulează o problemă aparent inexistentă, fiind puși în situația de  descoperire și investigare. Pentru aprecierea valorii metodei PBL, e necesar de menționat că aplicarea ei  duce la:

– formarea unui stil activ de muncă în grup;
– confruntarea cu  alte poziții  ale  participanțiilor;
– antrenarea competențelor intelectuale;
– încurajarea gîndirii profesionale;
– cultivarea autonomiei și curajului în prezentarea propriei poziții;
– dezvoltarea gîndirii critice.

Învăţământul bazat pe probleme (PBL) nu este doar o metodă sau o simplă teorie de predare, ci o filozofie nouă, o regândire a întregului proces de învăţare-predare, a relaţiilor dintre profesor şi student. Modelul PBL în forma sa clasică este aplicat pe parcursul mai multor decenii la Universitatea din Aalborg, dar şi la alte universităţi europene, fiind demonstrată eficienţa sa, în mare parte datorită gradului înalt de angajabilitate ale absolvenţilor . Astăzi modelul PBL este recunoscut pe plan internaţional, prezentând un deosebit interes pentru universităţile, cercetătorii şi studenţii din mai multe ţări.

În modelul PBL problema este punctul de pornire care direcţionează întregul proces de studiu. Problema poate fi atât teoretică cât şi practică, dar este necesar ca să fie formulată în aşa mod încât să poată fi analizată şi soluţionată, uneori chiar din punct de vedere interdisciplinar. Cu referire la specialitatea drept, menţionăm că în prezent majoritatea profesorilor sunt cei care formulează probleme sau subiecte de cercetare, uneori chiar prezentând şi careva soluţii din cadrul cărora studenţii trebuie să aleagă varianta corectă. Considerăm că în acest sens studenţilor este necesar de oferit o mai mare libertate, acestora acordându-se dreptul de a formula unele probleme autentice, actuale din punctul lor de vedere.

În modelul PBL problema este analizată şi soluţionată prin elaborarea unui proiect limitat în timp (de regulă un semestru) de către un grup mic de persoane (3-4). Toţi membrii de grup sunt examinaţi de supervisor-ul grupului, dar şi de un examinator extern. Deşi activitatea este efectuată în grup, studenţii sunt evaluaţi personal în funcţie de aportul pe care l-au avut la elaborarea proiectului.

Modelul PBL presupune că în vederea cunoașterii unui cerc larg de teorii și metode care pot fi aplicate în lucrul asupra proiectului, studenții vor frecventa lecțiile teoretice și practice, inclusiv la disciplinele opționale. Proiectul poate avea un caracter interdisciplinar.

În concluzie menționăm că, în opinia noastră, pentru aplicarea efectivă a metodei învățării problematizate la specialitatea „drept”, actualmente este necesar de a întreprinde următoarele acțiuni:

– Revizuirea politicii de cadre didactice și a modului de salarizare a acestora;
– Crearea unui centru de asistență metodologică a studenților;
– Îmbunătățirea interacțiunii facultate de drept-potențial angajator;
– Conținutul programului de studiu trebuie să fie format cu participarea activă a angajatorilor, precum și a absolvenților facultății;
– Introducerea disciplinei  privind  formarea  abilităților  juridice;
– Colectarea feedback-lui din partea studenților și a absolvenților privind calitatea programului de  studiu;
– Crearea unui  concurs  de burse la  nivel național și  instituțional  pentru  profesorii  care  aplică  PBL;
– Instruirea personalului în domeniul TI și dotarea spațiilor de studii din punct de vedere tehnic.

Astăzi avem diverse opinii privind implementarea modelului PBL în instituțiile de învățîmînt superior din Republica Moldova, inclusiv în cadrul facultății de drept a USM. Evident că vor fi atît susținători ai acestui model, cît și cei care se vor opune. Un lucru este sigur: cheia succesului în procesul de predare-învățare este găsirea unei balanțe potrivite: unde să trasăm acea linie/marjă de limitare a libertății studenților, luînd în considerație cadrul instituțional, cadrul legal, tradițiile, dar în același timp să avem curajul să le permitem studenților să-și croiască singuri calea, să-și asume responsabilitatea  și să învețe din propriile sale greșeli.

[1] M.A.Malîșeva,  Современные  технологии  обучения  и  их  роль  в  образовательном  процессе, Учебно – методическое  пособие, Санкт-Петербург, 2011, p.12.
[2] (http://www.edu.gov.md/sites/default/files/esg_in_romanian_by_anosr_0.pdf – vizitat pe data 25.08.2016)
[3] Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.319-324 din 24.10.2014.
[4] Nina Socoliuc, Victoria  Cojocaru, Formarea competențelor pedagogice pentru cadrele didactice  din  învățământul universitar., Chișinău.:Cartea Moldovei, 2007 (Tipogr.”Reclama”)-160 p.
[5] Introduction to the Special Issue: Problem-Based Learning as Social Inquiry—PBL and Management Education,
Gary Coombs and Max Elden, Journal of Management Education 2004; 28; 523.


Aflaţi mai mult despre , , , ,


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.