Av. Vlad Bercu

Îndrăgitul meu prieten și coleg, av. Serghei Covali, în cadrul unui articol pe JMD „Despre Studii Juridice”, scria: Am avut norocul să am printre profesorii mei persoane deosebite, care m-au inspirat și m-au ajut să mă dezvolt ca și student. Totuși, o bună parte a lecțiilor se limitau la un exercițiu pe cât de simplu, pe atât de plictisitor – profesorul dictează la prelegeri tema, studentul memorează materialul și apoi îl relatează profesorului la seminare. Am înțeles că această practică încă se mai păstrează și astăzi. De asemenea, am înțeles că există un grup de profesori care adoptă metode mai moderne și semnificativ mai eficiente.”

Așadar, Serghei, eu sincer am încercat să fac parte din acest grup revoluționar. Inspirat de Dialogurile Socratice, în cadrul seminarelor la disciplina Drepturi reale, evitam pe cât de posibil să „execut” studenții cu solicitări de a-mi fi relatate „Subiectele I, II, III …”, sau recitate definițiile mot-a-mot din bine cunoscută monografia albă. În mare măsură, doream să analizăm împreună case-uri practice și să rezolvăm spețe care le-ar fi oferit o claritate în ceea ce privește modalitatea de aplicare a instituțiilor civile in vitam cotidianam.

Ulterior, aprecierea studenților o făceam cu speranța pentru un viitor mai bun, pe același principiu care mă ține acasă. Drept rezultat, am înțeles aforismul poetului Butulescu – Oamenii de excepţie sunt permanent în minoritate, iar parafrazând – Studenții buni sunt o excepție.

Povara bunătății didactice ține de faptul că cei care nu fac parte din grupul de excepție (aici o mențiune, noi nu vorbim de wunderkinds, ci de o clasă de studenți care depun efortul minim să aibă cunoștințe utile la marea majoritate a disciplinelor, înainte aceștia purtau titlul de octogenari), sunt aceeași care își revocă „drepturile lezate” cel mai vocal. Chiar dacă nu cunosc bine semnificația juridică a revocării, ei folosesc cu o abilitate de invidiat chiar și de șoferii NASCAR (adică, în pofida tuturor obstacolelor, chiar și a celor de bun simț), mecanisme care pot fi rezumate la următoarele indignări:

– De ce eu am nota X, dacă colega X are notă mai mare, iar noi am scris la fel?
– Clarificați-mă cu privire la nota mea semestrială! (sigur, imediat, cer scuze că nu am venit eu cu inițiativa);
– Puneți-mi nota la lucrul individual, v-am transmis acum pe e-mail (e-mail transmis cu 5 minute înainte de închiderea registrului electronic, iar lucrarea atașată nici măcar nu era formatată conform rigorilor common sense).

Scutul lui Ahile pentru mine este și rămâne a fi gravat cu imaginile pitorești ale biroului Decanului, ori, la aluzii cu privire la modalitate de notare a studentului X sau Y, eu cu cele mai blajine intenții invitam aceasta specie de homo studentus (1) să conteste nota, (2) să depună o plângere la adresa mea, (3) să avem discuții în format 2+1 (conducerea Facultății). Guess what, de fiecare dată rămâneam cu același răspuns postbelic „Lăsăm așa cum este!”. Probabil ar fi trebuit să îmi manifest gratitudinea pentru această mană al indulgenței, dar na, nu mă compar eu cu Toma d’Aquino.

Ce concluzii mi-am făcut după 3 semestre în calitate de cavalier al ordinului templierilor academici:

Serghei, ai perfectă dreptate, modalitatea de predare și evaluare nu e la nivelul Universităților cu tradiție și care se poziționează în tier-urile superioare, dar, nici studenții nu sunt la nivelul colegilor de peste hotare (sincer, nici nu știu cine șchiopătează mai mult). Dacă mă întrebi dacă voi continua să țin seminarele de civil într-un stil occidental? Voi răspunde franc, și da și nu. Cu siguranță în următorul semestru voi utiliza și metode verificate de timp și aparent ajustate pentru viitorii noștri colegi (goosebumps) pentru asigurarea învățământului la ciclul I drept și pentru evitarea oricăror discuții ulterioare (ceea ce înseamnă teste grilă la fiecare seminar, întrebări de ordinul „cum definiți creditorul chirografar” și nu în ultimul rând notarea studenților conform unor criterii cât mai obiective, lăsăm discriminarea pozitivă pe baza credinței în cuvântul celui de vis-a-vis).

Totodată, pe acei studenți pe care i-am remarcat în sens pozitiv, îi felicit cu sfârșitul semestrului și știu că în cazul lor examenul de drepturi reale va fi cu brio susținut. Fapt pentru care deja pot să îi felicit, iar la rândul meu mă voi bucura să-i susțin în continuare.

See you in 2023!