Actul terorist: analiza elementelor circumstanțiale agravante

*Acest articol a fost publicat în cadrul Culegerii comunicărilor din cadrul Conferinței științifice națională cu participare internațională „REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI JURIDIC NAȚIONAL” din 1 și 2 octombrie 2019, organizată cu ocazia aniversării de 60 de ani ai Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova.

Ab initio, menţionăm că la art.278 din Codul penal al Republicii Moldova (în continuare – CP RM [1]) sunt consemnate următoarele circumstanţe agravante: actul terorist săvârşit de un grup criminal organizat (lit.b) alin.(2) art.278 CP RM);actul terorist săvârşit cu cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari (lit.e) alin.(2) art.278 CP RM);actul terorist săvârşit de o organizaţie criminală (lit.a) alin.(3) art.278 CP RM);actul terorist soldat cu decesul unei persoane din imprudenţă (lit.b) alin.(3) art.278 CP RM).

Actul terorist săvârşit de un grup criminal organizat (lit.b) alin.(2) art.278 CP RM)

În esenţă, actele teroriste sunt infracţiuni la a căror comitere participă mai multe persoane. În cele mai dese cazuri, actele teroriste sunt săvârşite de persoane constituite în prealabil în grupuri criminale, având o structură organizatorică solidă în care rolurile sunt repartizate. Actele teroriste sunt săvârşite rareori de o singură persoană. Deşi, se atestă situaţii când fapta prejudiciabilă este comisă nemijlocit de o singură persoană, totuşi, de regulă, acţiunile acesteia sunt facilitate sau dirijate de alte persoane cu care făptuitorul a coordonat în prealabil activitatea infracţională.

V.P. Aliohin notează: „În cazul săvârşirii actelor teroriste de către mai multe persoane are loc facilitarea atingerii scopurilor criminale, fiind totodată creată posibilitatea luării măsurilor necesare pentru ascunderea sau distrugerea urmelor infracţiunii, precum şi a unui control asupra întregii situaţii şi, deseori evitarea răspunderii penale a teroriştilor sau a persoanelor implicate în activitate teroristă [2, p.11].

Raţiunea agravării răspunderii penale pentru săvârşirea actului terorist de către un grup criminal organizat este dictată de faptul pericolului socialmente sporit pe care îl comportă atare reuniuni de persoane organizate în vederea comiterii unor fapte infracţionale de natura celor prevăzute la art.278 CP RM. Cooperarea membrilor unor asemenea grupuri criminale este în stare să asigure o reuşită mai mare în atingerea rezultatelor infracţionale. La fel, mult mai facilă se face intimidarea populaţiei în cazul actelor teroriste săvârşite de un grup criminal organizat. Nu în ultimul rând, prin agravarea răspunderii penale pentru actul terorist săvârşit de un grup criminal organizat legiuitorul urmăreşte drept scop prevenirea criminalităţii organizate în sfera terorismului. Toate acestea demonstrează poziţia întemeiată a legiuitorului moldav de a agrava răspunderea penală pentru actul terorist săvârşit de un grup criminal organizat.

Sediul normativ al grupului criminal organizat în calitate de formă a participaţiei penale îl constituie art.46 CP RM, în corespundere cu care, grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.

Din norma citată se desprind următoarele trăsături definitorii ale grupului criminal organizat: a) constituie o reuniune de persoane; b) respectiva reuniune de persoane este una stabilă; c) este o reuniune organizată în prealabil; d) scopul reuniunii rezidă în comiterea uneia sau mai multor infracţiuni.

În ce priveşte prima trăsătură, precizăm că pentru a fi în prezenţa actului terorist comis de un grup criminal organizat este necesar şi suficient participarea a cel puţin două persoane la săvârşirea actului terorist, fapt rezultat din definiţia legală a participaţiei penale. Nu acelaşi lucru se desprinde din textul Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000 [3], ratificată de ţara noastră prin Legea Republicii Moldova, nr.15 din 17.02.2005 [4]. Inconcreto, potrivit lit.a) art.(2) din numita convenţie, expresia „grup infracţional organizat” desemnează un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane (sublinierea ne aparţine – n.a.), care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material. O statuare similară sesizăm în conţinutul pct.6.5. din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii”, nr.37 din 22.11.2004 [5], în calitate de interpretare cu vocaţie oficială.

Poziţia noastră îşi are suportul juridic în prevederile Codului penal ce reglementează instituţia participaţiei penale. Cu drept cuvânt menţionează I.Selevestru: „Sub aspect numeric, grupul criminal organizat trebuie să reunească cel puţin două persoane. Aceasta se desprinde din interpretarea sistemică a prevederilor de la art.41 şi lit.c) art.43 CP RM [6, p.257]”.

O altă condiţie, indispensabilă pentru grupul criminal organizat, drept formă a participaţiei penale, rezidă în stabilitatea structurii infracţionale create. Stabilitatea constituie trăsătura ce conferă fizionomie distinctă unei atare forme a participaţiei penale. M.Grama opinează că stabilitatea grupului este caracterizată de existenţa unor legături strânse permanente între membrii grupului şi formele şi metodele individuale, specifice ale activităţii acestuia [7, p.378]. După N.A. Savanovici, stabilitatea grupului criminal organizat presupune stabilitatea membrilor grupului sau a membrilor de bază ai grupului, caracterul prelungit al activităţii infracţionale, legătura strânsă dintre membrii grupului, posibilitatea grupului de a-şi continua activitatea infracţională în pofida faptului ieşirii unui membru din cadrul grupului [8, 96]. La rândul ei, I.Selevestru opinează că stabilitatea grupului criminal organizat o denotă lipsa de fluctuaţie sau fluctuaţia redusă în cadrul grupului respectiv, secundată de existenţa unor legături de durată între membrii grupului criminal organizat [6, p.259].

A treia trăsătură caracteristică grupului criminal organizat constă în organizarea în prealabil a membrilor grupului. Respectiva trăsătură derivă din caracterul stabil al grupului criminal organizat. În lipsa unei înţelegeri prealabile a membrilor grupului de a săvârşi actul terorist este inadmisibil imputarea lit.b) alin.(2) art.278 CP RM. Mai mult, nu e suficient existenţa unei înţelegeri prealabile de a săvârşi actul terorist. Înţelegerea prealabilă trebuie să derive din partea unui grup organizat în prealabil. Or, tocmai cea din urmă particularitate disociază, inter alia, grupul criminal organizat de participaţia simplă şi cea complexă concretizată în existenţa unei înţelegeri prealabile. Cu acest prilej, în doctrină se enunţă: „Organizarea în prealabil a participanţilor denotă faptul că aceştia nu pur şi simplu s-au înţeles privitor la săvârşirea în comun a infracţiunii, ceea ce este caracteristic grupului de persoane ce acţionează cu înţelegere prealabilă, dar au atins şi o anumită comunitate obiectivă şi subiectivă [9, p.83]”.

În fine, orice grup criminal organizat urmăreşte drept scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni. În speţă, membrii grupului criminal organizat urmăresc comiterea unuia sau mai multor acte teroriste. În lipsa unui atare scop, o asemenea reuniune nu poate fi catalogată drept grup criminal organizat. Or, tocmai această trăsătură atribuie ilegalitate unei astfel de reuniune de persoane.

În alt context, în literatura de specialitate autohtonă se arată: „Indiferent de rolul executat la săvârşirea infracţiunii, toţi membrii grupului criminal organizat răspund în calitate de coautori. De aceea, la calificarea celor săvârşite de ei nu este necesară trimiterea la art.42 CP RM – normă care defineşte participanţii la infracţiune [10, p.328]”. Puncte de vedere similare sunt exprimate de autorii ruşi N.G. Kadnikov şi M.M. Daişutov, potrivit cărora toate persoanele care, într-un mod sau altul au participat în cadrul organizaţiei teroriste trebuie catalogate în calitate de coautori la săvârşirea actului terorist fără trimitere la art.33 CP FR (normă similară cu cea de la art.42 CP RM) [11, p.106]. Prin urmare, în cazul actului terorist săvârşit de un grup criminal organizat, la calificare nu se va reţine norma din Partea Generală a Codului penal care desemnează participaţii la infracţiune.

De asemenea, se enunţă că dacă articolul din Partea Specială a Codului penal con­ține semnul calificativ „de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală”, atunci calificarea se va face în corespundere cu acest semn, fără invocarea suplimentară a art.46 CP RM [10, p.329-330]. Reţinerea la calificare a art.46 CP RM este superfluă în ipoteza săvârşirii actelor teroriste de către un grup criminal organizat, aceasta deoarece numita circumstanţă este inserată direct în textul art.278 CP RM. Invocarea art.46 CP RM ar determina dublarea normelor ce descriu fapta comisă de un grup criminal organizat.

Deci, în cazul actului terorist săvârşit de un grup criminal organizat la calificare trebuie reţinută doar norma de la lit.b) alin.(2) art.278 CP RM, fără efectuarea trimiterii către art.42 sau art.46 CP RM.

În altă privinţă, St.Copeţchi şi Ig.Hadîrca menţionează: „Crearea unui grup criminal organizat fără ca acesta să fi recurs la săvârșirea vreunei infracțiuni trebuie calificată ca pregătire la infracțiunea în scopul săvârşirii căreia a şi fost creat grupul. În unele cazuri, crearea unor grupuri criminale organizate în scopul săvârșirii unor infracțiuni, fără ca să fi fost comisă vreo infracțiune, poate constitui o infracțiune distinctă, în formă consumată. De exemplu, crearea sau conducerea unui grup criminal organizat cu scopul de a comite una sau mai multe infracţiuni cu caracter terorist trebuie calificată de sine stătător potrivit alin.(2) art.284 CP RM. Dacă au fost comise infracţiuni cu caracter terorist, la calificare se vor reţine şi normele care incriminează respectivele fapte”. Extrapolând la prezentul studiu afirmaţiile enunţate, relevăm că crearea sau conducerea unui grup criminal organizat cu scopul de a comite un act terorist trebuie calificată potrivit alin.(2) art.284 CP RM. Este vorba de aşa numita „organizare calificată”. În eventualitatea în care grupul criminal organizat creat în prealabil a recurs la săvârşirea actului terorist, suplimentar, la calificare se va reţine norma de la lit.b) alin.(2) art.278 CP RM.

Norma de la alin.(2) art.284 CP RM constituie una din ipotezele pluralităţii constituite. Despre o atare formă a pluralităţii de infractori X.Ulianovschi menţionează: „În raport cu celelalte forme ale pluralităţii de făptuitori, pluralitatea constituită se caracterizează prin împrejurarea că ea se creează prin simplul fapt al asocierii sau grupării mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni, indiferent dacă această asociere a fost sau nu urmată de contribuţia efectivă a persoanelor respective la săvârşirea uneia dintre infracţiunile proiectate. Datorită scopului său antisocial, simpla înjghebare sau încercare de creare a unui astfel de asociaţii sau grupări prezintă prin ea însăşi pericol social independent de săvârşire a infracţiunilor programate [12, p.10]”. Statuări similare sunt desprinse din alegaţiile efectuate de M.Grama [13, p.10-11].

În fine, la încadrarea celor săvârşite în acord cu lit.b) alin.(2) art.278 CP RM, în procesul individualizării pedepsei penale dispare necesitatea invocării lit.c) alin.(1) art.77 CP RM (săvârşirea infracţiunii prin orice formă de participaţie), întrucât în corespundere cu regula înscrisă la alin.(2) al aceluiaşi articol, dacă circumstanţele agravante menţionate la alin.(1) sunt prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a Codului penal în calitate de semne ale acestor componenţe de infracţiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanţe agravante.

Actul terorist săvârşit cu cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari(lit.e) alin.(2) art.278 CP RM)

În această ipoteză obiectul protecţiei penale este unul complex: în plan principal se atentează asupra relaţiilor sociale aflate în derivaţie organică cu securitatea publică în calitate de valoare socială fundamentală, în timp ce în plan secundar sunt lezate relaţiile sociale cu privire la integritatea, substanţa şi potenţialul de utilizare a bunurilor.

Componenţa actului terorist consemnată la lit.e) alin.(2) art.278 CP RM este materială. Latura obiectivă este formată din: a) fapta prejudiciabilă exprimată în provocarea exploziei, incendiului sau în săvârşirea unei alte fapte similare; b) urmarea prejudiciabilă concretizată în daunele materiale în proporţii deosebit de mari; c) legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea prejudiciabilă.

Surprindem deci, că comparativ cu actul terorist prevăzut la alin.(1) art.278 CP RM, cel în varianta agravată stipulată la lit.e) alin.(2) art.278 CP RM presupune cauzarea unor urmări prejudiciabile sub forma daunelor materiale în proporţii deosebit de mari prin provocarea exploziei, incendiului sau prin săvârşirea unei alte fapte similare.

În ipoteza actului terorist concretizat în cauzarea unor daune materiale în proporţii mari sau mici cele comise necesită calificare potrivit alin.(1) art.278 CP RM. Cauzarea unor atare urmări prejudiciabile marchează momentul de epuizare a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.278 CP RM, nu însă cel de consumare.

De consemnat că norma de la lit.e) alin.(2) art.278 CP RM conţine un semn definitoriu. Potrivit doctrinei, semnele definitorii sunt acelea conţinutul cărora depinde de conţinutul normelor din Codul penal care conţin definiţiile unor sau altor termeni utilizaţi de legiuitor la descrierea faptei prejudiciabile în Partea Specială a Codului penal [10, p.83]. Pentru aflarea conţinutului urmării prejudiciabile „daune materiale în proporţii deosebit de mari” este necesar de apelat la norma de la alin.(1¹) art.126 CP RM. Potrivit normei enunţate se consideră proporţii deosebit de mari valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depăşeşte 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Potrivit Hotărârii Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2019, nr.21 din 18.01.2019 [14], cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2019 este în mărime de 6975 lei. Pentru faptele penale săvârşite în anul 2019, prin daune materiale în proporţii deosebit de mari trebuie de înţeles valoarea pagubei ce depăşeşte suma de 279 000 (40×6975) lei. Corespunzător, pentru a încadra cele săvârşite în tiparul normei înscrise la lit.e) alin.(2) art.278 CP RM valoarea daunelor materiale cauzate prin provocarea exploziei, incendiului sau prin săvârşirea altor fapte similare trebuie să depăşească suma de 279 000 lei.

Accentuăm că noua regulă de calculare a daunelor materiale în proporţii deosebit de mari şi, respectiv, proporţii mari, a fost instituită prin Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr.207 din 28.07.2016 [15]. Anterior modificărilor operate în 2016, cuantumul proporţiilor mari şi a celor deosebit de mari era raportat la numărul unităţilor convenţionale. In concreto, prin proporţii deosebit de mari se înţelegea valoarea pagubei cauzate în cuantum ce depăşeşte 5000 unităţi convenţionale. O unitate convenţională la acel moment era egală cu 20 lei. Respectiv, circumstanţa agravantă analizată putea opera doar în cazul în care prin provocarea exploziei, incendiului sau prin săvârşirea unei alte fapte similare erau cauzate daune materiale în proporţii ce depăşeau suma de 100 000 lei.

Sub aspect subiectiv, precizăm că făptuitorul prevede posibilitatea cauzării daunelor materiale în proporţii deosebit de mari prin provocarea exploziei, incendiului sau prin săvârşirea unor fapte similare, precum şi doreşte cauzarea acestor urmări prejudiciabile. Deşi componenţa infracţiunii prevăzute la lit.e) alin.(2) art.278 CP RM este materială, este imposibil ca făptuitorul să nu dorească, dar să admită survenirea urmărilor prejudiciabile sub forma daunelor materiale în proporţii deosebit de mari; or, scopul constituie semn obligatoriu al infracţiunilor prevăzute la art.278 CP RM. Iar intenţia indirectă este incompatibilă cu ipoteza în care făptuitorul urmăreşte realizarea unui scop special la săvârşirea faptei prejudiciabile.

Actul terorist săvârşit de o organizaţie criminală (lit.a) alin.(3) art.278 CP RM)

Terorismul actual este privit drept una din formele criminalităţii organizate [16, p.33; 17, p.12]. În vederea eradicării acestui fenomen social negativ se impune agravarea răspunderii penale pentru actul terorist săvârşit de o organizaţie criminală. Plus la aceasta, gradul înalt de coeziune al membrilor unei atare reuniuni, numărul mare al acestora, precum şi repartizarea rigidă a rolurilor membrilor în cadrul organizaţiei denota prezenţa unui pericol social sporit al actului terorist săvârşit de asemenea entităţi. Practica actelor teroriste săvârşite în statele europene, Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă etc. demonstrează caracterul deosebit de organizat al activităţii criminale realizate. Actele teroriste, fiind infracţiuni complexe, necesită resurse umane considerabile în vederea săvârşirii acestora, precum şi al atingerii ţelurilor propuse. Pentru reuşita atingerii finalităţilor infracţionale urmărite membrii organizaţiei criminale elaborează planuri, strategii, repartizează rolurile, pregătesc minuţios săvârşirea celor planificate. Toate acestea demonstrează periculozitatea unei asemenea grupări criminale, fapt confirmat chiar de legiuitor prin catalogarea acestei formaţiuni în postura de cea mai gravă formă a participaţiei penale.

În altă privinţă, surprindem poziţia legiuitorului moldav de incriminare în norme distincte a actului terorist săvârşit de un grup criminal organizat, precum şi a actului terorist comis de o organizaţie criminală. Fără tăgadă, actul terorist săvârşit de o organizaţie criminală comportă un grad mai înalt de pericol social comparativ cu actul terorist săvârşit de un grup criminal organizat, motiv pentru care şi raţiunea legiuitorului de defalcare normativă, în două ipoteze, a actului terorist săvârşit de formaţiuni organizate. Dacă în cazul altor infracţiuni (de exemplu: a celor prevăzute la art.151, 158, 164, 165, 179, 186-191, 196, 236, 237 etc.), surprindem tendinţa legiuitorului de a reuni în cadrul unei singure circumstanţe agravante a faptului săvârşirii unei infracţiuni de către un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală, atunci, în cazul infracţiunilor prevăzute la art.278 CP RM observăm poziţia legiuitorului (pe care o susţinem) de a consacra la alineate diferite răspunderea penală pentru actele teroriste săvârşite de numitele grupări teroriste. Poziţii analogice învederăm în cazul legislaţiilor penale ale unor state străine (este cazul alin.(6) art.108 din Codul penal al Sloveniei [18], art.214.2.1. din Codul penal al Azerbaidjanului [19], alin.(3) art.271 din Codul penal al Turkmenistanului [20] etc.).

Pentru desluşirea înţelesului circumstanţei agravante supuse cercetării apare necesitatea definirii organizaţiei criminale. Şi de această dată Codul penal oferă o definiţie noţiunii puse în discuţie. In concreto, potrivit alin.(1) art.47 CP RM organizaţia (asociaţia) criminală reprezintă o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.

Organizaţiile criminale implicate în săvârşirea actelor teroriste sunt denumite convenţional „organizaţii teroriste”, întrucât prin crearea lor membrii organizaţiilor create urmăresc, în exclusivitate sau în principal, săvârşirea actelor teroriste sau a altor infracţiuni cu orientare teroristă. De altfel, în corespundere cu art.3 din Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea terorismului, nr.120 din 21.09.2017 (în continuare – Legea RM nr.120/2017) [21], organizaţia teroristă este acea entitate creată în scopul desfăşurării de activităţi teroriste sau care admite recurgerea la terorism în activitatea sa.

Confruntând cele două definiţii concluzionăm că norma de la lit.a) alin.(3) art.278 CP RM urmează a fi reţinută la încadrare ori de câte ori actul terorist este săvârşit de o organizaţie teroristă. Precizăm că între noţiunile „organizaţie teroristă” şi „organizaţie criminală” există un raport de tipul parte-întreg. Cu alte cuvinte, orice organizaţie teroristă este organizaţie criminală, în timp ce nu orice organizaţie criminală este organizaţie teroristă. Altă organizaţie criminală, cu excepţia celei teroriste nu poate apărea pe post de formă a participaţiei penale implicate la săvârşirea actelor teroriste. Aşa cum rezultă din textul art.3 din Legea RM nr.120/2017, organizaţia se consideră teroristă dacă măcar una din subdiviziunile sale structurale desfăşoară o activitate teroristă.

În alt registru, sintetizând definiţiile date organizaţiei criminale şi celei teroriste, în doctrina autohtonă sunt evidenţiate următoarele particularităţi ale organizaţiei criminale de orientare teroristă: a) reuniunea de grupuri criminale organizate; b) stabilitatea organizaţiei criminale; c) existenţa unui scop bine determinat (desfăşurarea activităţii teroriste); d) prezenţa în cadrul organizaţiei măcar a unei subdiviziuni care desfăşoară activitate teroristă [22, p.70; 23, p.79-80]. În calitate de trăsătură suplimentară putem releva faptul întemeierii activităţii infracţionale pe divizarea între membrii organizaţiei a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale.

Observăm că organizaţia criminală (în speţă, teroristă) este o formaţiune semnificativ mai mare decât grupul criminal organizat. Prin definiţie, organizaţia criminală este formată din mai multe grupuri criminale organizate. Deci, după cum remarcă I.Selevestru, unitatea structurală a organizaţiei criminale nu o constituie persoana (ca în cazul unui grup criminal organizat), ci grupul criminal organizat [6, p.261].

Indispensabil pentru actul terorist comis de o organizaţie criminală este caracterul stabil al reuniunii create. Spre deosebire de grupul criminal organizat, în cazul organizaţiei criminale se observă prezenţa unei stabilităţi mai pronunţate a reuniunii create. Mai exact, se atestă prezenţa unei coeziuni a membrilor organizaţiei criminale. După M.Grama consolidarea constituie una din caracteristicile ce delimitează organizaţia criminală de grupul criminal organizat [24, p.254-257]. L.V. Glazkova adaugă că spre deosebire de grupul criminal organizat organizaţia criminală reprezintă în sine un nivel mai complex de comunitate infracţională [25, p.28].

Pentru a fi incidentă circumstanţa agravantă consemnată la lit.a) alin.(3) art.278 CP RM este necesar prezenţa unei divizări clare, în interiorul organizaţiei teroriste, a funcţiilor administrative, de asigurare şi de executare a intenţiilor criminale îndreptate spre săvârşirea actelor teroriste. Repartizarea funcţiilor ţine de esenţa unei organizaţii criminale, în general, şi a organizaţiei teroriste, în special. În lipsa unei asemenea divizări a rolurilor e cu neputinţă atingerea unei consolidări a reuniunii formate.

De asemenea, scopul special urmărit de membrii organizaţiei criminale reprezintă unul din elementele definitorii ale unei atare formaţiuni organizate. Din textul alin.(1) art.47 CP RM deducem că membrii organizaţiei criminale urmăresc scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.

Pentru a fi aplicabilă lit.a) alin.(3) art.278 CP RM actul terorist trebuie să fie comis de un membru al organizaţiei criminale în interesul acesteia sau de o persoană terţă (care nu este membru al organizaţiei criminale), dar care a acţionat la însărcinarea acesteia. Per a contrario, este inaplicabilă circumstanţa agravantă nominalizată în ipoteza în care actul terorist este săvârşit de către un membru al organizaţiei criminale, dar nu în interesul acesteia, ci în interesul său personal.

Organizatorul și conducătorul organizaţiei criminale de tip terorist poartă răspundere pentru toate actele teroriste săvârşite de această organizaţie, în timp ce membrul organizaţiei criminale va purta răspundere penală numai pentru actele teroriste la a căror pregătire sau săvârşire a participat.

Actul terorist soldat cu decesul unei persoane din imprudenţă

Obiectul actului terorist soldat cu decesul persoanei din imprudenţă este unul complex. Alături de obiectul juridic principal (ce se află în derivaţie cu obiectul juridic generic), în plan secundar sunt lezate relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei.

Actul terorist prevăzut la lit.b) alin.(3) art.278 CP RM este o infracţiune complexă şi din perspectiva atitudinii psihice manifestate de făptuitor faţă de faptă şi urmarea prejudiciabilă survenită. La concret, faţă de decesul persoanei făptuitorul manifestă imprudenţă, în timp ce faţă de fapta prejudiciabilă acesta manifestă intenţie.

Cu acest prilej în literatura de specialitate este criticată poziţia legiuitorului rus (care, de altfel, este similară cu cea a legiuitorului moldav) de inserare în textul articolului ce incriminează actul terorist a calificativului „soldat cu decesul persoanei din imprudenţă”. Bunăoară, M.M. Galacieva menţionează: „Conţinutul laturii obiective a actului terorist, atunci când fapta se exprimă în provocarea exploziilor, incendiilor sau în săvârşirea altor fapte socialmente periculoase, nu oferă temei pentru a atesta forma imprudentă a vinovăţiei. În prezenţa intenţiei directe faţă de fapta săvârşită este cu neputinţă de desprins imprudenţa faţă de urmările prejudiciabile inevitabile sau cele posibile. La săvârşirea actelor teroriste este practic imposibil cauzarea morţii persoanei din imprudenţă. Ca minimum, atestăm prezenţa intenţiei indirecte faţă de decesul persoanei [26, p.100]”. Tot aşa şi S.M. Ivliev punctează: „Avându-se în vedere esenţa socială şi cea juridică a actelor teroriste este îndoielnică prezenţa imprudenţei ca formă a vinovăţiei în raport cu orice urmare prejudiciabilă, inclusiv în raport cu decesul persoanei [27, p.20; 28, p.210]”. În aceeaşi manieră M.V. Feoktistov susţine: „Este nereuşit semnul calificativ prevăzut la alin.(3) art.205 din Codul penal al Federaţiei Ruse [29] (normă similară cu cea de la lit.b) alin.(3) art.278 CP RM – n.a.) ce stabileşte răspundere mai aspră pentru actul terorist soldat cu decesul persoanei din imprudenţă. Faptul este că însăşi natura actului terorist presupune intimidarea populaţiei, exercitarea unei influenţe în vederea luării unor decizii de către organele puterii de stat prin intermediul insuflării unei frici totale. De regulă, în astfel de situaţii, intenţia făptuitorului este nedeterminată, dar, amplasând dispozitivul explozibil în locuri publice, alegând metode socialmente periculoase pentru săvârşirea actelor teroriste, acesta înţelege că în rezultatul exploziei poate fi cauzat decesul sau vătămarea sănătăţii persoanelor aflate prin apropiere, atârnându-se indiferent faţă de survenirea acestor urmări prejudiciabile, ceea ce demonstrează prezenţa intenţiei indirecte faţă de urmările indicate, nu însă a imprudenţei [30, p.148-149]”. Într-un mod asemănător se pronunţă şi alţi autori [35, p.17; 35, p.127; 33, p.116; 34, p.18]. Pe de altă parte, în contrast cu autorii sus-indicaţi, M.A. Komarova consideră necesar semnul circumstanţial agravant „soldat cu decesul persoanei din imprudenţă [25, p.22]”.

În ce ne priveşte, îmbrăţişăm poziţia autorilor care susţin asupra lipsei de oportunitate a unei asemenea circumstanţe agravante în textul art.278 CP RM. Într-adevăr, aşa cum s-a relevat supra, este puţin probabil ca făptuitorul să nu admită survenirea decesului persoanei prin provocarea unei explozii, a unui incendiu sau prin săvârşirea unor fapte similare. Natura juridică a actelor teroriste exprimată în scopul special urmărit de făptuitor, valoarea socială de bază susceptibilă de lezare prin comiterea unor atare fapte infracţionale, precum şi modul public de acţionare al făptuitorului reduce, practic la zero, posibilitatea evoluării imprudenţei pe post de formă a vinovăţiei manifestate în raport cu decesul persoanei.

Nu este exclus ca făptuitorul să nu dorească survenirea decesului persoanei. Totuşi, ţinând cont de specificul comiterii actelor teroriste (scopul urmărit, modul public de acţionare, valoarea socială de bază lezată, modalitatea de săvârşire a faptei) făptuitorul poate prevedea în mod real, nu însă abstract, urmarea prejudiciabilă ce ar putea să survină. Prevederea reală (verosimilă) a urmării prejudiciabile sub forma decesului persoanei formează una din particularităţile definitorii ale intenţiei indirecte, dar nu ale imprudenţei. Toate acestea demonstrează asupra inaplicabilităţii practice a semnului circumstanţial agravant supus analizei, motiv pentru care, acesta urmează a fi exclus din textul art.278 CP RM.

Mai mult, abrogarea numitei circumstanţe agravante se impune şi din raţionamente tehnico-legislative. Este vorba de lipsa unei consecvenţe de care a dat dovadă legiuitorul la adoptarea art.278 CP RM. În special, avem în vedere tratamentul sancţionator nejustificat al actului terorist soldat cu decesul persoanei din imprudenţă în raport cu tratamentul sancţionator al actului terorist prevăzut la lit.d) alin.(2) art.278 CP RM (actul terorist cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii). De remarcat că actul terorist soldat cu decesul persoanei din imprudenţă se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani. În opoziţie, actul terorist însoţit de vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei se pedepseşte penal cu închisoare de la 8 la 15 ani. Totodată, simpla vătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei (neînsoţită de actul terorist) este pasibilă de aplicarea unei pedepse mult mai aspre, comparativ cu simpla lipsire de viaţă din imprudenţă a unei persoane. Este limpede că vătămarea gravă sau vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei sunt infracţiuni de o gravitate mai mare comparativ cu infracţiunea prevăzută la art.149 CP RM. În principiu, acelaşi lucru trebuie să fie valabil în cazul actului terorist însoţit de vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi a actului terorist soldat cu decesul persoanei din imprudenţă. Din motive neclare însă, legiuitorul moldav a decis că actul terorist soldat cu decesul persoanei din imprudenţă este o faptă mult mai gravă decât actul terorist însoţit de vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei. Nu susţinem o asemenea poziţie. Aceasta nu răspunde principiului echităţii. Tocmai din aceste raţiuni, precum şi datorită celor evocate mai sus sugerăm legiuitorului moldav să înlăture incoerenţa nominalizată prin abrogarea lit.b) alin.(3) art.278 CP RM.

Referințe bibliografice:

[1] Codul penal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.128-129, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.72-74.
[2] Алехин В.П. Соучастие в террористической деятельности: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Краснодар, 2008.
[3] United Nations Convention against transnational organized crime and the protocols thereto. În: https://www.unodc.org/documents/middleeastandnorthafrica/organised-crime/UNITED_NATIONS_CONVENTION_AGAINST_TRANSNATIONAL_ORGANIZED_CRIME_AND_THE_PROTOCOLS_THERETO.pdf (accesat: 10.09.2019).
[4] Legea Republicii Moldova pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, 15 din 17.02.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.36-38.
[5] Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii”, nr.37 din 22.11.2004. În: http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=230 (accesat: 10.09.2019).
[6] Selevestru Irina. Răspunderea penală pentru delapidarea averii străine. Chişinău: CEP USM, 2015.
[7] Botnaru Stela, Şavga Alina, Grosu Vladimir et al. Drept penal. Partea Generală. Chişinău: Cartier juridic, 2005.
[8] Саванович Н.А. Понятие и признаки организованной группы. În: Юридический журнал, 2006, №4.
[9] Grama Mariana, Botnaru Stela, Şavga Alina et al. Drept penal. Partea Generală. Vol.II. Chişinău: Tipografia Centrală, 2016.
[10] Copeţchi Stanislav, Hadîrca Igor. Calificarea infracţiunilor: note de curs. Chişinău: Tipografia Centrală, 2015.
[11] Кадников Н.Г., Дайшутов М.М. О проблемах ответственности за преступления террористической направленности. În: Общество и право, 2016, №2 (56).
[12] Ulianovschi Xenofon. Participaţia penală. Chişinău, 2000.
[13] Grama Mariana. Participanţii la infracţiune şi particularităţile răspunderii lor. Chişinău: CEP USM.
[14] Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2019, nr.21 din 18.01.2019. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.22-23.
[15] Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr.207 din 28.07.2016. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.369-378.
[16] Ростокинский А.В., Толпекин К.А. Очередные «антитеррористические» новеллы или введение в «уникальную» часть Уголовного кодекса. În: Российский следователь, 2014, №18, p.33;
[17] Григорьев А.А. Уголовно-правовая ответственность за терроризм в современном праве Российской Федерации: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Челябинск, 2012.
[18] Criminal Code of the Republic of Slovenia. În: http://legislationline.org/documents/section/criminal-codes (accesat: 08.09.2019).
[19] Уголовный кодекс Азербайджанской Республики / Под ред. И.М. Рагимова. Санкт-Петербург: Юридический Центр Пресс, 2001.
[20] Уголовный Кодекс Туркменистана. În: https://www.unodc.org/tldb/pdf/TurkmenistanCriminalCode_Russian.pdf (accesat: 08.09.2019).
[21] Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea terorismului, nr.120 din 21.09.2017. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.364-370.
[22] Sîli V., Armaşu V., Donciu A. et al. Infracţiuni cu caracter terorist, infracţiuni conexe terorismului şi unele infracţiuni cu caracter de terorizare. Chişinău: Garamont-Studio, 2011.
[23] Gladchi Gheorghe, Sîli Vitalie. Terorismul: studiu criminologic şi juridico-penal. Chişinău: Editura Academiei „Ştefan cel Mare”, 2004.
[24] Grama Mariana. Organizaţia criminală. În: Analele ştiinţifice ale USM. Seria „Ştiinţe socio-umanistice”, Vol.I., Chişinău, 2001.
[25] Глазкова Л.В. Понятие и виды организованных преступных групп: системный анализ. În: Мониторинг правоприменения, 2016, №1 (18).
[26] Галачиева М.М. Террористический акт: законодательные и теоретические аспекты. Владикавказ, ООО НПКП «МАВР»,
[27] Ивлиев С.М. Уголовно-правовые средства противодействия терроризму: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Москва, 2008.
[28] Ивлиев С.М. Эволюция уголовно-правовой нормы о террористическом акте. În: Актуальные проблемы Российского права, 2008, №2.
[29] Уголовный кодекс Российской Федерации: Закон Российской Федерации №63-Ф3 от 13 июня 1996 г. În: Собрание Законодательства Российской Федерации, 1996, №25.
[30] Феоктистов М.В. Ответственность за терроризм и проблемы совершенствования Российского уголовного законодательства. În: http://crimas.ru/_books/terrorizm_v_rossii_razdel_5.pdf (accesat: 10.09.2019).
[31] Курбанмагомедов А.А. Терроризм на Северном Кавказе: Уголовно-правовой и криминологический анализ: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Саратов, 2005.
[32] Мелешко Н.П. Понятие терроризма и отграничение его от преступлений с признаками терроризирования. În: http://crimas.ru/_books/terrorizm_v_rossii_razdel_5.pdf (accesat 10.09.2019).
[33] Артамонов И.И. Некоторые предложения по совершенствованию правовой основы борьбы с терроризмом. În: http://crimas.ru/_books/terrorizm_v_rossii_razdel_5.pdf (accesat 10.09.2019).
[34] Евлоев Н.Д. Уголовная ответственность и наказание за неосторожные преступления: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Ставрополь, 2001.
[35] Комарова М.А. Терроризм в уголовном праве России: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Москва, 2003.